Direcţionează 2% pentru un altfel de jurnalism.
Formularul poate fi descărcat AICI
|  Contact  |     Susţine-ne! - DONEAZÃ!    

Lucruri nemțești pe care vreau să le văd și în România II

E o săptămână deja de când au început lucrările de reabilitare a două linii de cale ferată în gara principală a orășelului Grafing bei München, unde ne-am mutat recent. Eram curioasă cum se vor petrece lucrurile, dat fiind că proiectul ne fusese deja anunțat încă din martie, din revista informativă transmisă lunar de Primăria Grafing prin poșta tuturor locuitorilor urbei. Ei bine, se desfășoară totul în ritm și stil nemțesc, adică așa ca la carte. Șantierul e deschis 24/24, dar funcționarea gării și mersul trenurilor nu sunt afectate major, doar unele trenuri locale circulând acum la un interval de 20 de minute, fata de 10 minute cat ar fi normal.


Un aspect la care am acordat mare atenție a fost zgomotul – eram curioasă să văd cât și cum va fi intensificat de șantier, dat fiind că locuiesc în apropiere. Surprinzător, dacă nu aș ști că se desfășoară lucrări în zonă și dacă nu aș vedea salopetele portocalii mișunând pe linii, nu aș avea habar ă este un șantier deschis aici. Doar noaptea se aud uneori trenurile fluierând scurt, pentru a avertiza muncitorii ca se apropie de stație și să se ferească din calea lor. Aștept să văd dacă vor respecta termenul de finalizare a lucrărilor, anunțat pentru luna mai, dar la cât de frumos și cadențat se mișcă până acum, nu cred ca voi avea surprize neplăcute.
V-am mai zis că investiția include și amplasarea a doua lifturi noi, care să se alăture celor două deja existente și care deservesc călătorii? Și v-am mai zis că orașul Grafing bei München are aproximativ 12.700 de locuitori, deci ceva între Jibou și Șimleu Silvaniei, ușor mai mare decât Cehi Silvaniei (circa 10.000 de locuitori, n.r.), dar mult sub Salonta, Carei ori Dej?
Așadar, se poate și la case mai mici. O asemenea investiție vreau să văd în Romania, dar nu ma refer doar la orașele sălăjene, ci peste tot în țară. Vreau astfel de proiecte indiferent că vorbim de Medgidia, Iași, Alba Iulia, Piatra Neamț, Ciucea, Bumbești Jiu, Negrești Oaș ori Făgăraș. Vreau normalitatea la ea acasă. Vreau sa nu mai citesc tot la trei săptămâni că iar a deraiat un tren, ca iar au sărit vagoane de pe sine, ca întârzieri, ca semnale luminoase ioc, ca asa și pe dincolo.
Si sunt sătulă până peste cap de scuze cu licitații care n-au mers ori stau împotmolit până prind mucegai, la fel cum m-am săturat să aud miorlăieli cum ca la alții se poate pentru ca sunt nemți, francezi, maghiari ori ca aia au bani și noi nu.
Să facem proiecte, fraților, ca Uniunea Europeană ne dă mai mult decât bucuroasă fonduri pentru infrastructura, dacă le accesam corect și priceput. Altfel vom continua sa avem in loc de o rețea de cale ferată funcțională doar un buboi plin de puroi, crescut pe ceea ce a fost creat cândva prin 1800, când spațiul mioritic era divizat încă in vechea Românie și Imperiul Austro-ungar.

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*