Contact  |  în memoria lui Zoli SUSŢINE-NE în promovarea unui altfel de jurnalism. DONEAZÃ orice sumă de bani în contul
Asociaţiei Sălajul pur şi simplu, IBAN: RO93 RZBR 0000 0600 1454 6682, deschis la Raiffeisen Bank Zalău

Radiografia unei zile de spital

Ca în orice domeniu, oriunde în lume, diferența, atunci când vorbești despre ce și cum se face în domeniul respectiv, o fac oamenii buni, adică cei care sînt partea pozitivă a lucrurilor, cei care fac acel lucru din dăruire ori, măcar, își dau silința să facă acel lucru cât mai bine. Și ei, oamenii buni, sînt cei cărora le pasă, cei care fac lumea să fie un loc unde să nu-ți fie groază să ieși din casă, unde să nu-ți fie frică să apelezi la ajutorul cuiva, atunci când ai nevoie. În orice domeniu. Însă atunci când vorbești de sănătate, e mai bună decât toate, așa cum spune o vorbă din popor. Și atunci, când ajungi să apelezi la ajutorul medical, răspunsul trebuie, dar trebuie să fie unul pozitiv, pentru că e vorba, până la urmă, de a face diferența între viață și moarte.

Spitalul e un fel de orășel, cu regulile lui, cu ”locuitorii” lui, și atunci când ajungi acolo e ca și cum ai ajunge într-o lume străină. Și întotdeauna ajungi acolo pentru că ești suferind, pentru că ai nevoie de ajutor, nicidecum în vacanță ori de plăcere. Și atunci, o mână de ajutor întinsă înseamnă enorm. Iar acea mână de ajutor întinsă e un semn că acelui om care te poate ajuta îi pasă.

Acuma, atunci când ești implicat (chiar și ca și aparținător), poți să fii subiectiv, și ca atare să vezi lucrurile așa cum ai vrea să le vezi. Însă atunci când ești ”nevăzut” și vezi lucrurile la rece, poți să-ți dai seama de calitatea unui om. Și atunci vezi și partea bună și cea rea.

Partea bună e cea unde există oameni ca doctorița Monica Pușcaș, care chiar e acolo ca să ajute și care îți răspunde la mesaje, atunci când ai nevoie. Și pe care, de după un colț, o auzi spunându-le asistentelor ori infirmierelor: ”Haideți repede pe scări, să o ajutați pe bunică să meargă în salon!”. Iar asta arată că îi pasă.

Ori ca infirmiera de la infecțioase, Violeta, detașată în ziua asta la Spitalul de Urgență, care  a preluat pacienta venită pentru consult la cardio și s-a comportat cu ea cu grijă, cu atenție, cu acea căldură pe care toți cei aflați la nevoie o caută și au nevoie de ea.

Ori ca și omul de la ambulanță, Mirel (dacă am renținut bine numele), care a transportat pacienții de la un spital la altul purtându-se omenește, și nu privindu-i pe acei oameni ca pe niște simple nume pe foaia de transport, și care nu s-a strâmbat la cererea însoțitorului de a fi și el alături de mama sa, dimpotrivă.

La Spitalul de Urgență primul lucru pe care îl observi e curățenia. Și chiar dacă, de multe ori (și pe bună dreptate) unii zic că degeaba e curățenie, dacă nu-i și altceva, curățenia din spitale, într-o lume în care bacteriile sînt din ce în ce mai rezistente, e esențială pentru sănătate.

Apoi, așteptându-ți mama, observi oamenii. Iar oamenii sînt cei care fac diferența.

La spitalul din Zalău (și cel nou și cel vechi) sînt multe exemple de oameni buni – doctori, asistente, infirmiere. Sînt însă multe exemple (și chiar și unul singur și e deja mult) negative, și ai vrea să nu le observi și să îți îndrepți atenția înspre cei buni, cei care fac, până la urmă, diferența (și chiar și unul singur, și înseamnă  mult). Însă nu poți să te faci că nu vezi, ba chiar nu e voie să te faci că nu vezi, pentru că prin lipsa atitudinii le dai apă la moară celor care sînt la rubrica ”Așa nu!”.

Atunci când o bolnavă vine la tine, asistenta, și îți spune că se simte rău, că are probleme cu inima și te roagă să-i măsori tensiunea, pentru a vedea dacă e nevoie de medicament sau nu, firesc ar fi (chiar și fără a zâmbi, chiar și fără chef), să îi măsori bolnavei tensiunea, apoi, dacă e cazul, să iei măsuri. În niciun caz nu e permis să reacționezi așa: ”Problemele de cardiologie se rezolvă la cardiologie, doamnă!”,  apoi să-ți vezi de ale tale ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Pentru că asta înseamnă una din două: ori nu știi să măsori tensiunea (lucru elementar învățat la școala sanitară), ceea ce e foarte grav; ori știi, dar nu ai chef și nu vrei să faci asta, lucru care e chiar și mai grav. Pentru că o asistentă nu e o precupeață de la piață care vinde ceapă, așa că atunci când vine careva și îi cere piese auto, îi zice că nu se pricepe la asta și să meargă la magazinul auto. O asistentă e acolo pentru a ajuta. Dacă nu poți face asta, e cazul să îți schimbi meseria.

Da. Atunci când e vorba de sănătate, de ajutor medical, de spital, oamenii – doctori, asistente, infirmiere -, fac diferența. Cei buni. Restul nu au ce căuta în sistemul de sănătate, există multe alte domenii în care a-ți păsa de celălalt nu e o condiție de îndeplinit.

Și totuși, ce bine că există oameni buni la spitalul din Zalău (și cel vechi și cel nou).

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*