DONEAZÃ!  Susţine-ne   in promovarea unui altfel de jurnalism
Asociaţia Sălajul pur şi simplu     27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank     |  Contact  |

Ierni cu bunica. Sfântul Andrei și cum îi să te poarte dracu’, dacă nu-ți dai de rând

Luându-mă cu zăpada și cu nebunia ce a cuprins traficul din Sălaj, răsunând tocmai pe Facebook, ziua de Sfântul Andrei era cât pe ce să îmi alunece printre degete. Noroc că mi-a adus aminte Loredana Herțe de ea.- Buni, i-auzi, întreabă Loredana Cornelichii Birăului dacă îți mai aduci aminte de cum era de Sfântul Andrei?

–  Loredana Cornelichii? Faină fată, tare, tare faină! Demult nu am văzut-o! Ce zici că vre să știe? Cum era de Sân’tu-Andrei? D-apoi cum să fie? Era bugăt de frig deja, că ia, s-o fost dusă și noiembrie și era deja decembrie în prag. Și amu cu Sân’tu -Andrei începeu a umbla lupii. Umblau și până amu, nu zic nu, da’ amu era vremea lor, amu își primeu putere.

 – De la cine primeau putere?

– De la Sân’tu-Andrei și de la pământ și de la Ăl de Sus.

 – Și  asta era bine sau rău?

– D-apoi într-un fel era bine, că pădurea are nevoie de lupi, da’ dacă te prindeu și te încolțeu lupii în pădure numa’ bine nu-ți era.

 – Și ce trebuia să faci ca să te ferești de rele, de Sfântul Andrei?

– Mămuca Mărie făcie aieste, Domne iart-o! Ea era cea mai bătrână femeie la noi în casă și se zicea că femeile mai bătrâne au mai multă putere în a te feri de rău. Cât încă era ziuă afară, lua și băga în casă săcurile, secerile, sepele, hârlețele, tăt ce era ascuțit, că de le lăsai afară, vinie dracu’ și le lua de la ducea în pădure ori la răscruce’ drumurilor.

– Și chiar venea dracul?

– Vinie dară, dacă nu băgai tăt ce era ascuțit în casă. Ba câteodată vinie și la fereastră și te striga să ieși afară, în ocol. Mămuca Mărie freca bine de tăt cu usturoi țâțâna ușilor și clanța, să nu poată dracu’ intra și punie căpățâni de usturoi la fereastră, da’ dracu’ tăt vinie așe ca on abur gros, alboi, care se lăsa peste ocol. Putea ori să nu zică nimic și să aștepte să ieși afară, ori să te strige să ieși, cum ți-am zis.

– Și l-ai auzit strigând vreodată?

– Eu nu l-am auzit, da’ l-o auzit moșucu’ și mămuca. Cum se lăsa sara, mămuca nu ne mai lăsa să ne apropiem de ușă ori de ferestre. Ne punie în pat, iară ea, cu moșucu’ și măicuța ne ziceu povești, să nu-l auzim pe dracu’, chiar de el ar fi vinit în ocol.

– Dar ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi ieșit lumea afară din casă?

– No, ce? Ți-ar fi luat limba și mințile și te-ar fi purtat numa’ el știe pe unde. Moșucu’ ne zicea că o fost și oameni care nu si-o dat de rând și o ascultat de dracu’ și o rămas așe, bolunzi și stricați la cap pe veci.

– Și nimeni nu ieșea din casă în seara de Sfântul Andrei în tot satul?

– Apoi eu nu m-am dus la tătă casa să văd care o stat înlontru și care nu, da’ nu cred să fi ieșit. Nici după lemne în pădure nu mere lume de Sân’tu-Andrei, nici nu se pornie la drum lung.

– Chiar așa rău se temea lumea?

.- Păi te temei, dragă, cum să nu te temi? Amu ție ți se-mpare de joacă, da’ cu zilele astea însemnate în calendar și cu dracu’ nu-i bine să te pui. O fost un om la noi care numa’ n-o ascultat și s-o dus într-o zi din asta în pădure după lemne. Și pe când punie el lemnele în car, odată s-o pornit un vânt și-un foitășag și o-ceput să urle dracu’ acolo-ntre copaci, de omul nu o mai văzut nimic, nicio urmă, nimic. Și doară s-o dus după lemne tăt în locul unde mere de atâția ani de zile! Oricât s-o-nvârtit și o-ncercat să iasă din pădure, n-o putut, că numa’ hăuăieu copacii-mprejurul lui. Și securea și-o fost pierdut-o și n-o mai putut-o afla. Umbla ca un bolund, cu pădurea hăuăind și cu boii mujind și trăgând să rupă jugul, de speriați ce erau. Așe l-o purtat dracu’, de făcie ce făcie și tăt în locul ala ajunge. 

– Și ce-o făcut până la urmă?

– Zice că de la o vreme l-o lăsat dracu’ și i-o dat pace și o găsit drumu’ de s-o-ntors acasă. Da’ de-atunci o avut grije la zilele însemnate ori cu prilej.

– Și cum îl chema pe omul ăsta, de-al cui era?

– Asta nu mai știu spune. Tare demult o fost, nici eu nu eram mare când am auzit de el. Oamenii vorbeau cu spaimă de el. Da’ cu zilele astea nu tre’ să te pui și nici cu dracu’, că nu poți ști niciodată ce putere are.



niciun comentariu

Lasă un comentariu