DONEAZÃ!  Susţine-ne  
Asociaţia Sălajul pur şi simplu  27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank
|  Contact  |

Motivarea Tribunalului Sălaj în cazul testamentului lui Iuliu Maniu: Ştim că terenul e al reclamantei, dar, dacă nu l-au cerut, l-am dat altcuiva

badacin-conac-iuliu-maniuTribunalul Sălaj a publicat, săptămâna trecută, motivarea în cazul acţiunii civile prin care Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Oradea prin Parohia Greco-Catolică Bădăcin ataca hotărârea care a avut ca efect transmiterea dreptului de folosinţă gratuită în favoarea Căminului Spital Copii cu Handicap Sever Bădăcin a terenului pe care Iuliu Maniu l-a lăsat drept moştenire Episcopiei. În motivare judecătorii spun că, deşi “aceasta este moştenitoarea defunctului Iuliu Maniu, astfel cum atestă Certificatul de Moştenitor nr. 232/30 septembrie 2004”, din cauză că terenul nu a fost solicitat de către Episcopie şi “aflându-se faptic în administrarea Căminului” transmiterea gratuită în favoarea acestuia din urmă apare ca fiind legală. Mai pe scurt, fiindcă terenul se afla la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar Bădăcin, aceştia l-au dat Căminului de Copii, pentru că, spun ei, nu l-a cerut nimeni. Însă terenul nu putea fi la dispoziţia comisiei respective, decât în lipsa moştenitorilor, ori, în acest caz, lucrurile sunt foarte clare: Episcopia Română Unită cu Roma este moştenitorul legal al lui Iuliu Maniu, fapt cunoscut şi recunoscut de către Tribunalul Sălaj, aşa că toată povestea asta îşi pierde orice urmă de logică, cel puţin aşa pare. Cu alte cuvinte, se ştie cine este moştenitorul, dar dacă acesta nu zice nimic, noi ne facem că nu ştim, aşa că nu luăm în seamă nici testamentul lui Maniu, nici certificatul de moştenitor, şi dăm câştig de cauză celui care a cerut primul terenul în cauză. Adică, ce să înţelegem, nu e de ajuns că se ştie cine e moştenitor, trebuie ca şi moştenitorul să spună că e moştenitor, un fel de “să ştiţi că ştim că ştiţi”?

Vă reamintim că terenul de 4,5 hectare pe care se găseşte Casa Memorială „Iuliu Maniu“ şi care a fost concesionat, cu folosinţă gratuită, de către Consiliul Local Pericei, Inspectoratului de Stat Teritorial pentru persoanele cu handicap Sălaj, pe o perioadă de 99 de ani, a rămas, prin decizia Tribunalului Sălaj, din 8 februarie 2013, în continuare, în folosinţa acestora, lucru care, pe lângă că nu ia în seamă voința celui care a fost proprietarul legal al terenului, împiedică derularea procedurilor premergătoare începerii lucrărilor de reabilitare a conacului lui Iuliu Maniu, conac care se află într-o stare tot mai precară, mai ales că de-a lungul anilor au fost ridicate câteva anexe lipite chiar de unul din pereţii imobilului, fapt care îi afectează rezistenţa, mai ales avându-se în vedere materialele tradiţionale cu care a fost construit – lemn, cărămidă nearsă şi parţial cărămidă arsă. În aceste condiţii, proiectul de reabilitare a clădirii casei memoriale a lui Iuliu Maniu, iniţiat la începutul anului trecut, a rămas în coadă de peşte.

“Nu pot să spun dacă decizia tribunalului este corectă din punct de vedere juridic, pentru că nu am această competenţă, însă, cu siguranţă, nu e corectă din punct de vedere moral, de vreme ce testamentul lui Maniu era public din 1990. Legea nu le permitea să dea acea hotărâre, atăta timp cât, repet, testamentul lui Iuliu Maniu era public încă din 1990. Iar în motivare se recunoaşte proprietarul tabular (Iuliu Maniu), precum şi moştenitorul (Episcopia Greco-Catolică Oradea). În orice caz, noi am depus, ieri, (n.r. 18.03.2013) recurs la Curtea de Apel Cluj şi sperăm într-o hotărâre înţeleaptă”, a declarat părintele paroh al Bădăcinului, Cristian Borz.

E foarte bine că se face ceva pentru ocrotirea celor defavorizaţi, aşa cum s-a făcut prin construirea Căminului pentru copii cu handicap din Bădăcin, însă nu aşa, cred că se puteau găsi şi alte soluţii. Dreptul la propietate este un drept absolut, exclusiv și perpetuu, un drept absolut pentru că titularul său are libertatea oricărei acțiuni sau inacțiuni în legătură cu bunul său. Iar dacă se ignoră acest fapt, chiar de către cei care ar trebui să vegheze la respectarea lui, mai putem să spunem, oare, că există justiţie?




 
  

niciun comentariu

Lasă un comentariu