DONEAZÃ!  Susţine-ne  
Asociaţia Sălajul pur şi simplu  27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank
|  Contact  |

Gabriela Curelaru, mamă cu pui mic în izolare de o lună: “În vremuri de criză nu rezistă cel mai deștept, cel mai frumos sau cel mai bogat, ci cel care se adaptează”

Traversăm vremuri tulburi, izolați în siguranța propriilor locuințe, iar fenomenul se întâmplă la nivel mondial. Și nu e deloc simplu, deloc ușor, nu ne e tuturor la îndemână să stăm între pereți zile în șir, ce tind să se transforme în luni. Când în ecuație este și un copil mic sau chiar mai mulți, lucrurile se complică automat, iar spațiul pare că se micește cu aceeași rapiditate cu care timpul tinde să se dilate. Părinții ajung să apeleze la soluții extreme ca să facă față, să se documenteze noaptea online, ca ziua să îi țină ocupați cei mici cu tot felul de activități. Trebuie să te reinventezi iar și iar și iar, după cum spune Gabriela, o mamă divorțată, care se află în izolare de 29 de zile (la vremea când ne-a dat interviul, n.r.). Mai spune că această criză a pus frână la goana nebună în care trăiam zi de zi și că, la finalul ei, unii probabil vor fi mai înțelepți și mai ancorați în realitate, alții la fel de artificiali, iar alții – fără viață sau cu sechele. Între timp, dincolo de sticla ferestrei, primăvara se vede frumos, lumea – nu. În cele ce urmează, vă invit să o cunoașteți pe Gabi, mamă de Robi (pui mic de 2.6 ani), una din cele mai puternice și cu picioarele pe pământ femei pe care le cunosc. 

Ca să știm unde ne situăm temporal și spațial, precizează te rog locația și ziua de carantină pe care o bifezi azi în calendar. 

– Iași, ziua 29 de auto-izolare. 

Care anume a fost elementul / factorul care te-a determinat să te auto-izolezi cu familia, dat fiind că voi ați început să stați în casă dinainte ca în România să se impună acest lucru prin lege? 

Fiind manager de restaurant, semnalele au fost mai mult decât clare. Am avut emoții fantastice cu petrecerea de 8 Martie, unde am avut 200 de invitați. Dacă mă crezi, toți banii au fost puși în plicuri cu numele invitaților, fiind pregătiți să returnăm banii în cazul în care situația se agrava. Nu a fost cazul, dar, imediat după, ușor, ușor au început să se anuleze rezervările și evenimentele, așa că decizia finală a fost de a se închide restaurantul pentru o perioadă de două săptămâni. După trei zile au venit și ordonanțele date de către autorități. Cele două săptămâni s-au transformat într-o lună și se pare că mai urmează una.

– Cu cine împărți izolarea? 

– Mulțumesc Domnului, izolarea m-a prins cu familia mea: mama, fiul meu și cățelul. 

Cum ai descrie o zi în auto-izolare în cinci cuvinte?

– Mami pu – adică desene, mami pităm – adică pictăm/desenăm sau modelăm plastelina, mami tai tai – adică să plecăm, mami badon – adică să ieșim pe balcon, mami hopa – să-l iau în brațe. Asta aud și fac toată ziua (râde, n.r.). 

– Cum reușești să faci interesante zile după zile petrecute doar în interior pentru un copil mic? 

Mi-a dat Dumnezeu un copil extraordinar de vesel și cuminte. Are 2 ani și jumătate, prin urmare e la vârsta în care nu pot construi nimic cu el, distruge tot și se plictisește imediat. Dacă la început a fostul totul roz, după câteva zile am ajuns să  epuizez toate jocurile și ideile. Așa că nu mi-a rămas decât să mă reinventez iar și iar și iar. Noaptea mă documentez și caut pe diferite site-uri activități și jocuri, iar la amiază, cât doarme el, pun în aplicare tot ce am învățat. Așa am reușit să-i fac coș de baschet, plastelină din faină și acuarele, diferite jocuri din cutii și sulurile de  hârtia igienică, picturi pe geam, bowling cu sticlele de apă, șotron făcut cu bandă adezivă pe parchet și multe altele. Dacă mă crezi am ajuns inclusiv să joc cu el alba-neagra. Avem pahare din hartie colorate și ascund sub ele bomboane sau mingi colorate. 

– Ce este cel mai greu în toată această perioadă pentru tine, ca adult? 

– Eu sunt capul familiei, prin urmare eu sunt cea care iese la cumpărături sau rezolvă problemele casei. Sunt cea mai expusă, să zic așa, și îmi este tare frică să nu contractez virusul. Nu-mi este atât de frică pentru mine, cât să nu-l dau mamei și copilului meu. Sănătatea mamei este destul de șubredă și nu aș risca pentru nimic în lume. Așa că, de fiecare dată când trebuie să ies (o dată la o săptămână), îmi iau toate măsurile necesare. La întoarcere acasă, papucii rămân la ușă, iar hainele direct pe balcon. Mulți râd, dar eu prefer să previn decât să tratez. Și cel mai tare doare să nu-i pot oferi copilului meu libertatea de care are nevoie. Deși avem un apartament spațios și are unde să-și consume energia, afară va rămâne întotdeauna afară. 

“Numirile politice în funcțiile cheie și corupția ucid”

În ce măsură citești / vezi /asculți știri, tu fiind jurnalist ca formare profesională, cu ani de experiență în mass media? 

Televizorul stă deschis non-stop. Dacă nu e pe desene animate, atunci stă pe diferite canale de știri. Sunt la curent cu tot ceea ce se întâmplă atât la nivel național, cât și internațional. Discern foarte bine informațiile reale de acele “știri” toxice care nu fac altceva decât să te manipuleze.

– Care este temerea ta (dacă ai vreuna) legat de criza prin care trecem? 

– Îmi e teamă că nu vom învăța nimic din tot ceea ce se întâmplă. Toți spun că abia așteptă să treacă criza și să revenim la normal. “Normalul” ne-a adus în situația de față. Tare îmi e că aceste sacrificii vor fi în zadar și puțin își vor învăța lecția.

Cum este gestionată situația la nivel național, din punctul tău de vedere? 

– Nu sunt eu în măsură să comentez. Până la urmă totul depinde de noi. Este totuși trist și de condamnat tot ceea ce se întâmplă în sistemul sanitar. Încă o dovadă că numirile politice în funcțiile cheie și corupția ucid. 

“Primăvara se vede frumos. Lumea, nu” 

– De ce ți-e dor cel mai mult, de când stai în casă?

 – De odihnă (râde, n.r.)! Știi când pleci în concediu și te întorci mai obosit decât ai plecat? Cam așa sunt eu. Îmi e dor să citesc mai mult de două pagini și să nu aud “Hai, mami! Giucăm?”

– Cum se vede primăvara și lumea, de la fereastra ta?

Primăvara se vede extraordinar. Avem un perete numai din geam, iar primavara se vede grozav de frumos. Lumea… lumea nu se vede așa grozav. Dacă te referi la lumea mea, atunci îți spun sincer că această criză m-a schimbat enorm de mult. Schimbările majore au început de când mi-am ținut copilul în brațe pentru prima dată, dar această criză a pus frână la goana asta nebună în care trăiam zi de zi. Să facem, să ajungem, să trecem, să cumpărăm. Acum stau și mă întreb pentru ce? Noi petrecem un timp grozav de frumos împreună. Ne jucăm tot timpul și râdem de se aude până la parter. Sunt recunoscătoare că nu pierd nici un moment important din viața fiului meu, care a început să vorbească în propoziții și îți e mai mare dragul să-l auzi cum stâlcește cuvintele și ce perle scoate. Dacă aș fi mers la muncă aș fi pierdut câteva momente pe care cu siguranță le-aș fi regretat. Petrec timp prețios cu mama mea. Ne bem cafeaua dimineață împreună, povestim, ne sfătuim, gătim împreună (mai mult ea). Chiar facem o grămadă de prăjituri pe care le împărțim cu vecinii noștri. Este grozav să vezi cum aduci zâmbete pe chipurile oamenilor și le indulcești ziua la propriu.Am început să țin regimul ăla de care mă apucam zi de zi în ultimii 2 ani și chiar fac 15 minute de exerciții zilnice pe covorul din living. Am lăsat inclusiv orgoliile deoparte și am trimis mesaje tuturor cunoștințelor mele, interesându-mă de sănătatea lor.  Am scris prietenilor plecați din țară de mai bine de 20 de ani și singurul lucru care ne lega era un like pe Facebook sau o urare de La Mulți Ani. Eu pot spune că m-am întors la valorile adevărate. Dacă mă întrebi de lumea din afară, atunci unii probabil că vor ieși la final de criză mai înțelepți și mai ancorați în realitate, alții la fel de artificiali, iar alții vor ieși fără viață sau cu sechele. Aici mă refer la cei bolnavi care au ajuns la mâna unui sistem corupt și la cei pe care izolarea i-a obligat să conviețuiască sub același acoperiș cu niște monștri. Mă gândesc la acei copii cu părinți abuzivi, la acele femei maltratate psihic și fizic, mă gândesc la cei care nu reușesc să se mai întrețină sau să pună o pâine pe masă. Primăvara se vede frumos. Lumea, nu.

Cum putem ajuta oamenii în nevoie, deși suntem izolați la domiciliu?

Eu am contactat prietenii/vecinii care sunt plecați în străinătate și știu că părinții lor au rămas aici. Mi-am oferit ajutorul necondiționat. Dacă au nevoie de alimente, medicamente sau să ajungă undeva anume, pot apela cu încredere. Cred că putem fi de folos, dacă vrem cu adevărat. Ajută enorm de mult dacă știm persoane în vârstă sau persoane ajunse în impas și ne oferim noi sprijinul fără să așteptăm să ni se ceară ajutorul. O sticlă de apă, o pungă de orez și o pâine pot salva viața cuiva, chiar dacă pare banal.

-Care e lucrul care ar trebui să ne dea speranță, în aceste vremuri tulburi? 

– M-am bucurat enorm de mult să văd că pământul se vindecă. Am văzut pozele din spațiu și cum au dispărut norii de poluare, cum vârful Himalaya se vede pentru prima dată cu ochiul liber de la o distanță de 200 km și că animalele de la grădinile zoologice au început să se simtă în “largul lor”. Începem să ne facem bine, chiar dacă prețul plătit este unul foarte mare. România a început să producă din nou, iar asta nu înseamnă decât că în vremuri de criză nu rezistă cel mai deștept, cel mai frumos sau cel mai bogat. În vremuri de criză rezistă cel care se adaptează. 




 
  

2 comentarii

  1. Zuzu says:

    Felicitări mamei moțoțicului!!!

Lasă un comentariu