Direcţionează 2% pentru un altfel de jurnalism.
Formularul poate fi descărcat AICI
|  Contact  |     Susţine-ne! - DONEAZÃ!    

Rânză cu morcoz. Zama socăcițălor

„Vinerea, când nie întâlniem tăitie socăcițăle să nie apucăm die lucru pântru nunta die sâmbătă, vorovem între noi: mintenaș trebe să sosască muierile din sat cu galițăle pântru zupa cu tomaji. Iele aduceau găini, câtiodată curci, care câtio rață, mai rar o gâscă. Așe să făceu nunțâle atunci, din sat s-aducea mai tăt, galiță, fărină, oauă, câtion pticiorag die porc afumat, care ce-ave… Galițăle vinieu corățâtie…dubditie, pârlitie…noa, thicăzâtie în tătă regula, cu măruntaiele la locu lor. Nie și gândiem, strânjem tăitie rânzăle și facem zama socăcițălor. Câtiodată să mai aduna și maiu și inimnile, și oauăle înciepute din găină. Alea să făceau cu unsoarea di pă găinile mai grasă și cu multă ciapă. Zama aiasta die care-ț vorovăsc n-o poț face numa atunci când s-adună atâta amar die galiță cu atâta amar die rânză! Că acasă nu tai mai mult di-on pui, di-o găină uări o rață… acasă nu poț face zama asta că n-ai cu ce…

Noa și adunam tăitie rânzăle ș-o muiere mai tânără s-apuca să le spele binie, să mai taie di pă iele ptielea mai groasă și zgârciurile alea și să le mânânțălească așe cam cât o nucă. Tăieam binie, binie o ceapă jibă, luam o oală c-on pticuț die oloi, toptiam binie ceapa și punieam păstă ceapă dărăbuțăle die rânză, tăt pă rând. Începeam cu ale din galițăle mai mari și mai bătrânie, alea să frig mai greu, pă rând, pă rânduț le punieam pă tăitie.

Muierea ceie le grijea, le amesteca una-ntr-una, și după ce le cârcălia binie tăt, puniea apă caldă, lie hierbea așe căt-on ceas, poatie mai binie. Altă socăciță corăța în astă vreme morcoz, mai mulț, petrinjei ș-on țeler mai mare. Le spăla și le tăie da nu tare mărunțele. Cam pă când rânzăle să muieu die numai să toptieau în gură, puniam și morcozî, țeleru și petrinjeii. Să hierbeu binie tăitie laolaltă on sfert die ceas, amu puniei și sarea și thiperiu. Unguroicele ni-o învățat rețepta aiasta, iele punieau și o cărălabă tăietă, la noi în casă nu să prea folosa cărălaba da acolo o mâncam. Unguroicele și-n leveșa die găină punieau cărălabă… noi nu…

Noa, ce-am uitat io să-ț spui țâie, altă fomeie făciea gălușcuță cu fărină, uău, unsoare, și frunză die tarhon o die petrinjei, cum aveai… Aista fel die găluștie le zâceam gălușcuță opăritie, iera o țâră die lucru cu iele da așe iareau die bunie și die molcuță die Doamnie feri!, le hierbi detilindi, în apă clocotită cu sare. Gălușcuță di-aiestie mai puniem și-n topală, die acarcare fel. Așe, punieam și gălușcuțăle în zama asta, puniem și uățăt, nu mult, și groștior. Când iera die pus în blid, api punieam și tarhon tăiet. La zama aiasta era musai să sâmțăști gustu ala die tarhon. Aista lucru tăt unguroaicele ni l-o spus, așe iera la iele… noi când meream socăcițăle la câti o nuntă eram amestecatie, românce da și unguroaice, una, douauă.

Înt-o zâ ț-oi spunie și cum să fac gălușcuțăle opăritie, deie-ț Dumniezo sănătatie!”

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*