DONEAZÃ!  Susţine-ne  
Asociaţia Sălajul pur şi simplu  27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank
|  Contact  |

Primăveri cu bunica. Izolare și pită în cuptor, cu drojdie făcută în casă

– Buni, ia ghici ce m-am apucat să fac?

– Oare ce drăcii ți-o mai vinit în minte?

– Dar de ce crezi repede că numai drăcii îmi vin în cap? Ăsta e un lucru chiar bun!

– Hmm… Așe ai zis tu și când aveai 3 ani și le-ai sucit gâtu’ la bobocii de rață și i-ai așezat în rând, cu burta-n sus. Ai zis că ai făcut un lucru bun, ți-aduci aminte?

– Mi-aduc, dar atunci aveam 3 ani. Și credeam că e un lucru bun pentru că mi-erau foarte dragi bobocii, dar nu stăteau la mine în brațe. Și i-am făcut să stea. Acum înțeleg că a fost greșit, dar atunci nu am știut. Și, oricum, lucrul de care-ți zic acum chiar e bun!

– Așe?

– Așa, pe bune că-i bun!

– No, zii dară ce-ai făcut!

– Am făcut drojdie de casă! Că ni s-a terminat aia cumpărată și a început să ne placă să facem pâine în cuptor!

– Păi aia și îi cea mai bună pâine, aia frământată de tine singur și făcută în cuptor. La noi, pe Calea Zălaului, mămuca Mărie, țuca-i-aș mânurile, făcie pita și mălaiul în cuptor și tăt ea se-ngrije să aibă contin drojdie de-asta cum ți-ai făcut tu. După ce ea n-o mai putut, o făcut măicuța. Eu, după ce m-am măritat, n-am făcut, că la socri, făcie socra, iară când ne-am mutat la Anina – acolo cumpăram deja ilesteu. Da’ cel mai mult și mai mult mămuca Mărie, bunica me adică, făcie pită și drojdie.

– Serios? Și cum o făcea?

– Drept să-ți spun, nu am știut niciodată ce făcie mămuca pe de-a-ntregul, că dacă ea cocie, noi nu ne-am amestecat. Nici nu am fi avut cum, că eu și soră-me Lodovica eram mereu pe câmp. Știu numa’ că tătdeauna când frământa, punie drojdie de-aia din hârb, iară când aluatul era dospit, lua on dărab și îl punie ‘napoi în hârb, ca să se facă drojdie de-asta pe data viitoare.

– La ce anume ii spui dumneata hârb? La ceva borcan ori ulcică?

– Hârbul era așe ca o ulcică de lut, mai mărișoară, cam de-un litru. În ea ținie mămuca drojdia asta de o făcie dumisale. Da’ noi nu îi zicem drojdie, ii zicem de-a dreptul aluat. După ce punie dărabul de aluat dospit înăuntru, mămuca acopere hârbul cu o bucată de hârtie curată și îl lega la gură cu sfoară. Și îl scotea afară, în antreu, unde era cuptorul – acolo mai era un fiteu mnicuț, unde făciem mâncare vara, lada în care mămuca își ținie hainele și o măsuță mică, joasă. No, pe măsuța asta stătie așezat hârbul.

– Ca să vezi! Și de frământat, cum frământa?

– Apoi tătdeauna frământa în covata de pită, numa’ că noi rar făciem pită, făciem mălai. Punie mămuca fărină de mălai, apă călduță, drojdia aia de care ți-am spus și mai punie și on ptic de fărină de grâu, să ție mălaiul odată copt on ptic mai moale, să nu se sfărâme tăt, tăt.

– Și făcea un mălai sau cum?

– Da’ de unde! Făcie câte patru, cinci odată! Doară eram mulți, trebuie să țină câteva zile bune. Din el, puniem și cu noi în straiță, cât am umblat la școală, iară mai apoi luam la hotar.

– Și cum cocea mălaiul?

– Păi după ce era gata cu frământatul, acopere covata cu o față de masă și îl lăsa la dospit. Când era dospit, lua mămuca aluatul pe masă și îl rotie tăt, tăt, de ieșie o formă numa’ bună de pus pe lopată. Numa’ că înainte de asta, pe lopată așeza pănuși muiete bine în apă și abia apoi mălaiul, pe care îl murluie pe deasupra cu on ptic de apă, să iasă coaja bună. Și cu lopata, împinjie fiecare mălai în cuptor. Până să cocie, mai făcie mâncare, mai dădie la porci ori la galițe, mătura ocolul, no, lucru pe lângă casă este bugăt. Da’ tu cum ai făcut drojdia de care zici?

– Păi am pus făină cu apă, cât zicea în rețetă și tot la 12 ore, trebuie aruncat jumătate din ea, și completat cu apă și făină nouă. Cică trebuie să îi dai nume, ca să ai noroc să iasă. Eu i-am zis “Flori de liliac”. Durează o săptămână până să se formeze drojdia cu care poți face pâine. La noi azi e săptămâna.

– Așe? Și ai frământat?

– Am frământat, acum se coace pâinea în cuptor.

– Da? No, să faci poze și să trimiți să văd. Și când a trece cu izolarea și cu virusul ăsta și îți vini acasă, te-oi pune să faci, să văd.

– Ce să fac? Drojdie?

– Cum drojdie? Drojdie și musai pită, să văd dacă are gust ca atunci când făcie mămuca în cuptor.




 
  

niciun comentariu

Lasă un comentariu