Chiar dacă o parte din tradiţii sunt de pe vremea bunicilor noştri, o parte se mai practică şi în zilele noastre. Astfel, în satele din Sălaj, umblatul cu colinda este un obicei care se practică an de an, în ajunul Crăciunului. În unele sate mersul cu colinda are loc doar în seara Naşterii Mântuitorului, în timp ce în altele colindatul ţine câteva zile, în unele sate se merge ziua la colindat, într-altele noaptea.
Fiecare gazdă își pregătește bucate tradiţionale pentru a-i servi pe colindători așa cum se cuvine. Tradițiile, însă, diferă de la sat la sat, deşi toate au în comun această practică de a merge și a vesti nașterea Mântuitorului. Un prim obicei care diferă în satele sălăjene este perioada din zi la care se începe colindatul.
Odinioară, în Treznea, dar şi în celelalte sate din Sălaj, locuitorii erau foarte religioşi, de aceea aceştia se adunau la şezătoare în fiecare zi în postul Crăciunului, la câte unul din sat, unde repetau colinde şi schimbau reţete pentru masa din seara de Crăciun.
De asemenea, fetele se adunau seara acasă, la câte una dintre ele, şi se ajutau să-şi termine lucrul ce-l aveau de făcut. Băieţii se adunau şi ei şi repetau scenetele cu care colindau apoi în seara de Crăciun. În seara de Crăciun, se colinda la fiecare casă, iar băieţii aduceau bucuria vestirii naşterii Domnului prin prezentarea scenetei Haba. Acum s-a păstrat doar obiceiul de a colinda şi a merge cu Capra: Cu steluţă albă-n frunte/Eu te-am adus de la munte/şi te-am crescut cu lucruri mărunte. Bătrânii ţineau tot postul până în seara de Crăciun, seara Naşterii Domnului.
În satul Plesca, se umblă la colindat atât în ajun de Crăciun, cât şi în prima zi de Crăciun, tot în prima zi de Crăciun copiii primesc la biserică pachete cu daruri de la Moş Crăciun.
În satul Iaz, se umblă ziua la colindat. Feciorii satului pornesc cu colinda de la casa preotului și cutreieră tot satul, adunând bani de la fiecare casă. Cu banii adunați se organizează, a doua și a treia zi de Crăciun, Corinda, un fel de horă, la care participă atât tineri, cât și bătrâni. Acest danț, cum i se mai spune, se desfășoară la Căminul Cultural din sat, unde din banii strânși se invită o formație de muzică populară. Tot ziua se duc și copiii satului cu Viflaimul și cu Steaua, iar fetele se duc să colinde din casă în casă nașterea Pruncului Isus, după cum ne-a împărtășit un fiu al satului.
În satul Valcău de Jos, se merge noaptea la colindat. Băieții mici merg cu Steaua, băieții mai mari merg cu Viflaimul, iar feciorii de însurat își angajează lăutari și merg împreună la toate casele. Tradiția în sat spune că fetele mari, fetele de măritat, stau acasă și așteaptă colindătorii, iar fetele mici se duc la colindat. În casele unde există fete de măritat, ceterașii le iau la dans. Obiceiul este ca în prima zi să se stea acasă, iar în a doua și a treia zi de Crăciun să se facă colinda satului. Această colindă a satului se ține la Căminul Cultural din sat, unde participă atât cei mici, cât și cei mari, pentru a cânta, a dansa și a se bucura împreună.
În satul Bădăcin, copiii pornesc la colindat odată cu lăsarea întunericului, iar tinerii mai târziu. Colinda lor este răsplătită cu mâncare și coptături. Ei colindă toată noaptea, până dimineața, iar dacă nu reușesc să ajungă la toate casele, continuă în Ziua de Crăciun, după ce participă la Sfânta Liturghie, unde vor colinda întregii comunități. Obiceiul este ca la intrarea în casele oamenilor, colindătorii să întrebe “Veseli’ti gazdă?”, iar gazda să răspundă “Veseli”. La ieșire, se colindă “Trei păstori se întâlniră”. Fetele de măritat pregătesc colaci împletiți pe care îi oferă feciorilor care vin să colinde. Ele însoțesc grupul de colindători doar în vecini, după care se întorc repede acasă pentru a primi alți colindători. Copiii mai mici se duc cu Steaua și cu Viflaimul. Un alt obicei în Bădăcin este teatrul religios popular, la care participă săteni care interpretează anumite personaje, după cum putem afla din Monografia satului, semnată de preotul Greco-Catolic Cristian Borz.
În satul Drighiu, cei care merg la colindat sunt feciorii satului. Ei își aleg doi conducători, care sunt respectați de întregul grup, și un muzician numit hegheduș, care cântă la vioară. Încep colindatul seara, și pornesc de la biserică intrând apoi în fiecare casă, pentru a vesti bucuria nașterii lui Isus. Colindătorii poartă pe cap clopuri din carton pe care sunt agățate panglici colorate, iar unul dintre ei poartă o bisericuță din carton pe care sunt lipite iconițe. Obiceiul este să se colinde în curte, iar în casă fata îmbie feciorii cu colaci, după care este jucată de aceștia după zisu’ heghedușului. Copiii mici, până la vârsta de 9 ani, umblă cu Steaua în grupuri de câte trei membri. După ce au colindat afară și intră în casă, ei cântă “Cu noi este Dumnezeu”. Nouă copii cu vârste între 9 și 16 ani umblă cu Viflaimul, fiecare având un rol bine determinat și câte un nume religios, ne-a declarat fostul paroh greco-catolic, Florin Mărincean.
În ajunul Crăciunului, copiii din Răstoci și Ileanda obișnuiesc să colinde în cete pe la casele gospodarilor, unde primesc colaci, nuci, mere și bani. Cei mai mici obișnuiesc să umble cu un băț, în care adună colacii, și cu traista pe umăr pentru celălalte produse. Cei mai mari umblă în grupuri de câte trei cu Steaua, pe care o împodobesc cât mai frumos. Tinerii umblă cu „Irozii” (o mică piesă de teatru), iar rromii umblă cu „Țurca” (asemănătoare cu capra din Muntenia și Moldova), împodobită cu țoale și betele. Ceilalți locuitori colindă de la o casă la alta. În ajunul Anului Nou se umblă cu „Plugușorul”, iar rromii merg cu „Țurca”
niciun comentariu