Contact  |  în memoria lui Zoli SUSŢINE-NE în promovarea unui altfel de jurnalism. DONEAZÃ orice sumă de bani în contul
Asociaţiei Sălajul pur şi simplu, IBAN: RO93 RZBR 0000 0600 1454 6682, deschis la Raiffeisen Bank Zalău

„Once“ cu și despre muzica trăită cu pasiune

Am descoperit filmul pur întâmplător, căutând niște piese și când am dat cu ochii de Glan Hansard cântând cu atâta pasiune pe străzile Dublinului, la chitara lui găurită- „Say it to me now“, primul gând a fost: Omul ăsta e în primul rând muzician, și unul al naibii de bun, actorii nu cântă așa. Pentru mulți critici și cinefili, filmul „Once“ al lui John Carney a fost, și pe bună dreptate, cel mai bun film din 2007, pentru mine a fost și rămâne în continuare muzicalul preferat și nu știu dacă o să fie egalat vreodată de un alt muzical.

„Once“ a fost filmat în 17 zile, cu un buget redus, iar personajele sale principale, un el și o ea, nici măcar nu au un nume. Filmul este înainte de toate muzică, iar cei doi actori, irlandezul Glan Hansard și imigranta din Cehia, Marketa Irglova sunt înainte de orice, muzica pe care o respiră, o trăiesc, o povestesc și o cântă cu atâta pasiune. Este unul din acele filme care începe atât de bine și la care uiți să respiri sperând că își va păstra magia până la sfârșit. Și și-o păstrează. „Once“ e un film plin de autenticitate, actorii jucându-și cumva propriul rol, un film non-conformist din multe puncte de vedere, un film care transmite foarte multă emoție.

El cântă la chitară pe străzile Dublinului, din pasiune pentru muzică dar şi pentru a-și completa venitul. Ea a imigrat recent în Irlanda din Cehia și vinde flori pe stradă. E mama unei fetiţe de vreo 2 ani şi are o pasiune  pentru pian, exersând într-un magazin cu instrumente muzicale. Paiunea comună îi va apropia, iar ea îl va ajuta să îşi scoată primul album, compunându-i versurile pentru unele melodii şi cântând împreună cu el.

E un film pe care l-am văzut și revăzut fără să își piardă din farmecul primei dăți. Un film la care te uiți de la început până la capăt cu zâmbetul pe buze. Un film care te face să râzi, un film a cărui muzică te face să vrei să o iei cu tine, să o ai în telefon, la îndemână, când te plimbi, alergi, pedalezi, conduci sau pur și simplu stai.

Cei doi protagoniști iubesc muzica și nu e nimic fals în asta. Ei nu joacă un rol, ei îl trăiesc, iar sentimentele reale ale celor doi se simt pentru că nu există nici o suprapunere de tehnică, efect sau stil. Ele sunt pur și simplu ele însele. Hansard este un muzician profesionist, cunoscut în Irlanda ca lider al unei trupe numite Frames. Irglova este un imigrant din Republica Cehă, în vârstă de doar 17 ani, care nu a mai jucat în niciun film. „Once“ își dezvoltă în mare parte povestea în termeni de cântec. El îi mărturisește suferința legată de fata care l-a părăsit pentru altul, improvizând la chitară, în autobuz, iar scena nici măcar nu figura în scenariu, fiind ceva spontan. Una din scenele care mi s-au întipărit pentru totdeauna e cea în care ea îi duce aspiratorul să îl repare, trăgându-l după ea pe străzile aglomerate ale orașului, până în locul în care obișnuia el să cânte. „Once“ e genul de film care odată văzut va rămâne cu tine pentru totdeauna, pentru că e unic, e autentic și e plin de emoție.

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*