Peste 25.000 de vizitatori au trecut pragul Muzeului Naţional al Holocaustului din România, aflat la Şimleu Silvaniei, de la deschiderea acestuia, în 2005, şi până în prezent. Cifra este mare, dacă socotim că depăşeste cu mult populaţia Şimleului şi înseamnă aproape jumătate din populaţia Zalăului, iar dacă analizăm puţin, perioada de timp – o decadă – la care facem referire, putem spune că instituţia de cultură sălăjeană trezeşte tot mai mult interes în rândul publicului. De altfel, potrivit directorului Muzeului, Daniel Stejeran, vizitatorii nu au lipsit nici în lunile în care sinagoga din centrul Şimleului s-a aflat în plin proces de reabilitare. „De la deschiderea Muzelui, 11 septembrie 2005, şi până în prezent am înregistrat peste 25.000 de vizitatori. Anul trecut, spre exemplu, am avut în jur de 300 de vizitatori, în special tineri – studenţi şi elevi atât din ţară, cât şi din străinătate, cu preponderenţă din Israel, SUA şi Suedia. În 2013, numărul lor a fost doar cu ceva mai mic, circa de 270 de persoane, din cauza procesului de reabilitare. Lucrările i-au derutat oarecum pe vizitatori, oamenii crezând că în perioada renovării muzeul va fi închis. Numai că noi am vrut să menţinem vie legătura dintre muzeu şi public. Ca urmare, chiar dacă am fost în construcţii, expoziţia de bază a muzeului a putut fi vizitată în incinta fostei Şcoli Evreieşti din Şimleu, unde ea funcţionează de 4 ani, când am început procesul de reabilitare. În sinagogă, muzeul are o parte de expoziţie pe care am inaugurat-o anul trecut, în 29 mai, ca omagiu adus victimelor Holocaustului din Transilvania de Nord, a căror deportare a început în mai 1944”, a declarat Daniel Stejeran.

Investiţii majore

Muzeul Naţional al Holocaustului din România a fost reabilitat printr-o investiţie totală de circa 612.000 de lei, fonduri asigurate în special de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Jewish Arhitectural Heritage Foundation New York, Asociaţia Memorială Hebraica, Joint România şi Comunitatea Evreilor din Oradea. Investiţia a fost absolut necesară, dat fiind că în ultimii ani instituţia de cultură a suferit din cauza infiltraţiilor de apă din pereţi şi a şuvoaielor care au pătruns prin acoperiş în sălile cu exponate. „În special structura de rezistenţă a fost consolidată, acoperişul a fost înlocuit în mare parte şi s-au refăcut scările de acces la balcoane. Un alt aspect asupra căruia am insistat mult a fost ridicarea şi consolidarea structurii tavanului şi a balcoanelor, iar acestea din urmă au fost şi podite în partea superioară. De asemenea, avem acum instalaţie electrică nouă şi sistem de încălzire pe baza de infraroşu”, a declarat Daniel Stejeran.
Potrivit sursei citate, şi exteriorul clădirii a beneficiat de investiţii, proiectul incluzând şi tratamente care să protejeze clădirea împotriva infiltraţiilor de apă. „Până la baza soclului au fost făcute injectări pentru protecţia împotriva apei şi a sărurilor care se infiltrau în pereţi, apoi au fost refăcute ornamentele originale şi a fost aplicat un strat protector. Lucrările au fost finalizate, dar în viitor sperăm să putem reface şi pictura interioară, care este foarte frumoasă şi care merită readusă la viaţă”, a afirmat Stejeran.

Colecţii de carte veche şi mărturii

Ultimele investiţii de acest gen la clădire au fost efectuate în 2005, an în care Muzeul a fost deschis. Colecţiile Muzeului Holocaustului includ carte veche în limba ebraică, colecţii de fotografii şi documente care au rămas de la comunitatea evreiască din Sălaj, mărturii ale supravieţuitorilor Holocaustului, materiale audio – video şi materiale documentare, obiecte de cult – printre care o Torah (Vechiul Testament, n.r.) donată de Consiliul Emek- Hefer din Israel.
Muzeul Memorial al Holocaustului din România a fost deschis la Şimleu Silvaniei în 2005, în clădirea fostei Sinagogi Evreieşti din oraş. Instituţia este unicul muzeu de acest gen din România, la Bucureşti şi la Iaşi fiind deschise doar secţii muzeale dedicate Holocaustului. Înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, Şimleu Silvaniei a avut a doua comunitate mare de evrei din Sălaj (după cea de la Carei, care era inclus în plasa Salaj, n.r.), numărând circa 3.000 de persoane. Aproape toţi evreii au fost deportaţi, însă, de trupele horthyste în Ghettoul Cehei şi de acolo la Auschwitz.