DONEAZÃ!  Susţine-ne   in promovarea unui altfel de jurnalism
Asociaţia Sălajul pur şi simplu     27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank     |  Contact  |

Ierni cu bunica. Mesaj din Sighișoara. Ne scriu strănepoți de-ai celor de pe Calea Zălaului

De când am început seria de materiale cu bunica, au început să ne scrie și să dăm peste oameni care se regăsesc în poveștile ei. Chiar de acum sunt răspândiți prin țară, s-au născut și au copilărit în Mirșid – unii chiar pe Calea Zălaului – și sunt nepoți ori strănepoți ai oamenilor vechi și frumoși ai satului.

Unul din aceste mesaje vine de la Marcela Ioana Rusu, o doamnă stabilită în prezent în Sighișoara, dar care ne-a spus că a venit pe lume în Mirșid și că se trage din neamul Buruienesei, despre care bunica zicea în ultima poveste că “o fo’ cea mai avută muiere din sat, da’ n-o avut copii”.

Foto: Nunta Doinei și a lui Liviu Porumb in 1962, iar in spate de la stânga la dreapta: Maria cu soțul Traian, părinții Doinei, și Maria din Firminiș, mama lui Liviu (colecția personală a Marcelei Porumb)

O sun repede pe bunica să aflu detalii, era la povești cu tanti Anica lu’ Mihuț. Mă pune să-i zic de două ori informațiile, să fie sigură că înțelege bine, după care îmi spune pe ton victorios:

– Gata, știu cine e! Adică nu o știu cum arată, da’ știu cine e! E nepoata Mării lu’ Trăianu’ lu Crișan, iară Mărie o fo’ nepoată de soră a Buruienesei.

– Adică? Explică mai bine, te rog!

– Adică așe cum îți spui, Mărie, bunica ei, de care ți-o zis că o fo’ măritată după Trăian Crișan, o fo’ fata Anichii Buruian, care era sora cu Nastasia Burian.

– Așadar Nastasia Burian era numită în sat Buruieneasa?

– Tumna așe! Ea o fo’ măritată, da’ s-o despărțit de bărbat, iară copii n-o avut.

– Îți mai amintești care din surori era mai mare, Nastasia ori Anica?

– Dacă stau și mă gândesc, aș zice că Nastasia era mai mare, adică Buruieneasa. Ele erau mult mai mari și ca măicuța, ba poate chiar mai mari ca mătușe Floare, sora cea mai mare a măicuții.

– Și unde a stat Anica Burian în sat?

– Cât o fost fată, o stat la părinți acasă, pe Lab – așe i se zice aici unde era casa Buruienesei. Aici o fo’ stată părinții lor, doară ele o fost trei surori: Nastasia, Anica și Florea. Când Anica s-o măritat, s-o dus după Iuăn Burian, frate de-a lu’ Ghiorghia Petecului bătrânu’. Adică după frate de-a lu’ Petecu’ de care ți-am povestit că o avut patru feciori. Iuăn și Ghiorghia bătrânu’ acolo o stat ca și prunci unde stă amu Vironica, da’ casa i-o rămas lu’ Ghiorghia Petecului bătrânu’, care la rândul lui i-o lăsat-o din cei patru feciori ce i-o avut tăt lu’ Ghiorghia – bărbatu’ Vironichii. După ce s-o luat laolaltă, Iuăn și Anica o primit 9 bucată de pământ dinjos, pe ulicioară, pe lângă Esteroaie și Ciuri. Ca să-ți dai sama, cum meri pe ulicioară de la casa Petrii Mării pe mâna dreaptă, peste drum de Esteroie, cum ar vini. Înțelegi amu?

– Da, începe să se lege.

– No, și Anica și Iuăn o avut numai un copil – o fată, pe Mărie, care e bunica doamnei din Sighișoara de care îmi spui tu că te-o cotat.

– Ce mai știi de Ioan, soțul Anichii?

– Apoi nu știu mai mult de atât. Nu mi-l amintesc deloc cum arăta, ce ți-am spus până acum am aflat și eu când eram foarte, foarte mică, de câțiva ani numa’, mă și mir că mi-o rămas în cap. Știu numa’ că o murit și el tânăr, da’ nu aș putie să-ți explic ce și cum.

– Marcela zice că a aflat că Anica, bunica ei, a rămas văduvă la 29 de ani, soțul murindu-i pe front.

– Hmm se poate să fie așe. Dacă mă gândesc cam câți ani ar fi avut Anica atunci când o fo’ războiu’ și, cum știu că și ea, și Buruieneasa și Florea erau mult mai mari ca măicuța me – adică așe cum ziceți voi acum erau din altă jenerație – să știi că se poate ca Iuăn să fi căzut pe front. Înseamnă că așe s-o dus și el, săracu’, cum s-o dus tătuca meu. Hmmm…

– La ce te gândești?

– Apoi mă gândesc așe că dacă Anica o rămas văduvă la 29 de ani, înseamnă că o fi primit scrisoare acasă unde i s-o spus că Iuăn o murit pe front. Ce-o fi fost în sufletul ei, săraca? Numa’ ea poate ști! Ți-am fost zisă eu că eram foarte, foarte mică, de vreo 5-6 ani, când la Luminație, în cimitiru’ vechi, mă suie popa pe o cruce și mă punie să zic o poezie cu un soldat ce moare pe front. Erau acolo și morminte de soldați- nu neapărat de la noi din sat, era ca on fel de Cimitiru’ Eroilor. No, și când zicem poezia aia, urcată pe cruce că eram tare mnicuță, numa’ hohotea lumea împrejur, numa’ să scuturau tăte crucile de plâns și jele. Plânje măicuța mea și nu joie a-și sterje lacrimile cu colțu’ de la năframă și mă gândesc că și biata Anica o fi fost acolo, plângându-și bărbatu’. Nu o fost casă în sat să nu aibă copii, frați ori bărbați care s-o dus pe front fără să știe că, odată ieșiți pe poartă, nu se mai întorc. Iară Anica Burian și măicuța mea o fost două femei, două suflete pe care războiul le-o lovit pe viață.

– Da, cred că e crunt să treci printr-un război.

– Chiar îi! Anica o rămas să-și crească singură fata, pe Mărie, da’ Mărie o crescut, s-o făcut frumoasă. Când o fo’ de măritat,  s-o luat cu Trăianu’ lu’ Crișan, și o avut trei copii, pe Doina, pe Lucica și pe Ghiorghica. Dacă zici că tata lu’ duamna asta o fo’ din Firminiș, apoi mama ei tre’ să fie Doina, că ea și-o luat bărbat din Firminiș.

– Da, așa mi-a spus, că pe mama ei o cheamă Doina.

– No, atunci le-am descâlcit!

– Buni, dar Traian Crișan, cel căsătorit cu Maria, nu era neam cu noi? Nu era rudă cu cei care și-au schimbat numele din Burian în Crișan și stăteau mai jos de noi cu o casă, pe Calea Zălaului?

– Nu, nu! Ăștia erau alt neam Crișan, ei nu o stat niciodată pe Calea Zălaului.

– Dar unde?

– Apoi Trăian care o luat pe Mărie Anichii o stat cu ai lui dinjos în sat, cum dai să intri pe ulicioara care duce în spatele Sfatului. Îs două neamuri Crișan detilindi.

– Deci așa! Am înțeles acum.

– No, și după Revoluție, când s-o dat pămînturile înapoi la oamini – ei, fiind oamini găzdagi în sat – o cerut și o primit pământ-napoi. O bucată o primit cam pe acolo unde stă amu nănașe-te Livie a Rățuchii și și-o făcut casă mândră, mare, și s-o mutat acolo Trăian și Mărie și acolo o și rămas apoi până când o murit.

– Ce-ți mai aduci aminte despre ei?

– Apoi cam ce ți-am zis. Cum nu o stat pe Calea Zălaului și nu am fost neamuri, nu am prea ne-întîlneam noi cu ei, mai mult la biserică ori la bold și cam atât. Erau oamini cumsecade. Mi-amintesc că Trăian purta pălărie și și-o rădica de pe cap când dădea binețe, când zice “Buna ziua”. Om cumsecade, cum ți-am zis. O vinit o dată la noi, la măicuța Carolina adică, de o-ntrebat-o de pământuri, cine fusese în mejdă cu cine, că măicuța – cum era mai bătrână ca el – știe mai multe despre cum o fost arâduite grădinile și țarinile oarecând.

– Cam când a fost asta? Prin ce an a venit badea Traian la buni Carolina?

– Nu mai țin minte ezact, ezact, da’ mă-ta cu Nicki atunci lucrau la casă și-atunci înseamnă că o fi fostă prin 2004-2005. Măicuța o murit în 2007 și cred că nu mult după aia s-o dus și Trăianu’ lu’ Crișan.

Foto: 2008, la prima ediție a Întâlnirii Neamului Burian – Crișan, în prim plan, în spate Marcela cu sora lui Traian, Eugenia (colecția personală a Marcelei Porumb)

– Da, Marcela zice că bunicul ei a trecut la cele veșnice în 2009.

– No, vezi, atunci bine îmi amintesc că s-o stins și el la puțină vreme după măicuța.

– Buni, dar acum că am tot vorbit atâta de neamul Burienilor și de Buruieneasa, explică-mi, te rog, cum ne înrudeam noi, prin moșucu’, cu ea.

– Apoi cum, necum, doară ți-am zis că moșucu’ – bunicu’ meu adică – o fost Burian. El cică o fo’ cu Nastasia Buruieneasa, cu Anica și cu celaltă soră a lor, cu Florea, verișori dulci, că o fost copii din frați.

– Să înțeleg că mama ori tata Buruienesei era soră ori frate cu tatăl lui moșucu’?

– Tata Buruienesei – că altfel nu s-ar fi păstrat linia de nume – o fo’ frate cu tata moșucului, cu străbunicu’ meu. Așe țin eu parcă minte că străbunicu’ meu o fo’ cel mai mic din cei trei prunci, ei având părinți avuți. Da’ tata lu’ moșucu’ și-o dat tătă averea pe băutură și n-o mai rămas cu nimic, nimic. De-aia ți-am fost zisă că fratele mai mic al moșucului și-o schimbat numele din Burian în Crișan, de supărare și rușine, ori ca să uite povestea. No, da’  de partea cealaltă, tata Buruienesei o știut cota de ce o primit de la părinți, iară Buruieneasa și Anica și Florea o fost tăte trei femei cu stare în sat.

– Tare mulți Buruieni în sat! Îți trebuie ceva timp să înțelegi care cum e legat de celălat!

– No bine! Dară că! Doară pe Calea Zălaului tăt Burian o fost, la tăt colțu’! Da’ ia mai zi-mi o dată cum te-o găsit doamna asta din Sighișoara pe tine?

– Pe internet, a citit acolo povestea cu Calea Zălaului și cu oamenii ce locuiau pe ulița noastră.

– Așe, pe internet, zici?

– Chiar așa! De ce?

– Apoi numa’ mă tăt mir câteodată cum mere lumea asta și timpul, că amu sunt de tăte, și telefon, și mobil, și internet, iară măicuții mele i-o trăbuit vreo 45 de ani să primească o scrisoare care i-o zis că tata meu o murit pe front.


...

niciun comentariu

Lasă un comentariu