Şi-a mai trecut, în chef şi voie bună, încă o Gală a Presei Sălăjene, singura zi din an în care jurnaliştii ar trebui să se pupe dulce pe obrăjiori cu oficialităţile locale. Fie ele din administraţie ori politică. No, bine, că treaba asta cu pupatul bucilor deopotrivă şi dintr-o parte în alta este mult mai deasă decît ar trebui să fie, asta o cam ştie toată lumea. Chiar şi cei care sunt în exerciţiul funcţiunii o ştiu, iar după atîta perseverenţă, o fac din ce în ce mai bine. Dar, oricum, e frumos ca, o dată pe an, cele două tabere să se afle faţă-n faţă, să-şi adreseze cuvinte frumoase şi de laudă, chiar dacă totul se petrece la un pahar de vin sau tărie şi chiar dacă gîndurile alea sunt bine mascate sub un zîmbet civilizat, de alt fel.
Reprezentanţii unor partide politice, care, de acum, au picat în dizgraţia comună care se numeşte opoziţie, au împărţit cu dărnicie plachete şi diplome de onoare ziariştilor, şefii unor instituţii mai mult sau mai puţin concentrate şi-au lăudat, carevasăzică, conţopiştii care i-au scris de bine, iar patronul unui ziar, grăind pe limba locală, sălăjeneşte cum ar veni, şi-a premiat propriii oameni, că de, cineva tre’ să-i scoată şi pe ei în faţă. Un fel de na-ţi-o ţie, dă-mi-o mie.
Într-un fel, gala de vineri a dat semnalul chefurilor ce sunt pe cale de a răbufni. Începe forfoteala de Crăciun, în care se va arde leru de pomană, urmate de cîteva zile de tînguială, ca apoi să demareze în trombă întîmpinarea noului an, toate sub semnul felicitărilor şi urărilor de bine. Totul e bine!
niciun comentariu