Mare tămbălău şi vâlvă a putut stârni, în Sălaj, ministrul Nicolăescu cu declaraţiile privind desfiinţarea direcţiilor de sănătate publică şi caselor de asigurări de sănătate publică judeţene. Asiguraţi de acelaşi ministru că instituţiile respective urmează să treacă printr-un proces de reorganizare, s-au trezit luaţi ca din oală, tomna’ după cheful de 8 martie, 90 de inşi că tre’ să-şi facă bagajele, că cică e pe cale să le dispară halatul muncii. Şi nu bine au început ei a înroşi firele telefoanelor, ca fundu’ maimuţelor macac, pentru a găsi tălmaci, cititori în stele, ghicitori în cărţi şi interpreţi a limbajului trupului, care să le explice ce şi cum a vrut să spună ministrul, că a şi sărit presa locală să-i întrebe de sănătate. Da’ cum sunteţi, aţi auzit că vă desfiinţează? Apăi numa’ atâta le-a trebuit, că şi unii şi alţii şi-au scos, degrabă, indispensabilii, la uşă, ca să vadă lumea cât de albi şi necesari îs. Angajaţii ambelor instituţii au susţinut, sau cel puţin aşa scrie prin ziare, că munca lor este indispensabilă. Da. Mai ceva ca iţarii lui tata mare au gândit nişte sălăjeni, care s-au grăbit să arunce comentarii cu noroi, speriaţi de atâta alb. Necazul e că, indiferent de subiect, persoană sau instituţie, ei cam atâta ştiu.