DONEAZÃ!  Susţine-ne  
Asociaţia Sălajul pur şi simplu  27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank
|  Contact  |

Primăveri cu bunica. Vironica Petecului sau Sfânta Duminică

Veronica Burian și fiica sa, Valeria

Lelea Vironica a Petecului stătea si stă și acum în prima casă pe stânga, cum urci pe Calea Zălaului. După ce moșucu’ și mămuca s-au dus, după ce căsuța cu acoperiș de paie a fost înlocuită cu una din cărămidă, după ce s-a prăpădit și bunicul, străbunica mea Carolina și-a luat lucrurile într-un lipideu în spate și s-a mutat cu buni Anica, în capătul din sus al satului. Calea Zălaului era, însă, mereu acolo și, cu bunicile de mână, de câteva ori pe săptămână, făceam un du-te, vino între cele două locații.

 Invariabil, intram pe la lelea Vironica. O găseam ba punând lapte la prins, ba făcând cartofi  gătați, ba dând măncare la orătănii. De la orătaniile astea, în special cârduri întregi de gâște, ocolul – acoperit cu iarbă, mai ales troscoțel – era plin de pene, puf și boboci galbeni și îndesați. Undeva înspre gard, în ocolul ce era cumva înclinat, în pantă, era așezat un coșconar făcut din lemn și sârmă, iar în el erau mereu o cloșcă și pui. Laolaltă cu bobocii de gască, puii mici pe care-i vedeam dincolo de ochiurile sârmei îmi păreau o bogăție fantastică și mă atrăgeau ca un magnet.

Era o vreme în care buni Anica îmi citea povești populare românești, printre care o variantă a “Fetei moșului și cea a babei”. Fata moșului ajungea invariabil la Sfânta Duminică, unde intra de slugă și avea de curățat curtea, care – ca și la lelea Vironica – era plină cu pene, puf și orătanii cât cuprinde. De-aici și dilema mea, alimentată de faptul că lelea Vironica, exact ca Sfânta Duminică, mi se părea tare bună la suflet, având mereu un măr ori o scrijea de pâine cu silvoiță ori un pumn de nuci ori cine știe ce, dar invariabil ceva bun pentru mine.

Veronica Burian și nepoata sa, Diana Pop Bagacean

Ca urmare, cu dilema la purtător, îmi formulam intrebarea de îndată ce ieșeam pe poartă:

– Buni, lelea Vironica îi Sfânta Duminică?

– Iară vorovești tăt ce nu trebe! Numa’ nu-ți dai de rând! Oare de unde îți vin tăt de-astea în cap?

De unde, de neunde, astea care nu trebuiau spuse îmi veneau în cap una după alta și, cum de una singură nu găseam răspuns, întrebam. Se pare, însă, că întrebam atât de des și de sâcâitor, încât odată buni mi-a mai interzis să mai pomenesc de lelea Vironica în contextul Sfintei Duminici. Ori asta, ori îl cheamă pe Omu’ Pădurii și mă dă la el.

Am tăcut și mi-am ținut dilema pentru mine – cu Omul Pădurii nu te joci – iar timpul a trecut și ne-a schimbat, iar pe mine m-a făcut din copil om mare. Nu am mai intrebat-o niciodată pe bunica dacă lelea Vironica e Sfânta Duminică, dar de-a lungul anilor – peste 30 – de fiecare dată când m-am gandit la ea și la mâinile ei bune ce aveau mereu bunătăți pentru copilul din mine, îi ziceam în capul meu “lelea Duminică”. Și mă gândeam chiar des, pentru că la fiecare discuție cu bunica, obișnuind să o întreb despre ce mai face cutare și cutare din Mirșid, când ajungeam la oamenii de pe Calea Zălaului, întrebam și de ea. Toate bune și în regulă, până în septembrie anul trecut, când am fost acasă. Împreună cu bunica, am băut cafeaua pe terasă, eu întrebând-o când de unul, când de altul, până fără să mă gândesc ce spun, mă aud zicând: “Și lelea Duminică?”. “Lelea Vironica?” adaug imediat, dându-mi seama că mi-a scăpat porumbelul, dar sperând că buni n-a fost pe fază. Bunica s-a uitat fix la mine și mi-a zis: “Leli-ta Vironica e bine, am vorovit cu ea săptămâna trecută pe mobil. Nu se prea poate rădica din pat, că tare rău o dor picioarele – ea tătdeauna o avut bai cu picioarele, da’ în rest îi bine. Știi doară că una din nepoate, cu bărbatul, stau cu ea în casă, au și un pruncuț mic, cam ca Maya noastră. Îi bine leli-ta Vironică, așe să știi. Și să mai știi că duminica e o zi în călindar, da’ parcă ți-am mai spus eu să-ți dai de rând și să nu vorovești tăt brambura, nu ți-am spus?!”

 Veronica Burian și strănepotul

(Toate fotografiile ne-au fost puse la dispoziție de Diana Pop Bagacean și fac parte din colecția familiei sale)


  
  

niciun comentariu

Lasă un comentariu