Contact  |  în memoria lui Zoli SUSŢINE-NE în promovarea unui altfel de jurnalism. DONEAZÃ orice sumă de bani în contul
Asociaţiei Sălajul pur şi simplu, IBAN: RO93 RZBR 0000 0600 1454 6682, deschis la Raiffeisen Bank Zalău
 

Matthew Astley – britanicul care de pe scena Baletului Național Englez visează să viziteze România

A început cu Școala Regală de Balet, apoi a trecut la Baletul Regal în pași de dans din care și-a construit o carieră. A dansat timp de 5 ani pe marile scene din Franța, a fost aplaudat la Paris, iar acum face parte din Baletul Național Englez. A avut ocazia să lucreze alături de maeștri ai baletului international, iar Spărgătorul de nuci al lui Ceaicovski ori The Vertiginous Thrill of Exactitude al lui William Forsythe se numără printre preferatele sale. Un om care a lăsat casa părintească la 11 ani pentru a transforma dansul în profesie. Un perfecționist și un visător în același timp. Matthew Astley, un britanic care din inima Londrei, la ceaiul de la ora 5, ne spune cum abia așteaptă să viziteze România.

 “Să dansez pe muzica lui Ceaicovski e magic”

Rep.: Când ți-ai dat seama că vrei să studiezi la Școala Regală de Balet?

Mathew Astley: Am făcut dans modern și step de la vârsta de 7 ani, întrucât fratele meu geamăn, diagnosticat cu dispraxie, a fost îndrumat să urmeze cursuri de dans pentru a diminua simptomele bolii. La puțin timp după ce am început amândoi cursurile, profesorul a văzut că am înclinație pentru dans și le-a spus părinților că ar fi bine să iau lecții de balet. Am dat o probă pentru Asociația Regală de Balet – Juniori, la vârsta de 9 ani, și mi-am petrecut următorii 2 ani studiind și lucrând în weekend cu Baletul Regal și cu Baletul Regal din Birmingham. Atunci am realizat că vreau să transform dansul în profesie și să studiez la Școala Regală de Balet a început să fie visul meu. Am dat o probă când am împlinit 11 ani și, admis fiind, am lăsat în urmă casa părintească pentru a studia acolo. Am urmat cursurile integral și le-am încheiat 8 ani mai târziu.

Rep.: Și cum au fost începuturile în carieră?

M.A.: După absolvirea Școlii Regale de Balet, m-am alăturat trupei de balet Ballet du Capitole în Toulouse, Franța. Am fost foarte norocos pentru că directorul mi-a dat o serie de posibilități de afirmare. La început a fost dificil să învăț franceza, dar eram 18 naționalități diferite în cadrul companiei, iar engleza a fost cea mai ușoară metodă pentru toți ca să comunicăm între noi. Curând am început să fac mai mult decât dansuri de grup și în al treilea an acolo am fost promovat, ajungând Demi-Solist.

Rep.: În 2012 ai dansat în “Spărgătorul de nuci”, cu Baletul Regal din Birmingham. Cum a fost să dansezi pe muzica lui Ceaicovski?

M.A.: A fosto experiență extraordinară, trăită cu Baletul Regal din Birmingham, Să dansez pe muzica lui Ceaicovski a fost ceva magic, muzica este într-adevăr iconică și pentru că toată lumea o cunoaște atât de bine este ușor să te simți relaxat și e plăcut să dansezi fără stresul de a număra continuu și de a te concentra mereu să-ți amintești ce bucată urmează. Una din reprezentații a avut loc pe Arena O2 și a fost o experiență incredibilă, cu un public de peste 8.000 de persoane.

Rep.: Cum s-a văzut de pe scenă publicul francez? E vreo diferență între el și cel britanic?

M.A.:Publicul francez a fost minunat. În Toulouse nu e un public imens, dar aveam o mulțime de fani ai companiei de balet, care veneau la fiecare producție pe care o puneam în scenă. Am dansat în toată Franța și cred că Parisul este orașul în care mi-a plăcut cel mai mult să lucrez. Am fost avertizați că publicul parizian poate fi mult mai critic și mai greu de impresionat, însă parizienii ne-au primit foarte bine și au fost foarte calzi. Nu pot spune că am remarcat vreo diferență între cele două publicuri, dar aș spune totuși că britanicii sunt mai deschiși față de lucrările contemporane și neo-clasice. Publicul britanic admiră și preferă o mai mare diversitate în ceea ce privește repertoriul.

Vinogradov și Paquita

Rep.: Ai dansat în The Vertiginous Thrill of Exactitude al lui William Forsythe. Care a fost ceamai mare provocare cu care te-ai confruntat?

M.A.: Cred că acesta a fost spectacolul în care mi-a plăcut cel mai mult să dansez până acum! Am avut multe reprezentații în Franța și am avut norocul să îl dansez prima oară când aveam 20 de ani, fiind însă o mare provocare chiar prima dată. Stilul este foarte specific și precizia și viteza sunt cele care fac ca această lucrare să fie atât de magnifică. De fiecare dată când am dansat în acest spectacol am învățat tot mai mult despre stilul lui, dar și despre abilitățile proprii. A fost mereu un spectacol de vis pentru mine, așa că nu pot fi decât foarte bucuros că am avut șansa să îl includ în cariera mea.

Rep.: Ai avut șansa de asemenea șansa să lucrezi cu Oleg Vinogradov în spectacolul Paquita (pas de trois). Cum a fost să lucrezi alături de maestrul baletului rus?

M.A.: A fost o experiență incredibilă! Vinogradov a fost directorul Baletului Kirov pentru foarte mult timp și a avut o influență imensă asupra baletului rus.Îmi amintesc că am fost extrem de stresat la prima repetiție cu el, dar Vinogradov s-a dovedit a fi unul dintre cei mai amabili oameni cu care am am lucrat vreodată. Chiar a vrut să scoată ce era mai bun în noi, a adaptat lucrurile ca să ni se potrivească mai bine și în ceea ce mă privește a reușit să mă facă să mă simt mult mai încrezător când a trebuit să dansez variațiile dificile.

„O zi bună e când am dormit suficient în noaptea care a trecut”

 Rep.: Te-aimutat recent la Londra și faci parte acum din Baletul Național Englez. Spune-mi mai multe desprea sta.

M.A.: După 5 ani în Franța, am avut o audiție pentru sezonul următor, întrucât mi-am dorit să experimentez o companie nouă și să am în față provocarea unui job nou. Am văzut că Baletul Național Englez are programată o audiție în timpul vacanței mele de vară și am aplicat. Nu mi-a venit să cred când mi-au oferit contractul, compania de balet respectivă fiind una din cele aflate pe lista mea favorită.

Rep.: Cum decurge o zi de lucru pentru tine?

M.A.: Începem lucrul la 10.30 și timp de o oră și jumătate ne încălzim și antrenăm. Apoi timp de alte 6 ore și jumătate facem repetiții, cu câteva pauze scurte peste zi. Poate fi foarte obositor. Când avem spectacole, începem puțin mai târziu, întrucât spectacolele iau sfârșit în jurul 22-23:00.

Rep.: Fiecare are zile mai bune și zile mai rele. Ce înseamnă o zi rea pentru tine? Dar una bună?

M.A.: O zi rea este atunci când simt că nu am performat sau că nu am repetat îndeajuns, în concordanță cu abilitățile și capacitățile mele. Totodată, atunci când sunt accidentat este foarte dificil, poate fi o perioadă de provocare fizică, dar și mentală. O zi bună, în schimb, este atunci când performez bine… și când am dormit suficient în noaptea care a trecut (râde, n.r.).

 Îmi place să fiu cu familia

 Rep.: Cum îți petreci timpul liber?

M.A.: Îmi place să mi-l petrec cu familia și prietenii, în special cu nepoțelul meu (3 ani, n.r.) care crește atât de repede! De obicei, îmi odihnesc corpul cât de mult pot, mă uit la show-uri TV. Îmi place de asemenea să vizitez muzeele și parcurile grozave pe care Londra le are de oferit.

Rep.: Familia ta locuiește în Wolverhampton. Cât de des mergi să îi vezi?

M..A.: Nu am prea des timp să merg să îi văd, dat fiind că lucrăm șase zile pe săptămână, așa că vin ei adesea în weekend să vadă spectacole sau merg eu acasă când am două zile libere consecutiv. Sunt, însă, obișnuit să nu îmi văd familia de,s întrucât am plecat de acasă la 11 ani ca să urmez cursurile școlii de balet. Oricum, sunt foarte apropiat de ei și îi văd ori de câte ori se poate.

Rep.: Ai vreun colț special în care să te ascunzi, poate în casa părintească, unde să poți doar tu cu gândurile tale?

M.A.: Cred că locul unde îmi place să evadez când vreau să fiu singur e camera mea, dar de cele mai multe ori îmi place să fiu cu familia, mai ales că timpul cu ei e așa de limitat. Când e însorit, îmi place să fiu singur în fundul grădinii, dar asta ase întâmplă în rarele ocazii când vremea e bună.

Extrem de entuziasmat să vadă România

Rep.: Pentru profesia ta, să ții o dietă strictă e important. Totuși, te întreb care e felul tău de mâncare preferat?

M.A.: Da, o dietă corectă este importantă, pentru că până la urmă corpul este instrumentul cu care balerinii lucrează și e vital să îl menții în cea mai bună formă. Felul de mâncare preferat în cazul meu cred că ar fi probabil pastele sau orezul, ceva care să îmi dea îndeajuns de multă energie pentru ziua următoare. Ocazional, însă, pizza! (râde, n.r.)

Rep.: Nu ai fost până acum în România. Ceva planuri de viitor să ne vizitezi țara?

M.A.: Plănuiesc într-adevă rsă vin în România anul acesta, lucru de care sunt extrem de entuziasmat. Am mulți prieteni români și am colegi balerini care au lucrat pentru teatrul din București. Abia aștept să văd toate frumusețile pe care România le are de oferit, până acum am auzit doar lucruri minunate despre orașele și peisajele ei.

 

………………………………..

 

„Dancing to Tchaikovsky is always magical“

Rep.:When did you know that you want to study at the Royal Ballet School?

Mathew Astley:I started modern and tap dancing at the age of 7 because my twin brother was advised to start dancing to help his dyspraxia. Soon after starting my teacher saw that I had talent and told my parents I should take ballet lessons. I then auditioned for the Royal Ballet Junior Associates at the age of 9 and spent two years studying at the weekends and working with The Royal Ballet and Birmingham Royal Ballet. At that age I realised that I wanted dance to be my profession and the Royal Ballet School became my dream. I successfully auditioned at the age of 11 and left my parents to join the boarding school. I did the full course and graduated 8 years later!

Rep.:How was the beginning in your career?

M.A.:After graduating I joined Ballet du Capitole in Toulouse, France. I was very fortunate that the director gave me many opportunities soon after joining the company. Learning French was difficult at the beginning but there were 18 different nationalities in the company so English was usually the easiest language for everyone to communicate in! I was soon doing more than group dances and was promoted in my third year to Demi – Soloist.

Rep.:You danced in The Nutcracker with Birmingham Royal Ballet in 2012. How was the experience to dance on the Tchaikovsky’s music?

M.A.:I had a great experience with Birmingham Royal Ballet. Dancing to Tchaikovsky is always magical, the music is so iconic and because everyone knows it so well it’s easy to feel more relaxed and it’s nice not to stress with counts and remembering which part comes next! One of the venues was the O2 arena, which was incredible. There were more than 8,000 in the audience!

Rep.:For 5 years, you were Demi-Soloist at Ballet du Capitole in Toulouse. How is the French public? Is there any difference if you compare it with the British one?

M.A.:The French public was great, the audience in Toulouse was not huge, but we had a lot of dedicated fans to the ballet company who would come to every production we would do. We performed all over France and I think Paris was my favourite city to perform in. We were warned the Parisian public could be much more critical and harder to impress but they were very welcoming and we were well received. I wouldn’t say I noticed a huge difference between the public, although I feel the British public can be a bit more open minded towards contemporary and neo-classical work. The British public admire a diversity in repertoire a bit more.

Rep.:Is there any difference if you compare it with the British one?

M.A.:I wouldn’t say I noticed a huge difference between the public, although I feel the British public can be a bit more open minded towards contemporary and neo-classical work. The British public admire a diversity in repertoire a bit more.

Rep.:You danced in William Forsythe’s The Vertiginous Thrill of Exactitude. What was the biggest challenge that you encountered?

M.A.:I think it has the be my favourite thing I have ever danced! I have performed it many times in France and was fortunate to first dance it when I was 20, it was a huge challenge the first time, the style is very specific and the it’s the precision and speed that make this piece so magnificent! Every time I danced it I learned even more about my capabilities and the style. It was always a dream piece for me dance so I’m very happy I’ve had the chance to perform it in my career!

Vinogradovand Paquita

Rep.: You also had the chance to work with Oleg Vinogradov performing in Paquita (pas de trois). How was it to work alongside with the Russian choreographer and maître de ballet?

M.A.:This was an incredible experience! Vinogradov was Director of The Kirov Ballet for a very long time and had such a huge influence in Russian Ballet. I remember being extremely nervous in my first rehearsal with him but he turned out to be one of the nicest people I have ever worked with! He really just wanted us to look our best, he adapted things to suit us better and managed to make me feel so much more confident while dancing the difficult variation.

“A good day – when I had enough sleep the previous night”

Rep.:You moved now to London, joining the English National Ballet. Tell me please more about this.

M.A.:After 5 years in France I had planned to audition in my following season as I wanted to experience another company and have new work to challenge me. I saw ENB had an audition during my summer holiday and I just went for it, I couldn’t believe they offered me a contract, It had always been on my list of dream companies to dance for!

Rep.: How is a work day for you?

M.A.:We start at 10.30 for class, which is working and training our bodies for an hour and a half. Then it’s 6 and a half hours of rehearsals with a few breaks in the day. It can be very tiring! Then when we have a lot of shows we will start a little later as a show will finish around 10/11pm.

Rep.:Everyone has good days and bad days. What means a bad day for you? What about a good one?

M.A.:A bad day for me is often when I don’t feel I’ve performed or rehearsed to the best of my ability. During times of injuries is also very difficult, it can be a challenging time physically and mentally. A good day is when I feel I’m performing well …. and had enough sleep the previous night!

 “I like to be around my family”

Rep.:How do you spend your free time?

M.A.:I like to spend my free time with family and friends, especially with my nephew who is growing so quickly! I’ll usually rest my body as much as possible and catch up on some TV shows. I like to visit all the great museums and parks London has to offer.

Rep.:Your family lives in Wolverhampton. How often do you travel there to see them?

M.A.:I don’t often have time to go home as we work 6 days a week. They often come down for the weekend to watch shows and I’ll travel home when I have two days off. I am used to not seeing my family often as I left home at 11 for school but I am very close with them and see them as often as possible.

Rep.:Do you have a special corner to hide, in your family house, where to be alone with your thoughts?

M.A.:I think my bedroom is the place I escape when I’d like to be alone, but mostly I like to be around my family as the time with them is always so limited. Sitting in the back of the garden when it’s sunny is always a nice place for me be alone, but that’s on the rare occasions of nice weather!

 Extremely excited to visit Romania

Rep.: For your profession, keeping a strict diet is a must. What is your favourite dish though?

M.A.:A good diet is important, as our body is our instrument it’s important to keep it in good shape. My favourite dish would probably be a pasta or rice dish, something that’ll give me enough energy for the next day! Occasionally a good pizza!

Rep.:You never were in Romania. Any plans to visit it in the future?

M.A.:I am planning to visit Romania this summer, which I am extremely excited about! I have many friends from Romania and there are dancers in my company who have worked for the theatre in Bucharest. I am looking forward to seeing all the beauty Romania has to offer, I’ve only ever heard great things about all the cities and landscapes.

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*