DONEAZÃ!  Susţine-ne  
Asociaţia Sălajul pur şi simplu  27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank
|  Contact  |

Să vă povestesc ceva despre bătaia aripii de fluture

Acum câțiva ani vorbeam cu mami prin mesaje, ea fiind în Italia. La un moment dat i-am trimis ceva strofă din Eminescu, că îmi plăcuse mie tare mult cum sună. Mami mi-a răspuns cam așa – “Citește Glossa”. Și asta am făcut. Și de atunci m-am îndrăgostit definitiv de poezia lui Eminescu, i-am luat operele complete, am descoperit acolo versuri și strofe magnifice, nepublicate în slabul și prostul volum de poezii prezent peste tot.

Am luat cărți despre el, despre omul Eminescu, am ascultat poeziile lui în format audio. Am observat cât de prost citeam eu poezie, ce seacă era vocea mea în gând. Nu știam citi poezie. Nu știam citi nimic, de fapt. Știam citi, dar nu știam, totuși. Oricum, am început cu Eminescu și am continuat cu alti câțiva poeți, am început să citesc despre poezie, efectul a fost masiv.

Glossa rămâne și astăzi poezia mea de suflet, imnul meu. Și au fost necesare 2 , 3 cuvinte citite într-o clipă, într-un mesaj oarecare, într-o conversație oarecare, într-o zi ca toate, ca să producă un efect pe viață. Cum se face că anii întregi de școală nu au reușit să facă nici 3% din ce au făcut cuvintele mamei mele? Asta e altă poveste.

Tot prin mami am descoperit-o pe zeița-cântâreață Bjork. Cam aceeași situație, câteva cuvinte, efect total și de lungă durată.

Întâmplarea doi

Am obiceiul să ascult lumea, pe oricine, orice îmi povestește, câtă vreme nu îs bârfe și alte chestii de genul. Că nu știi niciodată de unde răsare câte ceva care să provoace furtuni mentale.

Tot așa, într-o zi la lucru, o ascultam pe o fostă colegă vorbind. Îmi povestea o întâmplare de pe vremea când era tânără. Se face că părinții ei erau invitați la o nuntă. Colega mea putea sa meargă, dar era cam indecisă, nu prea avea chef. Chiar în ziua evenimentului, a venit mama ei la ea în cameră și a întrebat-o fugitiv, pe ultima sută de metri: “vii sau nu ?”. Atunci colega s-a mai măcinat oleacă , dar până la urmă a decis să meargă. A mers, s-a simțit bine și s-a îndrăgostit de un băiat ce lucra acolo. Și a început între ei doi o frumoasă poveste de dragoste, așa, ca pe vremuri, plină de sensibilitate, respect, răbdare. Treaba asta continuă și azi. S-au căsătorit, acum au 3 fii, primii doi și ei căsătoriți și cu copii.

Colega mea e bunica. Și toate astea doar pentru că în ziua aceea, zi ca oricare alta, au fost spuse câteva cuvinte, în acele clipe oarecare. Câte vieți au fost modificate de micuța întâmplare? Nici nu putem concepe.

Nimeni, absolut nimeni nu poate spune vreodată ce efect vor avea pe termen lung vorbele noastre. Indiferent că înjuri pe cineva sau îi dai un sfat, chiar nu poți spune dacă efectul pe termen lung va fi pozitiv sau negativ. Nu suntem atenți la miile de cuvinte care merg de la noi cine știe pe unde. Vorbim mult, poate prost și putem produce dezastre. Dar și fericire. Așa că ar fi mai fain oleacă, dacă măcar nu avem mare lucru de spus, să o facem totuși cu grijă. Sau să tăcem, cea mai grea treabă.


...

niciun comentariu

Lasă un comentariu