Contact  |  în memoria lui Zoli SUSŢINE-NE în promovarea unui altfel de jurnalism. DONEAZÃ orice sumă de bani în contul
Asociaţiei Sălajul pur şi simplu, IBAN: RO93 RZBR 0000 0600 1454 6682, deschis la Raiffeisen Bank Zalău

Piroștie die post cu păsat die pârgă

„Tăt ț-am spus die păsatu’ și die mălaiu’ die pârgă. Amu ț-oi spunie cum să faci piroștiele cu păsatu’ ista. Piroștie die post. Speli binie păsatu’ în mai multie ape, cum ț-am mai spus. Să mai arădică hospele și gozurile, le țâpti p-aieste și iară pui apă și tăt așe. Când l-ai gătat die spălat lași păsatu’ o vreme în apă rece. Tai o ciapă dhigană ș-o cârcălești în oloi. O tai așe mai mare. Când s-o răcit o treci pân moșină. Doi morcoz faini îi răzălești pă razalău mare și-i pui să să rumeniască on ptic în oloi, să moaie ii ce să moaie, pui ciapa păstă morcod, mai friji, amesteci ș-amu pui păsatu’. Amesteci, pui sare și thiperi, adauji apă caldă și lași cătingan să să umfle păsatu’, da tăt amesteci. Atâta îl țâi pă foc până vez că să leagă diolaltă păsatu’ și îi mai moale. Când apa o scăzut, să cam prindie păsatu die fundu laboșuli. Amu-i gata!

Mai pui cimbru, poprică, o’ în loc die poprică pui thipărușe tocată, ce ai. Binie-ar hi să pui și petrinjel verdie cât die mult, tăiet, o’ morareu verdie. Die ai, die n-ai, n-ai! Le amesteci tăitie aieste binie, cu tăt cu scoarța ceie di pă laboș că nu-i arsă. Curetiu să hie pregătit din vreme și începti a împocăli piroștiele. Asta nu-ț mai spui cum să le faci că ț-am tăt spus ș-ai mai făcut. Pregătești oala în care li hierbe, o podiești la fundu’ ii cu crenji mai mnici die morareu și cimbru ș-api le astupti p-aieste cu cureți tăiet mânânțăl. Pui tri linguri die oloi și o țâră die apă să nu să prindă. Poț începe a așeza piroștiele în oală! După ce le-ai pus pă tăitie în oală, mai pui on păhar bun die zamă die porodici, umpli oala cu apă caldă până-n dreptu piroștielor, coperi binie cu tri, patru frunză die cureti și mai pui păstă iele on blid întors cu fundu în sus, să le țâie on ptic apăsatie.

I-așe le împocălea și măicuța și mama bătrână. Încă mama bătrână mni-o zâs odată când așeza piroștiele-n oală, o zâs ie cătă minie: ”tu fătucă, ni vez cum așez io piroștiele ieste, că dacă-s cu păsat hierb mai greu, nu ca ale cu rișcaș o’ cu razalăi. Vez? Vez cum le pui? Așe în pticioare! Una lângă alta, da numa’ în pticioare! Așe hierb mai repedie.” Amu io numa-ț spui că mni-am adus di-amintie… io nu le-am pus întătdiauna așe, da’ tu poț prăbăli că ai rând bugăt, că n-ai oamini la sapă! Noa și știi ce mai făciea mama bătrână, ba și măicuța? Puniea oala la hiert și când începe a forcoti, lua oala di pă foc ș-o băga în pat, su dricar. Învălie oala binie c-on dosoi mai mare, o acopere cu hainie groasă ș-o băga su dricar! Ș-o lăsa acolo până pă la mniazâz, hierbeu piroștiele acolo-n dricar… că iele o fo început a hierbe încă di pă fiteu…

-Ce-i acela dricar?
– Noa! Ce să hie? Dună! Plapomă! O plapomă mai mare păstă tăt patu, groasă die când tie băgai su iel nici nu mai putiei mnișca, mai ales dacă iera făcut din lână! Da nici frig nu-ț iera! Dricarele ieste le făcieu numa’ duauă o’ tri muieri, da și on bărbat! Numi’ ii le făcieu, din penie die gâscă, alea iereau mai ușoare, o’ din lână. C-atunci oaminii punieu preț și pă galiță și pă iosag. Mnică nu țâpau. Amu, după ce că n-au atâitia uăi ca atunci, numa-i vez că aprind lâna pă hotar. Ai die minie mă pruncule, mare pagubă! Pă noi, când ieram prunci, ni-e trimitieu a noști tătă vara pân gredini și pă hotar să strânjem smocurile die lână acățatie pân garduri o’ pân stini, cum treceau uăile… tătătăt le strânjeam. Amu cine face di-aista lucru? Franțu! Tăt atunci, noi, pruncii, meream pă hotar după secerași și culejeam tăitie sticele și tăitie boabele die grău, le luam di pă jos și le scuturam die bruji și die țărnă și le puniem în străițucă. Amu, voi țâpaț ptita la gunoi, numa’ on pric die să uscă. Că dacă s-o uscat, voi nu știț face o paleocă o’ oarece, nu? Doamnie multă pradă să facie astăz, nici nu mă mnir că nie batie Dumniezo, câtiodată…
Ș-api acolo lăsa oala su dricar, pă când vinieu di la biserică erau numai’, bunie! Ni le-mpărțe, unii-ș punieu în blid păstă piroștie groștior, die nu iera post, alțîî nu.
Ț-oi spunie cum să fac și piroștiele die dulce. Ba cu carnie, ba numa’ cu clisă. Amu fă-le aieste die post ș-om mai vorovi noi.
Să le mâncaț sănătoși!”

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*