Pentru mine pricesnele și cântările bisericești, la fel cu icoanele, sunt o formă de artă! Dincolo de încărcătura lor spirituală. Asemeni zugravilor iconari și cântăreții din corurile bisericilor și-au desăvârșit misiunea de-a lungul timpurilor! Îmi place și cantorul care cântă singur la strană, în biserici de lemn în care cântarea lui seamnă cu o rugăciune. Dar îmi plac și mărturisirile de credință care răsună armonios, din exercițiul colectiv al unor zeci de oameni adunați laolală, cu bucurie, în catedrale pictate în albastru…

Aseară, de Florii, în Catedrala Sfânta Vineri, din Zalău, mi-am adus aminte de bucuria și căldura pe care am simțit-o prima dată când am auzit corul măicuțelor de la Biserica Stavropoleos, unul dintre cele mai frumoase monumente istorice din București. Și când starețul de acolo, Iustin Marchiș, om luminos, de prin părțile astea de lume, a aprobat tacit o definiție de Wikipedia, pe care i-am citit-o pentru confirmare:  “ în biserica ortodoxă toate simțurile omului sunt solicitate și participă la slujbe: văzul, prin icoane, fresce, fumusețea arhitecturală și a veșmintelor liturgice; mirosul, prin parfumul tămâiei și a mirului; auzul, prin cântările hieratice și înălțătoare. “ Părintele Iustin mi-a spus atunci că, deși  arhitectura și vocile nu sunt întotdeauna cele mai fericite, momentele de cântare sunt autentice în exercițiul lor, oriune s-ar întâmpla. Și să mă bucur că avem libertatea să le ascultăm și ei să le cânte.

Concertul corurilor bisericilor din Zalău este la a VIII-a ediție deja. Anul acesta a fost frig și afară și în biserică. Însă ne-au încălzit vocile celor trei copii absolut minunați, soliști ai corului “Lumină Lină”, repertoriul foarte bine ales al corului “Sfinții Trei Ierarhi”, căldura cu care a fost primită corala ”Sfânta Familie” a Bisericii Greco – Catolice, sau momentul în care primul cor bisericesc înființat după revoluție, “Gloria Dei”, și-a aniversat cei 28 de ani printr-un moment de gratitudine publică, adresat unuia dintre soliști, care împlinea 84 de ani!

Am văzut cântând aproape 150 de omeni frumoși, din diferite categorii sociale, profesionale, sau de vârstă. Corul „Bunavestire” avea în componență un băiețel de câțiva anișori care a cântat cu o bucurie desăvârșită. Vie. Asemeni și adolescentele din celelalte coruri sau veteranii de peste 80 de ani! Cu toții își asumau prin cântec că: “Nu-i Iuda singur vinovat… și eu, și tu”. Și am plecat de acolo cu toții purtând Crucea cu bucurie, la gândul că ne vom putea revanșa astfel față de vina de a-L răstigni pe Isus și tot ce înseamnă El, în fiecare zi.

Și ne-am mai făcut o promisiune pentru săptămâna asta, pe drumul spre Înviere : că vom posti mai cu grijă și nu vom mânca… mai ales oameni!