Direcţionează 2% pentru un altfel de jurnalism.
Formularul poate fi descărcat AICI
|  Contact  |     Susţine-ne! - DONEAZÃ!    

Impresionanta clopotniță de lemn a bisericii reformate din Recea poartă amprenta timpului și a ciocănitorilor

Construită din bârne groase de lemn, cât un trunchi de om, clopotnița de lemn a bisericii reformate din Recea e un colos. La propriu. Iar asta nu pentru că ar fi de o înâlțime ori suprafață care să rivalizeze cu marile construcții ale lumii. Însă, atunci când te apropii și vezi ”legătura” aceea de bârne care susține toată construcția, de parcă ar fi niște rădăcini uriașe crescute din pământ, la fel ca vrejul de fasole din poveste, asta e prima impresie: ”Oau, ce colos!”. Un colos tăcut, excepție făcând duminica, atunci când e însuflețit de oamenii care trec pragul bisericii reformate. În restul timpului, doar ciocănitorile își fac veacul acolo, lăsând în urma lor găurile scobite de ciocurile în căutare de hrană, dând turlei clopotniței o caracteristică aparte: ”cerculețele” ciocănitorilor. Asta și cele patru clopotnițe în miniatură, așezate în cele patru colțuri ale acoperișului, fac din construcția de lemn de la Recea un monument istoric mai altfel, ca desprins din poveste.

”Ia, uitați”, ne-a spus o localnică, la poarta căreia ne-am oprit la o poveste, ”ciocănitorile o tot găurit-o. Ele își tot fac treabă p-acolo. D-apoi, îi veche tare clopotnița. Apoi, de ce o fost construită acolo, jos… Pă unde ați venit? Pă strada aceea? No, pă acolo, dacă ați văzut, îs căși crăpate, cum alunecă terenul. Oamenii, săracii, n-o vrut să meargă de la cășile lor. Mai ales bătrânii, săracii. Sînt care și-or stricat de tăt cășile și și-or făcut din nou, mai în sus.”

De ce a fost construită clopotnița jos, și nu deasupra navei bisericii, așa cum se obișnuiește, poate are legătură cu pământul care nu are liniște aici, și se tot mișcă. Ori poate o fi un cu totul alt motiv. Cert e că așa cum a fost construită, lângă biserica de piatră, mai mare decât aceasta, clopotnița asta are un efect de poveste.

Despre localitate: prima atestare documentară provine din anul 1326, când satul apare sub numele de Reche. Alte atestări documentare provin din anii 1348 – Rethe, 1359 – Kysreche, 1439 – Rewchew, 1533 – Retse, 1548 – Recse, 1549 – Rethye, Rechye, 1553 – Rechie, Rechee, 1568 – Recze, 1593 – Rethie, 1644 – Szilagy-Recse, 1651 – Reczye, 1854 – Recse, Rece, 1900 – Recse, 1930 – Recea, 1966 – Recea. Aici, în hotarul Rcei, s-a aflat un clopot de pe vremea tătarilor, având inscripția: ”Sancta Maria ora pro nobis” (în traducere: Sfântă Maria, roagă-te pentru noi).

Despre construcția în sine sunt doar câteva date. Și anume, pe una din grinzile clopotniței de lemn, construită la câțiva metri de nava bisericii și care adăpostește două clopote, vechi și ele, se poate distinge ”1754” și două nume: Pap Tamás și Nagy Miháj, probabil anul și autorii construcției. Restul e completat de imaginație.

Nava bisericii… În arhitectură, nava este un termen ce desemnează zona centrală a unei biserici sau a unei catedrale construite în stil arhitectural romanic sau gotic, care se întinde între intrarea și altarul acesteia. Nava poate constitui un spațiu unitar (sală, în cazul unei biserici) sau compartimentat (în cazul unei bazilici). În cazul bisericilor ortodoxe, nava este compartimentată de obicei în naos, pronaos și, uneori, pridvor (sau exonartex).

Atunci când stai lângă clopotnița imensă de lemn din Recea,

”nava” devine colosul ăsta de lemn, iar biserica reformată de piatră, construită în stil gotic, chiar dacă îți captează atenția, la început, se pierde în preajma colosului de lemn, iar clopotnița devine centrul atenției tale: o ”navă”. Și chiar dacă nu aduce aproape deloc cu o navetă spațială modernă, sigur seamănă cu racheta pe care ți-o imaginai atunci când, copil fiind, citeai cartea “Racheta albă” a lui Ludovic Roman. Ori, mai ales, urmărind serialul cu același nume care rula la televizor în anii comunismului (sigur, trebuie să fi numărat măcar până la 4 deceniile vieții, ca să-ți aduci aminte), care vorbea fix despre descoperirea de comori. Iar clopotnița asta imensă poate fi numită ca fiind o comoară. Una a timpului.

N-am reușit să urcăm în clopotniță, ușa acesteia fiind închisă, așa că ne-am mulțumit cu a-i da ocol, tot privind în sus, către cocoșul din vârful turlei. De ce să fi vrut să urcăm? Pentru că, așa, am fi urcat în ”rachetă”. Ori cel puțin așa îmi imaginam, privind peste gard în interior, acolo unde bârnele groase cât un stat de om sunt ca un fel de platformă de lansare pentru racheta în așteptare. Mai alesc că, aproape de ușă, scara care duce la etaj îți dă un și mai puternic sentiment că te afli lângă o navă. Nu una arhitecturală, ci una reală, gata să pornească într-o aventură.

Acuma, e drept, oamenii urcă în astfel de construcții nu ca să vadă construcția în sine, nici ca să ”simtă” astfel istoria acelui loc, ci ca să facă poze. Pentru că, de sus, se vede mai bine. Cică. Iar pozele făcute de sus sunt mai poze decât cele făcute de pe pământ. De asta s-a umplut lumea de drone, care, da, fac poze de la înălțime care pot părea spectaculoase, dar sunt moarte, fără pic de imaginație, fără poveste. Nu au niciun fel de amprentă umană. Atâta tot că îți oferă o altă perspectivă asupra locului pozat (da, termenul ”profesionist” e fotografie, nu poză, dar ce legătură are ”profesionalismul„ cu imaginația?). Dar cum trăim într-o lume aproape virtuală, în care aplicațiile și tot ceea ce înseamnă progres tehnologic au înlocuit sufletul, la ce poți să te aștepți?

Găurită de ciocănitori, prinsă de pământ cu grinzi groase de lemn, cu cele patru clopotnițe în miniatură așezate în cele patru colțuri ale acoperișului, clopotnița bisericii reformate din Recea are un efect de poveste. O poveste care dăinuie de sute de ani. Și, poate, o să mai dăinuie și de acum încolo, lăsând o amprentă în timp. O amprentă a istoriei oamenilor și locului.

  • clopotnita_lemn_biserica_reformata_recea_salaj__20_
  • clopotnita_lemn_biserica_reformata_recea_salaj__2_
  • clopotnita_lemn_biserica_reformata_recea_salaj__18_
  • clopotnita_lemn_biserica_reformata_recea_salaj__15_
  • clopotnita_lemn_biserica_reformata_recea_salaj__4_
  • clopotnita_lemn_biserica_reformata_recea_salaj__5_
  • clopotnita_lemn_biserica_reformata_recea_salaj__17_
  • clopotnita_lemn_biserica_reformata_recea_salaj__7_
  • clopotnita_lemn_biserica_reformata_recea_salaj__9_
  • clopotnita_lemn_biserica_reformata_recea_salaj__3_
  • clopotnita_lemn_biserica_reformata_recea_salaj__6_
  • clopotnita_lemn_biserica_reformata_recea_salaj__8_
  • clopotnita_lemn_biserica_reformata_recea_salaj__10_
  • clopotnita_lemn_biserica_reformata_recea_salaj__11_
  • clopotnita_lemn_biserica_reformata_recea_salaj__12_
  • clopotnita_lemn_biserica_reformata_recea_salaj__13_
  • clopotnita_lemn_biserica_reformata_recea_salaj__14_
  • clopotnita_lemn_biserica_reformata_recea_salaj__15_
  • clopotnita_lemn_biserica_reformata_recea_salaj__16_
  • clopotnita_lemn_biserica_reformata_recea_salaj__19_

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*