Istoria… știința care păstrează vie memoria unei societăți, a unui popor, o înșiruire cronologică a unor evenimente care au avut loc în trecut. Însă, până la urmă, ce înseamnă asta pentru un om, un individ? Cine mai are nevoie de trecut, cine mai are nevoie ca unele fapte, unii oameni, care au însemnat ceva pentru ceea ce ești tu, astăzi, ca popor, să fie păstrați în memorie? Se pare că foarte puțini oameni, istoria, de-a lungul timpului, fiind de atât de multe ori interpretată și răstălmăcită, încât procesul acela obiectiv care ar trebui să stea la baza a ceea ce înseamnă istorie a lăsat locul narațiunii, o narațiune care, cosmetizată de fiecare narator în parte, nu mai e ceea ce ar trebui să fie – cartea de căpătâi al unui individ, al unei națiuni.

Cine mai are nevoie de istorie? Cei pentru care identitatea națională nu e confundată niciodată cu naționalismul. Cei care nu vor să uite. Cei care nu vor să-și vândă trecutul. Cei pentru care respectul pentru acei oameni care au făcut ceva, astfel încât ei, acum, să fie ceea ce sînt, nu dispare niciodată.

Iuliu Maniu

Cu o carieră politică ce s-a întins pe parcursul a 56 de ani, Iuliu Maniu s-a numărat printre marii oameni de stat ai României. Unul dintre cei mai prestigioşi oameni politici din istoria țării noastre, a cărui principală calitate, cea care l-a consacrat în prim planul scenei politice, a fost moralitatea ireproşabilă –  „Oamenii politici sunt adversari, iar nu canibali”. A dus o luptă neîncetată împotriva sovietizării ţării de către autorităţile comuniste, împotriva dominației de orice fel, fiind unul din cei care au avut un rol primordial în crearea României Mari. Un om care s-a opus falsificării istoriei, plătind, pentru asta, cu prețul vieții, zăcând, de 63 de ani, într-o groapă comună, acolo unde istoria a fost aruncată la gunoi. Iar o parte importantă a istoriei a fost scrisă

Pe Dealul Țarinei, la Bădăcin,

acolo unde Casa lui Iuliu Maniu mai stă încă în picioare, acolo unde istoria, prin amintirea acestui om, își păstrează demnitatea.

Casa lui Iuliu Maniu… Din nepăsare ori din rea-voință, partea asta de istorie s-a vrut a fi uitată. Casa memorială „Iuliu Maniu” din Bădăcin – Sălaj, monument istoric memorial înscris în Lista monumentelor istorice, a ajuns la mila publicului larg, după ce ani de zile o mână de oameni inimoşi, mânaţi cu determinare de spiritul unui om puternic şi cu credinţă în Dumnezeu nu au reuşit să obţină decât promisiuni mari, grele şi multe.

Iar dacă, acum, Casa mai stă încă în picioare, asta se datorează, în primul rând, unor oameni care nu au vrut să lase timpul și nepăsarea statului să șteargă pagina asta de istorie, pagina asta de identitate națională. Iar acești oameni sînt cei care au donat, atât cât au putut, acei care au contribuit, prin ceea ce au făcut, la salvarea istoria naționale. Însă, dintre aceștia, doi oameni au un loc aparte în

Pagina de istorie numită Casa lui Iuliu Maniu.

Unul dintre acești oameni este preotul Cristian Borz, cel care, timp de 15 ani, a făcut tot ceea ce i-a stat în putință pentru a sensibiliza instituțiile statului, pentru a face ceva ca să poată să îndeplinească dorința exprimată de Maniu în testamentul său, și anume aceea ca „pe domeniul de la Bădăcin să se ocrotească şi să se instruiască tineri”. Timp de 15 ani, a bătut, degeaba, la ușa instituțiilor statului, acestea nu numai că nu au făcut nimic, dar, prin tot felul de tertipuri birocratice, au pus bețe în roate demersurilor de reabilitare a casei lui Iuliu Maniu, dând, astfel, o palmă istoriei și identității naționale. Nepăsare, rea-voință?

În ciuda tuturor piedicilor, Cristian Borz nu a renunțat și a continuat să creadă că se poate face ceva, chiar dacă rezultatele demersurilor lui nu au avut ecou pozitiv din partea instituțiilor statului, cele care nu doar că pot, ci chiar au obligația să facă ceva, Casa lui Iuliu Maniu fiind nu doar un monument istoric memorial înscris în Lista monumentelor istorice, ci este o parte din istoria fiecărui român. 15 ani de luptă cu morile de vânt, timp în care nu a încetat să creadă că poate salva Casa, timp în care, dând dovadă de o voință demnă de memoria lui Iuliu Maniu, a încercat tot ce a fost posibil. Marin Pop a spus, la comemorarea lui Maniu, de la Bădăcin, despre Cristian Borz: “Cred că Dumnezeu l-a trimis aici și are o misiune importantă”. Și, într-devăr, fără demersurile și acțiunile întreprinse de-a lungul celor 15 ani, Casa lui Maniu ar fi fost dată uitării, devenind, probabil, un fel de anexă a clădirii de lângă.

Se lucrează, în zilele acestea, la consolidarea preților casei, asta după ce s-a reușit consolidarea fundației, prin lucrările de subzidire demarate în luna noiembrie a anului trecut. Lucrări fără de care, fără doar și poate, acum, în locul casei ar fi existat o grămadă de moloz. Iar asta se datorează campaniei “Salvaţi istoria naţională, salvaţi Casa lui Iuliu Maniu!” Iar această campanie, la rândul ei, nu ar fi existat fără Gina Bicăzan. Ea a fost cea care a inițiat, gândit și pus în practică tot ce înseamnă campanie. Pentru că, văzând în ce stare deplorabilă este casa, și-a dat seama că, foarte curând, acolo vor fi doar niște ruine, starea de degradare a imobilului fiind foarte avansată. Și, atunci, și-a spus că nu poate să stea nepăsătoare, că trebuie să facă ceva să o salveze.

I-a prezentat planurile preotului Cristian Borz, chiar de ziua lui, și, după ce acesta a fost de acord, a transpus ideile în realitate. Ea e cea care a inițiat, a gândit, a construit tot ceea ce înseamnă campanie publică, apoi, prin intermediul publicației Sălajul pur și simplu, prin cele peste 60 de materiale scrise de publicație, ca și echipă a campaniei publice, a adus în atenția mass media, la nivel național, demersurile care trebuiesc făcute pentru a salva casa, și anume, de a sensibiliza oamenii de rând, singurii care mai pot face ceva, instituțiile statului fiind, evident, total dezinteresate.

Doar cei care simt românește

s-au implicat, și au donat,fiecare, după putință. Oameni din țară și străinătate au pus mână de la mână, în încercarea de a nu lăsa să fie falsificată istoria, iar Iuliu Maniu să rămână, astfel, parte din istorie. Și e nevoie, în continuare, de susținerea românilor, pentru că banii strânși până acum nu sînt suficienți pentru reabilitarea în întregime a casei. O casă care pare că vrea să se salveze ea însăși, prin ceea ce scoate la iveală dintre pereții ei, prin crâmpeiele de istorie descoperite de cei care lucrează acolo, încercând să reabiliteze monumetul istoric.

E nevoie de sprijin. E nevoie de o mână de ajutor. Istoria, pentru a rămâne curată și nealterată ori răstălmăcită, are nevoie de cei care simt românește, indiferent unde ar fi. Casa din Dealul Țarinei de la Bădăcin, acolo unde Iuliu Maniu a făcut istorie, e a tuturor.

Pentru cei care vor și pot, au fost deschise conturile

Lei:    RO22 RZBR 0000 0600 0208 5400

Euro: RO18 RZBR 0000 0600 0289 9205

Dolari: RO11 RZBR 0000 0600 1092 7730

Cont PayPal: salvaticasamaniu@yahoo.com

– Raiffeisen Bank, Agenţia Şimleu Silvaniei, jud. Sălaj.