DONEAZÃ!  Susţine-ne   in promovarea unui altfel de jurnalism
Asociaţia Sălajul pur şi simplu     27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank     |  Contact  |

Fata care citea în metrou, de Christine Feret-Fleury

O carte potrivită pentru un început de an este cea menționată în titlu și semnată de Christine Feret-Fleury, menind să poarte cititorul pe străzile fermecătoare ale Parisului contemporan. Și nu doar pe străzi, ci și în uluitoare voiaje cu metroul, uluitoare pentru că Juliette – cea căreia cititorul îi urmărește pașii – adora să descopere ce citesc cei din jur. Așadar, facem cunoștință cu ceilalți pasageri nu doar prin detalii gingașe de vestimentație ori fizionomie, ci și prin intermediul cărților pe care ei le poartă cu sine. Iar cei din metrou sunt personaje cât se poate de interesante, fiecare cu o poveste în spate: doamna în vârstă, colecționarul de ediții rare, studentă la matematică sau fata care plânge la pagina 247.

La rândul ei, Juliette duce mereu în geantă o carte și propria ei poveste, ce ar putea fi descrisă cu aceleași cuvinte pe care presa franceză o vedea ca fiind „tandră, cu un strop de nebunie“. Juliette este un suflet curios, mereu în căutare de ceva, atât în viața reală, cât și în cărțile care îi sunt în preajmă, încercând, astfel, să își coloreze măcar puțin propria existență pe care o cataloghează ca fiind monotonă.

Și totul se petrece ca la carte, într-un ritm repetitiv, până într-o zi, când, în loc să urmeze clasica rută care o duce la birou, Juliette se lasă furată de străduțele Parisului și ajunge în fața unei porți „înalte și ruginite, pe care o carte – o carte – o ținea întredeschisă. Pe poartă, o plăcuță din metal emailat, de-a dreptul desprinsă dintr-un film despre anii de război, își zise Juliette, anunță cu litere mari, albastre: Cărți fără limite“.

Decizia de a intra pe poartă și a pătrunde într-un univers straniu, dar cât se poate de real, îi va schimba eroinei noastre viața, determinând-o să ia decizii pe care altfel le-ar fi refuzat. Un bărbat cu nume oriental, care miroase a portocale și scorțișoară, o fetiță ce poartă și ea un nume aparte, Zaide – de parcă ar cuprinde în el o întreagă constelație cerească, arome și ceaiuri amețitoare, hărți fantastice și un minibus cu care să colinzi lumea fac si ele parte dintr-o lume pe cât de stranie, pe atât de cuceritoare.

Una peste alta, volumul ascunde în paginile lui nu doar o poveste frumoasă „ca un balsam pentru suflet”, dar face și foarte multe trimiteri la alte și alte cărți, la autori din îndepărtata Indie, friguroasa Rusie, până la poeme sud-americane pline de un exotism aparte. Iar pentru cei care iubesc cărțile, dar găsesc plăcută și întocmirea de liste de citit, volumul de față este exact ceea ce trebuie pentru un început de an sub auspiciile lecturii, atât ca act de educare-culturalizare, cât și ca moment de savurat de unul singur.

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*