DONEAZÃ!  Susţine-ne   in promovarea unui altfel de jurnalism
Asociaţia Sălajul pur şi simplu     27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank     |  Contact  |

Pe la Halmășd, pe firul văii. Cascada de pe Valea Șipot

cascada_sipot_halmasd__26_Murmurul din jur, plus globurile de lumină care străluceau în apa care părea neagră, plus mirosul pădurii, plus liniștea, plus toate toate nuanțele de culori pe care le poate inventa toamna, dar mai ales fiindcă soarele avea chef de joacă și construia licurici în fiecare ochi de apă, toate au făcut ca locul acela să pară un tablou pe care ai șansa să-l vezi prinzând viață, un tablou pe care poți să-l întinzi în ce parte vrei, ca să poți vedea mai mult, ori ca să poți să atingi, ori ca să poți să mai adaugi ceva la tot pastelul acela tomnatec frumos și liniștit. Apoi, dacă tot ai ajuns acolo și ai lăsat pașii să te poarte pe cărări, pe cursul văii, pădurea îți mai oferă ceva, așa, ca un cadou între prieteni: Cascada de pe Valea Șipot.

cascada_sipot_halmasd__1_La dreapta, apoi la stânga. Și de la capăt

M-am uitat eu pe Google Map, să-mi fac o idee cam pe unde să merg, să ajung la pădure, pe valea unde credeam că ar putea fi cascada. Și, cu idee cu tot, am luat-o la dreapta, părăsind drumul principal, către Halmășd. Și o iau la stânga, apoi la dreapta, apoi mi-am adus aminte că parcă iar la stânga, dar care stângă?, că-s mai multe, și tot așa până m-am trezit iar la drumul principal, dar în altă parte. Na. La loc comanda. Și întorc mașina, apoi dau de un om care-și ducea vacile la păscut. “Bună ziua. La cascadă vreau să ajung. Pe unde o iau?” Omul, care mă văzuse urcând dealul cu 10 km la oră, cu un aer tâmp, îmi răspunde: “Nnțțț. Nu p-aci. Adică poți și p-aci, pă la țigani, da’ mai bine du-te înapoi către centru, că pe acolo-i mai ușor.” Și ajung din nou pe unde am mai trecut o dată, însă de data asta, ca să nu tot fac ture ca un om beat, mai întreb pe cineva de cascadă. Și primesc răspuns: “Hăăă, păi o iei la dreapta, peste pod, apoi la stânga, da’ nu prima, a doua, pe firul văii, că doară de acolo, de la cascadă, vine apa, nu? Mergi tăt înainte, până aproape de pădure, apoi pe jos.” Da, de acolo vine apa. Am lăsat mașina lângă ultima casă pe stânga, unde mai apare un om care, dacă mai era nevoie, mă luminează cu totul, așa că mi-am luat bagajele și am pornit. Un traseu ușor, linștit, evident, asta dacă o iei pe potecă, și nu cobori în vale, acolo unde obstacole apar la tot pasul. Dar chiar și pe acolo.

cascada_sipot_halmasd__8_Pe firul văii, în sus

Am intrat în pădure răsuflând ușurat, și, încet, fără să mă grăbesc, fiindcă oricum nu e foarte mult de mers, am urmat firul văii, în amonte, pășind pe covorul portocaliu închis al toamnei. În stânga, pe firul văii, mici baraje de apă, unele foarte vechi, ori cel puțin așa par, stau de-a curmezișul, oprind cursul firesc al văii, dar natura a început să ia înapoi ce e al ei, așa că nu strică foarte tare peisajul. Și tocmai când mă întrebam la ce foloseau ălea, dau cu ochii de un baraj ceva mai nou, din care ieșea o conductă, cu un robinet mare. “Ahaaa, deci de aici se alimentează satul cu apă,” îmi răspund singur. Și pentru că am ajuns în locul unde valea se bifurca, am urmat cursul de apă din partea stângă , acolo unde, la vreo 100 de metri depărtare, se vedeau stânci.
În față, băltoaca mare și adâncă de la intrarea pe vale nu prea mă încântă, mai bine o iau pe poteca-drum care merge pe deasupra. Și o iau pe acolo, atâta tot că, privind în vale, licuricii din apă și stâncile colorate mă tot îmbiau să merg pe acolo, parcă strigându-mi “bă, tu nu vezi că pe aici e mai frumos?”. Însă, panta de vreo 20 de metri e foarte abruptă, iar ca să cobor, trebuie să trec prima oară de ruptura adâncă de vreo doi metri. Aș putea să ocolesc, e adevărat, dar de ce să ocolesc când pot să mă arunc? De abia când eram încă în aer, mi-am dat seama că mi-a rămas camera video sus. Nu-i nimic, mă întorc după ea, deocamdată să ajung cu bine jos, pentru că panta abruptă a transformat coborârea într-un fel de alunecare aproape controlată, mai bine să fiu atent să nu o iau de-a berbeleacul, cu capul în jos.
Cu echipamentul complet, după ce am urcat după camera video, îmi continui drumul. Și pentru că mi-a fost lene, n-am mai pus aparatura la loc. Urc peste niște bolovani, iar când pun piciorul jos, mă împotmolesc în solul moale și afânat de dedesubt, și simt că-mi pierd echilibrul. Cad? Neee, cum să cad? Și cu camera video proțăpită în vârful trepiedului, pe care-l țineam într-o mână, cea dreaptă, cu cealaltă ținând camera foto, îmi pierd echilibrul și, ca în filmele cu proști, cad parcă în reluare. Acuma, ca să nu distrug aparatura, cum să le las din mână? Așa că ridic oarecum mâna dreaptă, fiindcă în direcția aia capul voia să ajungă unde mi-au fost picioarele, și, nu știu cum, în cădere, înainte să dau de pământ după căderea cu încetinitorul la 2 metri mai în jos, mă agăț de un buștean. Evident, umărul drept îmi sare de la loc, iar eu, agățat caraghios de buștean, dar cu aparatura teafără, scap printre dinți: Au! Și, încercând să mă adun și să revin la poziția orizontală, după Au! aud un poc, semn că umărul e, de acum, oarecum la locul lui. Din nou, Au!, dar de data asta nu printre dinți.

cascada_sipot_halmasd__17_Cascada

Înaltă de vreo 6 – 7 metri și lată de vreo 10, cascada blochează drumul ca un uriaș cu mâinile întinse. Un uriaș din piatră dură, ud de apa care cade clipocind de deasupra. La poalele stâncii, pietrele sînt colorate ciudat în negru lucios, probabil de la vegetația în descompunere, cine știe?, și totul e alunecos. Însă verdele care îmbracă stânca e viu, iar combinația asta de verde, negru și portocaliul în multe multe nuanțe al frunzelor uscate fac ca locul cu pricina să fie deosebit de frumos. Și chiar dacă debitul de apă nu e foarte mare, cascada e chiar frumoasă, bolovanii mari căzuți cândva de pe versant părând niște ciuperci uriașe, companie pentru ciupercile albe de pe buștenii din jur. M-am apropiat de stâncă și imediat am fost luat în primire de stropii de apă, și, până să-mi dau seama, deja eram ud, ghetele la fel, noroc că, de data asta, aparatura era la locul ei. Am atins verdele care îmbrăca stânca, apoi pietrele negre de sub picioare. Și am rămas cu gândurile agățate de stropii de apă ai cascadei, iar amintiri mi-au dat târcoale, întrebându-mă: “Îți mai aduci aminte?” Cum să fi uitat?
Sunt deja de destul de multă vreme acolo, lângă perdeaua de apă a cascadei. Pe unde să urc deasupra? O cățărare de-a dreptul nici măcar nu intră în discuție, umărul drept revoltându-se de-a dreptul doar la gândul ăsta. Mai bine ocolesc puțin, și urc pe lângă stâncă, chiar dacă e abrupt, prize sunt grămadă, iar brațul stâng e în regulă. Sus, o minge mare de piatră, îmbrăcată în verde, străjuiește locul de unde apa își dă drumul peste stânca de sub ea. Am zâmbit. Mă și vedeam călare pe ea, însă cei 6 – 7 metri de dedesubt mi-au oprit elanul, așa că m-am mulțumit să fac poze – stând cuminte lângă mingea de piatră, nu călare pe ea -, după care mi-am adus aminte să beau apă. Și am făcut o mică pauză, chiar dacă nu eram deloc obosit, dar clipocitul apei, amestecat cu liniștea colorată din jur au constituit un argument puternic. Pauză. Fără gânduri. Fără planuri.

cascada_sipot_halmasd__34_Încă puțin prin valea de deasupra

Mi-a fost greu să mă despart de locul acela, așa că am mai mers un timp prin valea de deasupra cascadei, o vale decorată cu bolovani, cascade mici și bușteni de-a valma, și care șerpuiește prin pădure aproape neștiută, la fel ca multe alte văi, la fel de frumoase, dar pe care puțini se aventurează. În jur, pădurea te învăluie cu tăcere, doar fălfâitul vreunei păsări spărgând, din când în când, liniștea. Și, bineînțeles, vocea mea, încărcând camera video cu tot felul de cuvinte. Și până și mie îmi părea oarecum ciudat să mă aud acolo, vorbind de unul singur.
Am mers puțin, dar am stat destul de mult acolo, urmărind cu privirea licuricii din apă, ori sclipirile aurii parcă curgând odată cu firul apei, ori îmbăindu-mi palmele cu verdele mustind ce acoperă stâncile. Și, dacă aș fi putut, m-aș fi lăsat în voia apei, ca pe un tobogan, un tobogan care, atunci când ajunge în locul de unde apa se prăvale în golul de dedesubt, mă va face să plutesc, să zbor deasupra cascadei, deasupra pădurii, deasupra lumii, cine știe, poate de sus o să văd ceea ce de aici, de pe pământ, încă nu pot să văd.

Pe drumul de întoarcere m-am oprit să culeg niște măceșe, până mi-am umplut un buzunar de la pantaloni. Și cu măceșe, cu rucsac și cu toate celelalte de pe mine am ajuns la mașină. Am pus bețele de trekking în portbagaj, aparatura pe scaunul din față, iar rucsacul în spate. Măceșele au rămas la locul lor, în buzunar. Apoi, urmând firul văii în jos, am traversat satul, pe același drum pe care am venit în urmă cu vreo 4 ore, am ieșit la drumul principal și am lăsat în urmă Cascada de pe Valea Șipot. Pădurea nu. Pădurea o port întotdeauna cu mine.

  • cascada_sipot_halmasd__1_
  • cascada_sipot_halmasd__2_
  • cascada_sipot_halmasd__3_
  • cascada_sipot_halmasd__4_
  • cascada_sipot_halmasd__5_
  • cascada_sipot_halmasd__6_
  • cascada_sipot_halmasd__7_
  • cascada_sipot_halmasd__8_
  • cascada_sipot_halmasd__9_
  • cascada_sipot_halmasd__10_
  • cascada_sipot_halmasd__11_
  • cascada_sipot_halmasd__12_
  • cascada_sipot_halmasd__13_
  • cascada_sipot_halmasd__14_
  • cascada_sipot_halmasd__15_
  • cascada_sipot_halmasd__16_
  • cascada_sipot_halmasd__18_
  • cascada_sipot_halmasd__19_
  • cascada_sipot_halmasd__20_
  • cascada_sipot_halmasd__21_
  • cascada_sipot_halmasd__22_
  • cascada_sipot_halmasd__17_
  • cascada_sipot_halmasd__23_
  • cascada_sipot_halmasd__26_
  • cascada_sipot_halmasd__24_
  • cascada_sipot_halmasd__25_
  • cascada_sipot_halmasd__27_
  • cascada_sipot_halmasd__28_
  • cascada_sipot_halmasd__29_
  • cascada_sipot_halmasd__30_
  • cascada_sipot_halmasd__31_
  • cascada_sipot_halmasd__32_
  • cascada_sipot_halmasd__33_
  • cascada_sipot_halmasd__34_
  • cascada_sipot_halmasd__35_
  • cascada_sipot_halmasd__36_
  • cascada_sipot_halmasd__37_
  • cascada_sipot_halmasd__38_
  • cascada_sipot_halmasd__39_
  • cascada_sipot_halmasd__40_
  • cascada_sipot_halmasd__41_
  • halmasd__42_

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*