DONEAZÃ!  Susţine-ne   in promovarea unui altfel de jurnalism
Asociaţia Sălajul pur şi simplu     27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank     |  Contact  |

Fabrici și uzine, un spectacol de teatru post-industrial. O poveste despre istoria celor care au lucrat la fabrica Armătura Zalău. Un mesaj despre ce a fost și ce a ajuns muncitorul român

”Dorel” e imaginea creată de societatea contemporană pentru a-l caricaturiza, a-l demoniza, într-un fel, pe muncitorul român. Iar efectul ”Dorel” se vede limpede în ziua de azi: nimeni nu mai vrea să fie muncitor (cel care, de fapt, ține societatea în spate), tinerii văd în a fi muncitor un fel de rateu social. Iar în degringolada socială, meseriile care sunt vitale pentru orice societate au ajuns să fie un cal de bătaie pentru a arăta cu degetul: ”nu noi, consumatorii de aplicații, suntem de vină că lumea merge cu fundu’ înainte, ci ei, ăia care muncesc ca proștii!”

Sunt destul de rare conferințele de presă în care cei care le susțin vorbesc deschis, cu pasiune, despre tema conferinței, iar asta, poate, din cauză că evenimentele care au loc în societate, și pentru care se organizează conferințele ăstea, nu sunt se nasc din dorința de a face ceva, ci doar de a ieși în față. Și, ca urmare, conferințele de presă sunt doar un punct de bifat în desfășurătorul evenimentului ce va să fie.  

Adina Lazăr – cea care semnează regia,  și Valer Cosma, cercetătorul proiectului, cel care, prin Centrul pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale, s-a ocupat de documentare, fac parte, fără doar și poate, dintre cei care nu doar că au ce să spună, referitor la ceea ce fac, dar o fac în așa fel încât îi asculți de la cap la coadă. Pentru că e ușor să vezi că ei chiar cred în ceea ce spun, în ceea ce fac ori vor să facă.

”Am lucrat cu o echipă de actori din Cluj, București, și alături de liceeni, am făcut un atelier și am selectat dintre ei asistenți pe regie, pe scriere, și, totodată, ne-am asumat un pariu și am distribuit una dintre participantele la atelier – Simina Seliștean -, am luat-o ca actriță, și joacă alături de ceilalți actori – Lucian Rus, Ioana Chitu și Emanuel Cifor. Și ăsta e pariul nostru, să implicăm cât mai mult comunitatea din Zalău”, a spus Adina Lazăr.

”E foarte important că prin intermediul teatrului documentar se recuperează o parte importantă din istoria recentă a orașului, se pot spune poveștile altfel, e mult mai viu, la final publicul are posibilitatea de a dialoga cu echipa proiectului. În momentul în care, printr-un astfel de proiect, cei tineri încep să exploreze, au contact cu oamenii, ascultă poveștile lor, încep să fie mult mai interesați și își dau seama cât de importante sunt istoriile personale. Istoria mare e compusă din mici povești și istorii, pe care noi nu le vedem, pentru că ne focusăm pe istoria marilor personalități”, a adăugat Valer Cosma.

”Fabrici și uzine” e povestea fabricii Armătura Zalău, spusă de patru din cei peste 15.000 de oameni care au lucrat acolo din 1969 până în prezent. ”Fabrici și uzine” e despre trauma dispariției Armăturii, despre trauma personală a celor care și-au petrecut acolo o parte mare din viață, despre, până la urmă, transformarea fabricii, într-un mall destinat exclusiv consumului, românii devenind, astfel, din producători, consumatori, pentru că, nu-i așa?, produsele din Occident sunt mai bune decât ale noastre.

Premiera primului spectacolul de teatru documentar produs în exclusivitate în Zalău va avea loc duminică, 22 septembrie 2019, ora 19.00, la Sala Transilvania.

Regia:  Adina Lazăr

Dramaturgia: Alexandra Felseghi

Scenografia: Silviu Medeșan

Grafica: Paul Mureșan

Cu: Ioana Chitu, Emanuel Cifor, Lucian, Rus, Simina Seliștean

Producător: Centrul pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale



5 comentarii

  1. Mihai says:

    Felicitari actorilor! Declamatia si miscarea scenica aduc aminte de spectacolele din vremea “brigadei artistice”, ceea ce dealtfel e foarte potrivit in relatie cu textul. Text care, la randul lui, e exemplar: pur adevar in materialul cules, sunt convins. Combinat cu omisiuni colosale, rezultatul aminteste de dictaturile prin care a trecut estul Europei.
    Undeva la mijloc intre penitenciarele de la Sighet si Aiud, in care mii de oameni au murit pentru vina de a gandi sau vorbi impotriva regimului comunist, sa fi fost oare locuitorii Zalaului atat de orbiti de avantajele “salarului” la Armatura incat sa vada realitatea atat de unilateral?

  2. Eleodor says:

    Domnule cu “industrii desuete”, ati intrat vreodata intr-o fabrica ? Oare stiti dvs ce inseamna industrie ? Nu ati inteles nimic din mesajul piesei de teatru !! Stati in tribuna si comentati !! Haideti jos, in teren si atunci sa va vad !!

  3. Macchiavella says:

    Ce contează? Mesajul demagogic proletar trebuie distribuit. Ce contează că vremurile se schimbă și anumite meserii devin irelevante? Muncitorul trebuie să facă aceeași meserie în eternitate. Problemă cronicâ peste tot în lume. Societatea merge “cu fundul înainte” tocmai datorită acestei opacități la progresele tehnologice. Nu zic că e bun consumerismul, dar ăsta e un subiect diferit. Nu există oportunităti suficiente, mecanisme adecvate, dar nici deschidere spre recalificare. În loc să analizăm obiectiv, fără agende politice, și să căutăm soluții viabile, ne cramponăm de industrii desuete și deplângem racilele imperialismului cultural.

    • Călin says:

      Unde anume vedeți dumneavoastră agendă politică? Cât despre meserii irelevante, Armătura producea, dacă nu știați, armături industriale, care sunt necesare în multe ramuri ale industriei. Opacitate la progresul tehnologic? De unde ați dedus asta? Doar pentru că, subtil, am arătat că dependența de aplicații ”îndobitocește”?

  4. Piturca says:

    O mare minciuna
    Armătura nu a dispărut
    Acolo se lucrează
    S-a vândut doar terenul pe care se face Mallul

Lasă un comentariu