Direcţionează 2% pentru un altfel de jurnalism.
Formularul poate fi descărcat AICI
|  Contact  |     Susţine-ne! - DONEAZÃ!    

Ruinele turnului roman de veghe. Asasinii pădurilor

turn_roman_pria__32_

Cei patru soldați romani, îmbrăcați în zale ușoare și cu sabie scurtă la șold și coifuri cu pene roșii și albe, priveau nemișcați spre cele patru zări. Deși turnul de veghe avea o fundație aproape rotundă, soldații marcau perfect cele 4 puncte cardinale, astfel încît nici o mișcare nu putea fi trecută cu vederea, cale de mai multe leghe.
„Convoi ce se apropie de pe Măgura Priei!”, a atenționat unul dintre soldați, iar patrula de serviciu compusă din 6 soldați romani înarmați pînă în dinți au ieșit în doar cîteva momente din turn, blocînd calea convoiului.

turn_roman_pria__4_Pe urmele istoriei nescrise

Noi am mai fost în zona Priei, anul trecut, chiar în vară, cînd am urcat Măgura, cel mai înalt punct al Sălajului, pe undeva pe la 1000 de metri. Citisem încă pe atunci cum că prin zonă existau ruinele unui turn roman de apărare și semnalizare, de supraveghere a drumului sării, pentru că în această zonă se afla drumul medieval de comunicație și pentru transportul sării din centrul Transilvaniei, de la Turda, spre Valea Someșului, apoi spre Europa Centrală.
Dar atunci am ratat ruinele turnului, am descoperit noi ceva ce semăna a turn, dar nici pe departe să fi fost unul roman. De fapt, din cîte am înțeles, nu doar noi am ratat turnul respectiv, ci și mulți alții, interesați de locații de acest fel.
Bîntuind prin zonă, Călinus Pavelus a dat, din pură întîmplare, peste ceea ce a mai rămas din turn, asta în urmă cu ceva timp, așa că acum a fost nevoie să urmăm doar traseul memoriei sale.
Ideea a fost de a urca spre Măgura Priei dinspre cealaltă parte, dinspre Huta, de la punctul Poic, și nu dinspre Cizer, cum am fost noi anul trecut, pentru că ruinele turnului se află exact pe versantul opus.
Nu e nimic deosebit, mistic ori greu. Pădurile, văile acelei zone sînt, practic, brăzdate de drumuri forestiere, așa că, pur și simplu, o iei spre amonte.
La un moment dat am părăsit drumul, pe undeva pe la 740 metri altitudine, și am luat-o direct spre culme, atacînd versantul destul de abrupt. E singura posibilitate pe care o ai, dat fiind că trebuie să ajungi pe culme, ca să te poți orienta. Și, chiar așa a fost, sus se putea vedea clar vîrful Măgura Priei, iar sub el, o altă culme, ciudată, dar care de departe dă impresia de punct de observație.

turn_roman_pria__30_

Ruinele turnului roman

„Uite, vezi, e aproape perfect rotund, iar pe margini, pe dinafară sînt pietre clădite. Natura nu face așa ceva atît de perfect, ca pătrat ori ceva rotund. E clar, aici a fost turnul. Și, uită-te spre nord, spre vîrful Pria, se vede clar drumul ce vine exact spre turn. Iar de aici, se poate vedea apoi în jos, spre orice punct”, începe Călin să mă prelucreze.
Adevărul este că eu nu mă arunc chiar așa înainte cu afirmațiile categorice, dar ceva a fost acolo, într-adevăr. O bază rotundă, cu diametrul de circa 9 metri, clar zidit cu pietre pe dinafară și dinăuntru, iar în jurul locației se poate vedea parcă urmele unui șanț de apărare. Cu puțină imaginație, înauntrul cercului zidit, puteai vedea delimitările de camere, ori ce erau pe acolo în turnul respectiv de veghe. Drumul ce urcă spre vîrf este atît de regulat, încît clar nu e vorba de ceva cărare de animale ori altceva. Plus faptul că pare pietruit.

turn_roman_pria__6_turn_roman_pria__15_

Brîndușe, ghiocei și pădure exterminată

Ori în care parte ai vrea să mergi de pe culme, ești înconjurat de covoare de brîndușe și de ghiocei. E un loc neatins, cel puțin aici, sus, în apropierea turnului de veghe. Și e liniște și simți primăvara călduță cu miesmele ei nemaipomenite învăluindu-te. Pînă cînd, coborînd mai spre vale, simțurile-ți sînt iritate de explozii de zgomote de drujbă. Iar priveliștea ce se deschide în jurul tău, e ceva de infern: sute de metri de pădure exterminată, cioturi, ca niște brațe amputate ce ies din pămînt, cerșind milă. Știi senzația aia din filmele astea noi cu subiecte apocaliptice? Cum tot urci spre o culme și cînd ajung sus și poți privi spre zare, nu vezi altceva decît moarte? Exact așa m-am simțit. Și în mod ciudat, pădurea e tăiată din mijloc, iar părțile laterale sînt lăsate în pace, ca o perdea ce să ascundă nenorocirea din interior.
Coborînd înapoi la drum, dăm peste autoturisme de Bihor și București. Ștăbari ce comandă exterminarea pădurilor sălăjene. Traulerele încărcate cu mesteceni și fagi, coboară icnind drumul forestier. Asta e…

turn_roman_pria__22_Pensiunea de nicăieri

Zona asta a Hutei este ceva de vis. Păduri peste tot. Încă. Case frumoase, de toate felurile. Chiar și din alea bătrînești, dar care mai poartă un pic de noblețe. Apoi, din adîncurile pădurilor, poți da peste o pensiune – Poiana Duchii, unde se poate mînca bine și odihni în mijloc de pădure. Pe noi ne-a întîmpinat doar un cățeloi rasa Malamut, cît o căruță, dar prietenos. Pentru că drumul din zonă e foarte stricat, nici circulație nu prea este, așa că singurele zgomote care te împresoară sînt cele ale pădurii. Liniște. Pînă or ajunge drujbele și acolo.

  • turn_roman_pria__20_
  • turn_roman_pria__6_
  • turn_roman_pria__1_
  • turn_roman_pria__2_
  • turn_roman_pria__4_
  • turn_roman_pria__3_
  • turn_roman_pria__6_
  • turn_roman_pria__32_
  • turn_roman_pria__7_
  • turn_roman_pria__8_
  • turn_roman_pria__30_
  • turn_roman_pria__9_
  • turn_roman_pria__10_
  • turn_roman_pria__11_
  • turn_roman_pria__12_
  • turn_roman_pria__14_
  • turn_roman_pria__16_
  • turn_roman_pria__15_
  • turn_roman_pria__17_
  • turn_roman_pria__18_
  • turn_roman_pria__19_
  • turn_roman_pria__26_
  • turn_roman_pria__28_
  • turn_roman_pria__29_
  • turn_roman_pria__31_
  • turn_roman_pria__33_
  • turn_roman_pria__34_
  • turn_roman_pria__21_
  • turn_roman_pria__22_

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*