Să fie bine, să nu fie rău, pe lângă polițiștii normali, ăia de fac școală ca să ajungă polițiști, au apărut, hăhăhăăăă, de multă vreme (se pare că încă de pe vremea dacilor), polițiștii locali. Un fel de polițiști, dar care, ce să vezi, nu-s chiar polițiști, decât… locali. Ee, și dacă tot au apărut și poartă, la fel ca polițiștii polițiști, caschetă, au învățat să scrie amenzi, vorba unuia dintre ei, pe facebook, of course: ”Voi credeți că-i ușor să-ți amendezi vecinii, cunoștințele, că după aia cum se uită ei la tine?” Acuma, la fel ca toți românașii de modă nouă care poartă uniformă, ei cred că singura lor îndatorire de serviciu e să dea amenzi cu nemiluita, că banii fac buzunarul gros. Ăla al instituțiilor care, desigur, sînt în slujba cetățeanului, că de aia se amendează cetățenii din toate părțile, că sînt amendatorii în slujba lor. Plus comisionul din amenzi.
Și se făcu, într-o sâmbătă (că în timpul săptămânii mai umblă și șefii cu mașina pe la cumpărături, plus din ăștia cu pile, și atunci e periculos să amendezi, că nu știi de unde vine dojana șefului) că unul, un șofer, un cetățean cum ar veni, opri în fața halei agroalimentare din Zalău. Pfoooai, bă, ce-ai făcut?! Și, până să iasă cetățeanul, cu plăsoacele cu verdețuri la purtător, mașina, parcată acolo unde, așa-i, nu-i voie, că-i cu semn, a fost odată luată în colimator. De un polițist local în uniformă cu sclipici, recte rutierist, ori așa ceva, plus încă cinci din ăștia cu uniformă fără sclipici, da’ cu caschetă. Adicătelea, șasă polițiști locali frumoși. Frumoși, recte așa, mai durdulii (cu excepția unia dintre ei, probabil proaspăt angajat), ori, ca să sune mai bine, bine hrăniți. Că, se știe, dacă ești bine hrănit, nici nu are rost să o mai ia la fugă scuipătorul de hoaspe, viitorul amendat, că îl ajunge polițistul înainte să-i cadă hoaspa din colțul gurii. De aia, scuipătorii de hoaspe nu fug, decât stau și mestecă semințe, liniștiți, că dacă oricum îs gata prinși, din cauza lu’ polițistul local cel bine hrănit, mai bine scuipă hoaspe. Că, oricum, ei nu plătesc amenda, că-s discriminați, desigur.
Ee, și iese omul cel șofer cu plasele, uitându-se la mulțimea de polițiști locali frumoși adunată acolo, gândind, probabil: ”Vezi, bă, ăștia mănâncă bine, nu verdețuri, ca mine, cetățeanul fără uniformă. Pfoooai, de ce nu m-am făcut polițist local?”. Însă gândul cu întrebare a fost întrerupt, brusc, de ăl mai frumos dintre ei, care, secondat de ceilalți vigilenți amendatori, l-au luat în primire, gen: ”Carnetul de conducere!”. ”Poftim, de ce să vă dau carnetul de conducere, că n-am făcut nimic?”. O desfășurare de forțe impresionantă, pe măsura uniformei din dotare. Recte șasă amendatori, la un singur amendat.
Acuma, cât o fi primit amendă, cât o fi comisionul din amendă, nu are așa de mare importanță. Se pare că șoferul, văzând ce bine-i să dai amenzi și să fii bine hrănit, a rămas pe gânduri tot drumul până acasă. Acolo, odată lăsate plasele la ușa bucătăriei, a căzut pe gânduri, un minut, două… Apoi s-a luminat: ”Hiii, păi dacă polițist local se poate, de ce nu s-ar putea și polțist de cartier?”. Plin de speranță, și-a croit, uitându-se cu încredere pe geam, la viitorul în care și el, odată ce va fi purtător de uniformă, va fi bine hrănit, iar pixul, pixul va fi mereu ocupat, că știi ce mulți cetățeni fără uniformă sînt de amendat?
niciun comentariu