Sunt oameni și lucruri cu care, după ce îi întâlnești, rămân în tine, în gânduri, în memorie, unde îți spun povești frumoase, aromate și cu tâlc. Iar Manuela și ImmaSweetFit îți spun o astfel de poveste, una dulce, cu gust de prăjituri savuroase, pregătite pe îndelete după rețete vechi, adunate într-un caiet cu foi îngălbenite, ce a prins cam 100 de ierni la fereastră. De fapt, Manuela e un suflet de artist. Când crează deserturi fabuloase ca aspect și gust, o inspiră discuțiile, oamenii, războaiele de opinie și pune în fiecare prăjitură un pic de cântec, de culoare, de bucurie și liniște, adică un pic din ființa ei. Să o asculți pe Manuela și să ai o Brioșă Elsa ori un Minaret cu ciocolată în față e balsam pentru suflet, mai ales că e noiembrie, când după-amiezile sunt reci și pierdute în văluri de ceață.

Reporter: Orice pasiune are un început. Când și cum ai descoperit că ai un talent în a pregăti sănătos dulcele nostru cel de toate zilele?

Manuela Dascălu: Pasiunea pentru dulciuri o am de mică. Mama a avut „prostul” obicei de a mă pune la treabă imediat cum am devenit suficient de mare să țin un tel într-o mână. Partea cu bătutul albușurilor și alte munci mai puțin pretențioase îmi revenea mereu mie. Și linsul lingurilor și al bolurilor era tot în sarcina mea (zâmbește, n.r.). Prăjiturile sănătoase au venit, ca provocare mai întâi și apoi ca pasiune, acum vreo 5 ani, când, fiind într-una din nesfârșitele mele cure de slăbire, vroiam ceva dulce, fără zahăr, făina și alte componente care îngrașă. Am răscolit Clujul, pe vremea aceea, și nu am reușit să fac rost decât de o prăjitură cu brânză îndulcită cu îndulcitor de ștevie. Am început căutările online… încercările offline… și am continuat cu perfecționările rețetelor.

Rep.: Sunteți mai mulți parteneri în ImmaSweetFit. Cum a început colaborarea voastră?

M.D.: Suntem trei parteneri, unul mai puțin la vedere, pe care l-am cunoscut sau care m-a cunoscut pe vremea când eram jurnalist în radio. I-am luat un interviu și și-a amintit mereu pățania. Mi-a adus aminte de acel interviu când, ca să-l citez, m-a “headhăntuit” pentru un job în Cluj. Am venit în Cluj… și am rămas prieteni. Cea de-a doua parteneră a apărut când a fost nevoie – că așa e în tenis (zâmbește, n.r.) – să mă calific profesional pentru a deveni cofetar-patiser. Ne-am cunoscut și ne-am descoperit pasiunea comună pentru dulciuri și pentru artă. Am colaborat frumos o perioadă și apoi… ne-am luat.

Un nume cu tâlc

Rep.: Cum ați ales numele ImmaSweetFit?

M.D.: Fiindcă am început cu prăjiturile raw vegan, mai puțin cunoscute la noi, am ales un nume sugestiv. E visul tuturor iubitorilor de dulce să fie FIT, adică în formă. Așa a apărut SweetFIT. Apoi partenerul meu de la acea vreme mi-a sugerat că numele meu vine de la Immanuel… și aș putea să adaug Imma, astfel încât denumirea laboratorului să aibă o conotație frumoasă, spirituală. În consecință a apărut ImmaSweetFIT.

Rep.: Care a fost obstacolul major de care te-ai lovit, de când ai deschis ImmaSweetFit?

M.D.: Când deschizi o afacere, oricare ar fi ea, e ca și cum ai decide să participi la o cursă de o sută metri garduri, doar că nu e doar de o sută de metri. Gardurile sunt nenumărate și neașteptate, însă, după ce le sari, nu mai privești înapoi pentru că mereu ai altele noi de sărit. E unul, însă, cu care mă întâlnesc frecvent și se numește „fie oricum numai să fie”.

“Într-o zonă a societățiii se crapă de ziuă”

Rep.: În ce măsură este pregătită societatea românească pentru acest tip de produs?

M.D.: Având în vedere că noi avem trei tipuri de produse (prăjituri clasice din ingrediente naturale, prăjituri dietetice care se adresează în special bolnavilor de diabet și prăjituri raw vegan) toate naturale, care au apărut ca rezultat al cererii, pot să spun că există o categorie socială care e pregatită să se gândească mai întâi la sănătate. Din ce în ce mai multe mămici ne caută spunând că vin la noi pentru că știu că lucrăm cu produse naturale. Voiam să spun „ca acasă”, dar îmi dau seama că magazinele sunt invadate de prafuri pentru acasă…  Așadar, da, într-o zonă a societății se crapă de ziuă!

Însă, în general vorbind, cred că încă nu suntem foarte pregătiți să alegem produsele sănătoase – cât se poate – și nu suntem pregătiți să verificăm sursa. Se cumpără pentru copii – și nu numai – prăjituri făcute acasă de cineva care se promovează în social media, deși nu știm cum le-a facut și nici vreo responsabilitate nu își asumă persoanele care le produc, cu privire la riscurile de îmbolnăviri pe care o igiena precară, propriul copil sau un alt membru al familiei, bolnav în aceeași casă etc, le pot aduce alături de prăjitura comandată. Se cumpără ieftin, iar ieftin nu înseamnă de calitate. Este o vorba înțeleaptă care spune „suntem prea săraci ca să ne cumpăram lucruri ieftine”. De ce? Pentru ca „ieftin” atrage după sine alte belele, iar în acest caz belelele țin de sănătate. Oare o prețuim suficient?

Rep.: Generația tânără este mai receptivă și se interesează mai mult în privința a ceea ce pune în farfurie. Cum privește prăjiturile și dulciurile sănătoase celălalt segment, cel al bunicilor, al bucătăreselor cu tradiție, al socăcițelor?

M.D.: Păi privesc exact cum privește mama mea, cu scepticism, pentru că nu le cunosc. Nu cred că o prăjitură poate să fie grozavă și fără făină și fără zahăr. Pe mama am convins-o cu greu și mai scapă și acum frâiele la „patiserii cu zahăr”, iar având în vedere că glicemia ei nu suportă ieșirile în decor, avem de furcă. Ea, ca multe alte femei din generația ei, a fost – și este încă – o gospodină grozavă. Gătește gustos… ca pe vremuri. Însă, în cazul ei, acest ca „pe vremuri” nu mai ține. În general comandă tinerii pentru ei/ele, după care apele se dezgheață. Până la urmă, diabetul nu e o joacă de-a uite zaharul, nu e zaharul. E frustrant să nu poți să te bucuri de prăjiturile  de pe vremuri… dar e bine că pot fi înlocuite cu ceva la fel de gustos, de azi.

Rep.: Cât sunt atrași românii de calitate și cât de prețul cel mai mic când se află în fața platourilor cu prăjituri?

M.D.: Cred că am răspuns deja mai sus, dar am să repet într-o altă formă. Există români care au pretenții de la ceea ce pun pe masă și există români care au pretenția doar să fie pe masă.

“Încă nu putem vorbi de o cultură a prăjiturii sănătoase”

Rep.: În ce măsură au românii cultura prăjiturii sănătoase și a tot ceea ce presupune acest lucru? Știu ce înseamnă ingrediente sănătoase sau țin cont doar de gust și, din nou, de preț. Dacă vreți opinia mea, încă nu putem vorbi de o cultură a prăjiturii sănătoase. Există un trend, un val care crește, însă până la a avea o cultură a mâncatului sănătos mai avem de tras. Ce înseamnă ingrediente sănătoase? Înafară de chimicalele care ne-au invadat piața – prafuri, mix-uri, compound-uri, imitații de fructe, înlocuitori etc – în rest eu spun așa: „Toate produsele naturale sunt sănătoase… cu măsură!”. Până și mult incriminatul zahăr, dacă se limitează la două lingurițe pe zi – spun nutriționistii – nu ne deranjează. Problema este că, mai nou, zahărul e peste tot, în toate alimentele pe care le cumpărăm gata făcute. Poate ar trebui să gătim mai mult acasă sau să cumpărăm de la cei care gătesc natural.

Rep.: Există vreun ingredient pe care clienții îl preferă sau îl cer atunci când comandă delicii dulci?

M.D.: Dacă ar fi să fac un clasament, aș putea spune că pe primele locuri se situează ciocolata (în toate formele ei) și fructele de pădure.

Caietul cu rețete vechi de 100 de ani

Rep.: În oferta ImmaSweetFit sunt și prăjituri care pot fi consumate fără probleme de persoanele care au diabet. Spune-ne, te rog, mai multe despre asta.

M.D.: Am vorbit mai devreme, însă ceea ce este de remarcat e faptul că “oferta” nu prea este atentă cu această categorie de clienți. Din păcate numărul persoanelor care suferă de diabet e în creștere… iar oferta de prăjituri NATURALE  pentru diabetici e în stagnare, dacă nu chiar, pe alocuri, lipsește cu desăvârșire. Speculează această nevoie lanțurile mari de magazine, care oferă produse pentru diabetici, însa pline de chimicale, că deh, trebuie să reziste pe raft.

Rep.: De fiecare dată când vorbești de familia ta, o faci într-un mod aparte, mânuind cuvintele cu finețea unui poet. Ai vreo rețetă păstrată în familie, vreo prăjitură specială al cărei mod de preparare să îl fi învățat de la mama, de la bunica?

M.D.: Am primit de la mama… care a moștenit de la „Nașa Bătrână” – așa îi spuneam nașei mele care era deja în vârstă când eu eram copil – un caiet cu rețete foarte vechi. În curtea casei, la nașa bătrână, mirosea mereu a caise coapte, iar în camera bună – cea cu candelabru cu peștisori (zâmbește, n.r.) – mirosea a prăjituri. Revenind la caiet, chiar și limbajul este drăguț și pe alocuri a fost nevoie să apelez la internet ca să recunosc ingredientele. Am în acel caiet multe rețete senzaționale, însă sper ca într-o zi să îl transform într-o carte, așa că nu le devoalez încă. Sigur că tortul de portocale, care era preferatul tatălui meu, din acel caiet, se regăsește în rețetarul nostru. Prăjitura Jerbo, la fel, de acolo vine, foile cu miere pentru Albinița… vin din acel caiet îngălbenit, care cred că are cam 100 de ani.

Rep.: Privind către copilărie, cum ai descrie relația Manuela – dulciuri – prăjituri?

M.D.: Bună pentru că îmi plăceau…. proastă pentru că îngrășau!

Rep.: Copii fiind, și mai ales în anii comunismului, fiecare din noi am făcut fel de fel de lucruri pentru a obține bani de dulciuri. Eu îmi amintesc că vindeam toate borcanele găsite în casă pentru a-mi strânge bani de înghețată. Îți amintești vreo experiență similară?

M.D.: Eu, pentru înghețată, furam ouăle din cuibar. Venea în satul bunicilor un nene cu toneta de înghețată. Vă asigur că nu am găsit nicăieri acea înghețată grozavă pe care o aducea el. Globul de înghețată costa 1 leu sau un ou. Cred că vă dați seama că bunica rămânea des fără ouă fiindcă avea patru nepoți de stăpânit! De fapt, nici măcar nu se străduia prea tare să o facă, știa să ne lase să credem că „am șutit” ouăle și sa ne bucurăm de micul nostru secret.

Rep.: Ce te inspiră când ești în bucătărie?

M.D.: Pentru mine, tot ce am făcut de-a lungul timpului din dragoste a fost ca o intrare în transă. Nu pot să explic această stare decât spunând că, oricât de rău m-a durut ceva, când am început să muncesc de drag… nu am mai simțit decât plăcere. Mă inspiră discuțiile cu colega mea, mă inspiră marii cofetari artiști… Uneori ne inspiră pe amândouă micile războaie de opinie. Nu  gândim mereu la fel și asta e bine. Dar, la fel ca în arta, când te dedici gestului de a găti, picta, cânta, socoti etc ,de undeva de sus, pe canale invizibile, te invadează un fel de bucurie, liniște și inspirație. Și cumva, de la sine, toate se așează cum e mai bine.

Rep.: La circa o lună rămasă până la sărbătorile de iarnă, ce aromă va avea Crăciunul la ImmaSweetFit?

M.D.: La ImmaSweetFIT Craciunul va fi asa cum trebuie sa fie. Va fi cu miros de brad, cu multe culori, o picătură de amintire despre copilărie și ochi umezi  când casa răsună de colinde.