Continuăm povestea cetății – „Dacidava” sau Dealul Cetății, un loc de poveste, o poveste a Măgurii -, cu o incursiune în cele mai adânci timpuri unde săpăm  straturile istoriei și aducem la suprafață elemente care leagă zalele trecutului de prezent, pentru a cuprinde în sfera cunoașterii acele locuri și lucruri care dau valoare identitară comunității și care ar putea fi parte aunui circuit turistic la nivel local.

„Dealul Cetății de la Șimleu Silvaniei este, după părerea mea, cel mai adecvat deal pentru ridicarea unei cetăți, din cadrul Măgurii Șimleului”, punctează ghidul nostru, arheologul Horea Pop, cercetător al Muzeului Județean de Istorie și Artă din Zalău care a realizat săpături în acest obiectiv.

De-a lungul timpului, în Depresiunea Șimleului au fost ridicate șapte cetăți dacice, patru dintre ele doar pe Măgura Șimleului.Una dintre cele patru cetăți este „Dacidava” sau Dealul Cetății unde au fost descoperite urme încă din Epoca Pietrei.

„Există și câteva fragmente ceramice cărora nu putem să le explicăm prezența aici. Locuire, habitat exista pentru acea perioadă în zona orașului, dar nu pe deal. E posibil ca acele fragmente să aparțină unei depuneri rituale sau unui mormânt, dar pentru că au fost atât de multe locuiri ulterioare, amenajări de fortificații din Epoca Bronzului, mai apoi dacice și pe urmă medievale, ele sunt răvășite și nu pot indica nimic relevant, dar ele există”, completează Horea Pop.

Evoluția Dealului Cetateîn timp: Epoca Bronzului și Epoca Dacică

Săpăturile arheologice realizate pe Dealul Cetate au scos la suprafață complexe arheologice, locuințe și gropi de provizii,gropi care ulterior au fost dezafectate și au devenit  menajere.

Altele mai vechi sunt în jurul Epocii Mijlocii a Bronzului,  cu o vechime de aproximativ 3.700 de ani.  De asemenea, pe platoul superior au fost găsitedouă monede romanefolosite de daci și o locuință din Epoca Bronzului.

În Epoca Dacică, sfârșitul secolului II î.Chr. –  începutul secolului I î.Chr., dacii găsesc formidabil acest deal ca punct strategic și îl fortifică pentru prima oară blocând șaua de legătură cu un zid din pământ și lemn.

„În săpăturile realizate în ’94 am surprins inclusiv urma scândurilor care treceau peste șanțul aferent fortificației. Am propus o reconstituire grafică a primei fortificări a dealulului care era prevăzută cu un turn prin care se realiza accesul propriu-zis în cetate. La bază, fortificația avea 8 metri, urca în trepte până în drumul de rond tocmai pentru a facilita accesul apărătorilor sus, pe parapet. În lateralul fortificației care nu era mai lungă de 30 m, cât era șaua de legătură, au fortificat un gard mai simplu și buza râpelor ce se situau în stânga și în dreapta dealului. Această fortificație a dăinuit probabil până la conflictele cu Burebista care unifică triburile dace, mai cu pace, mai cu război. Se pare că pe Cetate a fost cu război pentru că această fortificație a fost anulată, deci a fost folosită până în secolul I î.Chr”.

 Acropolă de aristocrat dac. Cranii fixate în pari pentru a speria asediatorii

Ulterior, zona locuită a dealului se concentrează pe vârf la inițiativa unui aristocrat, o căpetenie locală dacică ce transformă vârful dealului într-o acropolă, devenind astfel o zonă personală prin care controla împrejurimile.

„Așezarea de la baza dealului, amplasată semi-circular pe străzile Andrei Mureșanu, Cetății și Argeșului își are începuturile în vremea primei fortificații și dispare la venirea romanilor. Doar fortificație de sus de pe Dealul Cetății suferă modificări de amplasament. Nu știm exact cum a fost fortificat vârful pentru că în Evul Mediu a fost nivelat complet și nu mai avem elemente dacice, dar avem ceva mai jos urme de șanț și val dacic. Oricum, pe pantele dealului și pe terasele amenajate artificial au fost amenajate tot felul de construcții: locuințe, șoproane pentru protecția gropilor de provizii și o terasă specială pentru un atelier metalurgic”.

Mai târziu, în preajma războaielor cu romanii, fortificația de pe platoul superior este distrusă sau se renunță la ea și se amenajează o alta tot pe șaua de legătură unde „se sapă un șanț masiv, iar tot pâmânul din el este aruncat spre interiorul cetății într-un sistem de zid casetat, din pâmânt și lemn. Acesta este incendiat foarte probabil de romani, noi am găsit inclusiv fragmente de calotă craniană și mandibulă, cranii umane, foarte probabil fixate în par pe parisade pentru a speria asediatorii. Era o practică pe timp de război, nu numai la daci, ci și la romani”.

Sfârșitul cetăților dacice a venit odată cu venirea romanilor care i-au luat pe daci în prizonierat, le-au incendiat cetățile, iar apoi s-au retras pe linia Meseșului.

Atelierul metalurgic și bănuții romani falsificați  de daci

După cum amintea mai sus Horea Pop, unul dintre elementele găsite pe terasele Cetății a fost atelierul metalurgic în care seprelucra fier, argint, bronz șichiar aur.

„Această terasă a fost inițial sondată, am săpat și am constatat că avem de-a face cu un atelier de prelucrare a metalelor în care se falsificau monede romane ale vremii. În timp ce săpam am găsit un tezaur de 54 de bănuți romani din argint (denari), care reprezentau materia primă folosită de daci pentru realizarea bijuteriilor sau a altor monede. Monedele romane scoase (cele mai uzate) din uz erau topite de meșterii daci pentru a face altele noi, doar că noile monede erau cu un jumătate de gram mai ușoare decât moneda originală, fapt ce se datoreazăprocedeului de prelucrare care nu implica centrifugarea. S-au mai găsit rebuturi de prelucrare a materialelor, creuzete pentru realizarea aliajelor și chiar fragmente de pâine carbonizată. Au mai fost descoperite vase de băut lucrate la roată, recipiente ornamentate prin lustruire (așa-numitele fructiere), ceramică pictată dacică și celtică, monede, podoabe, unelte și ustensile folosite în gospodărie. O parte comprimată a atelierului se găsește în expoziția muzeului de la Zalău”.

Zidurile Cetății medievale, singurele dovezi la vedere

Dincolo de ce se află expus la Muzeu, dincolo de ce se află inventariat în evidențele arheologilor, dincolo de ceea ce păstrează ascuns Dealul în straturile sale, pe Dacidava azi mai găsim doar ruine ale zidurilor cetății medievale și o panoramă a orașului care ne face să le dăm dreptate dacilor atunci când au ales dealulpentru a-l fortifica, considerându-l un formidabil punct strategic. Până azi s-au păstrat urme ale celor două faze de construcție a zidurilor medievale de piatră, după ce, la început, cetatea a fost construită din lemn și pământ. În interiorul Cetății exista o cisternă pentru apă, ia rieșit înafara zidurilor, dar conectat la zidurile sale, a existat un turn (donjon) fără poartă, asta pentru că oferea o mai mare siguranță apărătorilor. Accesul în interiorul turnului se făcea pe scară la un nivel superior, iar dacă aveau ceva de urcat se foloseau de ajutorul scripetelui. Turnul era pătrat cu laturile exterioare de 8x8m și ziduri groase de 1,7m.

Din relatările ghidului nostru, inventarul cetății medievale este spectaculos și am aminti un inel din bronz cu cruce, pinteni, vârfuri de săgeată, vârfuri de teacă de spadă sau pumnale și 10 monede din argint emise de regii Ungariei medievale din secolele XIII-XIV.

Pentru șimleuni Dacidava reprezintă un loc bine cunoscut datorită panoramei care, odată ajuns acolo, se deschide și creează un câmp colorat de clădiri printre care șerpuiesc străduțele cochete ale Șimleului. Toate la un loc sunt străjuite de dealurile Măgurii care stă de veghe din vechi timpuri și tăinuiește povestioare, însă avându-l ca ghid pe Horea Pop, ele devin grăitoare și relevă mărturii ale așezărilor umane, importante pentru cunoașterea rolului strategic al Șimleului, în peisajul sălăjean.