Contact  |  în memoria lui Zoli SUSŢINE-NE în promovarea unui altfel de jurnalism. DONEAZÃ orice sumă de bani în contul
Asociaţiei Sălajul pur şi simplu, IBAN: RO93 RZBR 0000 0600 1454 6682, deschis la Raiffeisen Bank Zalău

Marea vânzoleală de Sărbători. Farafastâcuri, mâncare și băutură

Deja tradiție de sărbători, marea goană după mâncare și băutură, care începe, invariabil, cu vreo 4 – 5 zile înainte de sărbători, aglomerează orașele, supermarketurile, iar orice loc în care încape o mașină devine loc de parcare. Nu de alta, dar știi ce greu e să cari sacoșele cu de-ale gurii și baxurile de băutură atât de necesare… de fapt, ce necesare, obligatorii de sărbători? De orice sărbători. Că, vorba aia, dacă e sărbătoare, ce să faci? Evident, să mănânci până dai pe dinafară și să bei până nu mai știi de tine. Și, fiindcă dă bine pe rețelele de socializare, musai să postezi ceva care să arate lumii cât ești tu de bun, că, uite, te gândești și la cei săraci,chiar mai mult decât la tine (da, așa-i, chiar dacă acea micuță cutie cu niscaiva dulciuri căreia îi zici cadou costă mai puțin decât două minute din cele 3 ore pe care le petreci, într-o singură ședință, la coafor), și, de asta, nu-ți poți stăpâni lacrimile bunătății tale interioare fără de margini. O zi pe an. Celelalte nu contează, că nu se mediatizează.

Teatru scurt:

Acuma, vestea despre bairamul mioritic de sărbători a ajuns până departe, adicătelea în Franța, acolo de unde Gargantua și Pantagruel, două personaje obișnuite cu valorile ăstea cosmice – ”și numai ce începură butelcile să gonească, şuncile să dănţuiască, băutorii să se avînte şi paharele să cînte” – au venit să vadă ce și cum. Adică, pe bune, să fie cineva mai ceva ca noi la mâncat, băut și dănțuit?

Primul lucru pe care l-au făcut cele două personaje franțuze a fost să-și modeleze numele să sune mioritic, recte Gargantualică și Pantragueluț. Apoi s-au așezat în coloana nesfârșită de mașini (da, asta în timpul programului de lucru, că doar n-o să-și consume oamenii din timpul lot liber rezolvându-și treburile zilnice) și s-au lăsat duși de coloana motorizată.

Au ajuns prima oară la supermarket, acolo unde activitatea de a umple coșurile era în toi.

– Hiii, Pantagrueluț, tată, ăștia-s mai ceva ca noi, fii atent ce coșuri de cumpărături mari au, și-s toate pline. Est-ce que tu ai ceva biștari la tine? Că io i-am cam băut pe toți acasă, în Franția.

– Gargantualică, n-am, da să ne învârtim printre rafturi nu costă nimic. Donc, să ne învârtim.

Și s-au învârtit ce s-au învârtit, apoi au ajuns din nou în mașină, în coloana fără număr care străbate orașul.

– Pantagrueluț, mânca-mi-ai le poulet, dacă știam, veneam pe jos. Da, dar dacă veneam pe jos, nu vedea nime’ ce mașină mișto ne-am luat. Da, totuși, cine naiba ne-a pus, că, uite, ne depășesc oamenii care merg pe jos, pe trotuar. Merde!

– Da, Gargantualică, și-ți dai seama că asta e acum, când, din cauza lu’ le cium rouge, motorina e 5,28 de lei. Îți dai seama, dacă mai eram pe vremea marelui guvern suprem, je veux dire guvernul tehnocré, când motorina nu costa așa de mult, era doar 6,25 lei, ehehehe, ce de mașini ar fi fost! Așa, norocul nostru că e așa de scumpă motorina, că altfel, Je te dis, aici ne prindea Le Crăciun, în coloana motorizată.

– Bhăăă, le poulet populaire, unde te bagi? Ce, dacă ai bemweu, gata, nu mai respecți regulile de circulație? Nu te speria, Pantragueluț, je vorbeam cu bou’ ăla care ne-a tăiat fața. Și, a propos, adu-mi aminte, când ne întoarcem acasă, să-i zic vreo două lu’ Rabelais, că el ne-a inventat. Și să-i spun că imaginația lui, mânca-mi-ar le poulet, îi fix pix față de realitatea mioritică, acilea șa se mănâncă și se bea de sărbători mai mult decât și-ar fi putut el imagina. De aia, Mon cher, dă-ne dracu, să ne întoarcem acasă, înainte să se oprească coloana de mașini între semafoare (bhă, chiar, cum să faci 50 de metri în 10 minute?) și să ne prindă Le Crăciun pe banchetă.

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*