DONEAZÃ!  Susţine-ne  
Asociaţia Sălajul pur şi simplu  27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank
|  Contact  |

GAZETA DE ONLINE - o altfel de gazetă de perete, un fel de oglindă socială contemporană.

Hăhăiala, această chintesență a vieții societății românești contemporane moderne

Orice, dar orice este posibil a fi supus regulilor, dar nu și distracția. Sau, în traducere contemporană, hăhăiala. Că asta înseamnă distracție pentru homo românescus contemporanus, să hăhăie. Cu cât mai tare, să îl audă tot cartierul, cu atât mai bine, că reușita ”distracției” este echivalentă cu nivelul decibelilor pe care hăhăitorii îl produc în localitatea în care trăiesc. Poți să le spui ceva? Poți, dar oricum o să se uite cu ochii mari, bovini, la tine, fără să înțeleagă ce le spui. Ba, mai mult, de pe margine o să auzi întotdeauna cum o să ți se spună, cu încruntarea progresistă de rigoare: ”Bă, dacă omul vrea să se distreze, trebuie să-l lași să se distreze!”. Că doar totul e permis să fie supus regulilor, până la distracție. Acolo, ho! Distracția e sfântă și nu poți să te legi de asta. Că altfel sigur ești cu ”hate”.

Cum se manifestă hăhăiala? Simplu. Se întâlnesc niște puțoi (iertat fie-mi apelativul, dar asta e), cu cât mai mulți, cu atât mai bine, cu mașinile, noaptea, pe la 2, 3, în parcările din oraș. De preferat în centru, că acolo hăhăiala are efect maxim. Pe lângă puțoi, de preferat să fie și una, hai două fufe în devenire, dornice să fie băgate în seamă. Ce zic părinții că le lipsesc odraslele de acasă până dimineața, cu mașinile luate pe banii lu’ mămica și a lu’ tăticu, aproape în fiecare noapte? Probabil își spun mândri: ”Bă, ce tare e ăsta a  nostru, cum își bagă el ceva în bun-simț, respect față de alții! Bă, ăsta a nostru îi special, auzi ce tare știe să hăhăie?!”.

Acuma, cum se manifestă hăhăiala, asta ține de improvizația de moment, de obicei după următorul tipar:

– Bhăăă… hăhăhă!…în ‘la mea, bhă… ai văzut ce curbă am luat, bhă… hăhăhă!

– Bhă, în ‘la mea, am vhăzut, bhă… hăhăhă! Da și io, hăhăhă!

– Da… hăhăhă! Bhă, ‘lă, da, nnng, io… bhă… hăhăhă!

– Bhă, da thu… hăhăhă! știi, bhă… ?! Ai, hăhăhă, bhă, ce tare-i, bhă!

Fufele, care așteptau un moment de pauză, intervin și ele, cu decibelii la maximum:

– Hihihi!… hihihi! Bhă… hihihi, iooooi, că, da, bhă… hihihi!

Și toată treaba asta intelectuală ține timp de câteva ore, de pe la miezul nopții, până la 2, 3 dimineața, când efortul intelectual depus e musai de pus pe ”Ho!”, ca să nu se supraîncălzească neuronul din dotare.

De ce în parcare în centru și nu altundeva, unde să poată hăhăi în voie, fără să deranjeze pe nimeni? Asta e greu de explicat. Poate pentru că acolo distanțarea socială, la fel ca în localurile unde se țin chefuri (de exemplu la Briliant Meseș, în fiecare vineri), nu se poate aplica, că altfel ești, clar, ”hater”, și te spurcă unii pe facebook de nu te vezi. Evident, de asta nici nu se poartă mască în interior, că la distracție nu se aplică asta cu purtatul măștii. De ce? Pentru că ei, chefliii, nici nu-s purtători de coronavirus, nici nu-i molipsesc pe alții. Fiindcă, atunci când se pune ștampila de vot, e la locul bine stabilit dinainte pe bulele de pe facebook, cele deținătoare de adevăr suprem. Deci, cu alte cuvinte, sunt de-ai lor. Ăilalți, da, ăilalți sunt de vină, toți, că din cauza lor se răspândește virusul, că-s în altă tabără politică și nu strigă la unison: ”Să trăiți domn’ comandant suprem, să trăiești partid tată!”. Ăștia, chefliii care stau unul peste altul, la propriu, în sălile de chef, ori în parcări în centrul orașului, noaptea (în fiecare noapte) până dimineața, bubuindu-și manelele și mixăreala din boxe, ăștia-s sfinți. De aia ei nu răspândesc coronavirusul. Păi, cum altfel, că doar și coronavirusul știe că poate să se lege de orice, dar de distracția românului, nu. Că fără hăhăiala nimic nu e.




 
  

niciun comentariu

Lasă un comentariu