DONEAZÃ!  Susţine-ne  
Asociaţia Sălajul pur şi simplu  27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank
|  Contact  |

Mormânt dacic descoperit în Sălaj. Arheolog pentru o zi

O importantă descoperire arheologică a scos la suprafață unul dintre puținele morminte dacice descoperite în Sălaj. Descoperirea e cu atât mai importantă, cu cât e primul, din cele 5 descoperite până acum, depus în urnă (oală ceramică), datată în sec. 1 a. Chr. Mormântul pare izolat, dar înconjurat de piese pierdute sau aruncate intenționat de cei care au realizat depunerea funerară.

Mormântul a fost descoperit în urma teledetecției de către Daniel Crețu, cel care a găsit o fibulă (broșă) din bronz și câteva fragmente din vas, apoi s-a oprit și a evitat toată zona pentru a nu deteriora ceva.

”Ceea ce este inexplicabil este faptul că se repetă fenomenul de la Meseșenii de Sus, unde erau piese disparate în jurul acelui nucleu de piese care constituie, de fapt, mormintele propiu-zise. Până acum noi am găsit piesele acestea fără context arheologic și fără oase umane incinerate, și atunci e clar că ori sunt intenționat aruncate, plasate în jurul mormintelor, ori sunt pur și simplu pierdute. Dar într-o zonă așa de izolată, e puțin probabil să credem că la îngroparea, la depunerea defuncților, pierdeau un vârf de spadă, săgeată sau un inel, care au o valoare intrinsecă. Putem să considerăm faptul că la momentul aducerii depunerii respective, unele piese din inventarul funerar erau presărate, piese care nu erau trecute prin foc. Acest lucru e un indiciu că au fost ținute separat și doar o parte din piesele aparținătoare defuncților au fost incinerate pe rugul funerar, restul fiind depuse, și e foarte posibil să fi fost prezent un astfel de ritual la o depunere funerară”, a spus Horea Pop, la fața locului.

Echipa care a participat la descoperirea arheologică a fost formată din arheologii Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău – Timea Keresztes, Andrei Herța, Horațiu Cociș -, Daniel Crețu, Cristian Marincaș, Ciprian Vanci – care au participat in regim de voluntariat, conduși de arheologul Horea Pop.

Arheolog pentru o zi

”Ce vrei să te faci când o să fii mare?”, e o întrebare care li se punea tuturor copiilor, elevi în învățământul primar, acum suficient de mulți ani pentru ca răspunsul să nu fie unul evident încă dinainte de a fi rostit, un răspuns care se traduce, într-un mod simplistic, dar foarte adevărat, în: ”Io?  Păi io o să fiu cel mai tare, fiindcă valoarea mea, valoarea mea nu o are altcineva! (refren de succes contemporan)”, lucru care face ca întrebarea să fie redundantă. De asta nici nu cred că se mai pune.

În cazul meu, răspunsul a fost același, ori de câte ori mi se punea, un răspuns cu două variațiuni: ”Cosmonaut. Sau arheolog”. Iar asta pentru că întotdeauna am fost curios să știu, să văd dincolo de ceea ce se vede.

Am fost invitat de către Horea Pop să particip și eu la cercetarea locului în care au fost descoperite piesele care indicau cum că acolo se află un mormânt dacic. Am lăsat totul deoparte și m-am dus cu el și echipa, cu bagajele în spate, pe Meseș, să facem o incursiune în istorie. Și, astfel, am fost și eu arheolog, pentru o zi, chiar dacă în cazul meu a fi arheolog are mai mult de a face cu povestea călătoriei în timp, și nu neapărat cu munca de cercetare concretă a unui cercetător de la muzeu (care chiar presupune muncă și multă deplasare pe teren).

Întotdeauna mi-au plăcut oamenii care pun pasiune în ceea ce fac, care cred în ceea ce fac, cărora le place ceea ce fac. Pentru Horea Pop (și și în cazul altora de la Muzeul din Zalău) lucrul ăsta e evident, iar poveștile lui, care deși pornesc de la arheologie, ajung, cumva, cam în toate aspectele vieții, e un fel de mărturie în sensul ăsta. Așa că a fost o plăcere să îl ascult spunându-mi despre istorie, despre obiectele găsite acolo, lângă mormântul dacic, ori despre cetăți și istorie, în timp ce urcam pantele dealului să vedem ce se mai ascunde acolo.

Mi-a plăcut compania oamenilor ăstora, care au format echipa de cercetare, o experiență mai mult decât plăcută (și din timpul muncii de cercetare, și după – la o poveste și un suc, o bere sau un vin), un fel de călătorie a cunoașterii, atât a istoriei, cât și a celor de lângă tine.

Și, da, mi-a plăcut să fiu arheolog. Chiar și pentru o zi.




 
  

3 comentarii

  1. Anonymous says:

    Ar fi trebuit sa faci o filmare de acolo.

Lasă un comentariu