Contact  |  în memoria lui Zoli SUSŢINE-NE în promovarea unui altfel de jurnalism. DONEAZÃ orice sumă de bani în contul
Asociaţiei Sălajul pur şi simplu, IBAN: RO93 RZBR 0000 0600 1454 6682, deschis la Raiffeisen Bank Zalău
 

Eric de Sena, cercetătorul pasionat de arheologie, care a lăsat Roma pentru Sălaj – „România este încă o bijuterie ascunsă într-un bolovan”

eric_de_senaA fost pentru prima dată în România în 2003, şi de atunci a tot revenit periodic în Sălaj, până când, fermecat cu totul de natura şi frumuseţile ei încă nealterate de aici, de mâncarea sănătoasă, de tradiţiile locului, de istoria fascinantă şi de oamenii care l-au primit cu braţele deschise, a ajuns să se stabilească la Zalău. Ba mai mult, hotărât să rămână pentru mai multă vreme, poate pentru totdeauna, aici unde şi-a regăsit liniştea, cercetătorul şi profesorul de arheologie Eric de Sena şi-a întemeiat o familie.

Reporter: În ultimii 3 ani ai avut parte de o mulţime de provocări şi schimbări, dintre care una – fie ea şi temporară – a însemnat un job în Sofia, Bulgaria. Ce anume a presupus rolul acesta şi cât de diferit a fost faţă de ce ai făcut tu anterior?

Eric de Sena: Am fost directorul unui Centru de cercetare american localizat în Bulgaria – unul din cele circa 28 astfel de centre existente la nivel mondial. A fost o poziţie foarte importantă în cadrul unui institut care susţinea anual aproximativ 50 de studenţi americani şi bulgari, oferind granturi pentru conservarea siturilor, publicând cărţi şi deţinând o bibliotecă impresionantă. Am putut să mă folosesc de abilităţile mele, dar în acelaşi timp am avut parte de provocări privind noi responsabilităţi, cum ar fi fundraising-ul şi faptul de a-i menţine satisfăcuţi pe cei care ne-au susţinut, pe donatori, cu activităţile desfăşurate. În Roma, Italia, am fost profesor de Arheologie şi Istoria Artei pentru circa 10 ani. În acelaşi an, am fost preşedintele departamentului de Istoria Artei al Universităţii „John Cabot” din Roma – pentru 4 ani – o poziţie administrativă din care am  condus un staff de 20 de profesori şi m-am ocupat, împreună cu partea administrativă, de dezvoltarea de programe academice şi asigurarea că acestea sunt calitative. Mi-am folosit skills-urile pedagogice, administrative şi de cercetare în Bulgaria. Job-ul din Sofia m-a scos din „carapacea” academică şi m-a făcut să interacţionez şi să mă ocup de personalul business şi din cadrul Ambasadei. În acelaşi timp, m-a făcut să mă deschid către acele părţi ale arheologiei care privesc publicul – conservarea siturilor şi prezentarea lor către publicul larg sau expoziţii în muzee. Cercetarea academică este, bineînţeles, importantă, dar crucial este modul în care publicul are acces semnificativ la situri şi la materialul arheologic, pentru că astfel este mai bine informat, iar asta poate duce la mai multe donaţii pentru siturile istorice şi arheologice.

„Românii sunt mai optimişti şi mai fericiţi”

Rep.: România şi Bulgaria sunt în aceeaşi parte a Europei şi cumva împart şi o bună parte din istorie. Ai găsit similarităţi în modul de viaţă al celor două popoare cât timp ai stat în Bulgaria?

EdS: Am găsit similarităţi şi diferenţe. Cele două ţări sunt în aceeaşi regiune şi împart anumite lucruri – gastronomie, economie, speranţe pentru viitor, “westernization”, corupţie. Amândouă ţările au încă dificultăţi economice, politice sau în ceea ce priveşte identitatea (trecut vs. present, Vest vs. Est). Totuşi sunt şi multe diferenţe, începând cu limba şi etnia diferită. Socialismul a avut o formă diferită în cele două ţări, la fel şi revoluţia din 1989. Ambele popoare au temeri şi îngrijorări privind viitorul – mulţi oameni sunt nemulţumiţi de clasa politică şi de faptul că România şi Bulgaria sunt cele mai sărace ţări din EU. În general românii sunt mai optimişti şi mai fericiţi. Cred că nu analizează atât de mult şi iau lucrurile aşa cum sunt, bucurându-se de ceea ce au. Am observat mari schimbări în România faţă de 2003, când am fost aici pentru prima dată, cele mai multe la nivel micro – case noi, maşini, afaceri mici etc., dar şi la nivel macro – infrastructura s-a dezvoltat, viaţa la oraş a cunoscut îmbunătăţiri etc. Mai e drum lung de parcurs, dar dacă toţi pun umărul, cu un leadership deschis, cu abnegaţie, potenţial este uriaş şi ambele ţări pot să se ridice în ceea ce priveşte scorurile economice.

Rep.: Familiarizat deja cu cultura noastră şi cu oamenii din Sălaj, ai decis să te stabileşti în Zalău. Ce crezi despre traiul în Zalău?

EdS.: Zalăul e grozav! Am crescut într-un oraş mic, asemănător cu Şimleul ori cu Jiboul şi am locuit apoi în Roma, un oraş cosmopolit, mai mult de 10 ani. Prefer mult mai mult oraşele mici şi apropierea de natură. Zalăul are aproape tot ce ne trebuie şi are totodată şi o viaţă culturală interesantă – cu muzee, concerte, o mulţime de tradiţii. Oamenii sunt foarte prietenoşi şi săritori la nevoie şi sunt mândri de Zalău şi Sălaj. La doar 15 minute de condus, eşti deja la ţară şi în 75 de minute, eşti în Cluj. Poate ne-ar prinde bine un teatru şi un KFC, dar viaţa aici este bună.

Rep.: Ce-ţi place cel mai mult referitor la viaţa în Zalău?

EdS: Faptul că sunt cu familia mea.

Vrea Transylvania Alive

eric_de_sena_1Rep.: Ai descoperit Zalăul şi Sălajul cu ani în urmă via Porolissum, dar din păcate nu avem aici o universitate comparabilă cu cele unde tu ai lucrat în Italia şi Bulgaria. Am înţeles că ai o idee prin care să rămâi în contact cu Porolissum, dar să implici în acelaşi timp în proiectul tău studenţi internaţionali. Spune-mi, te rog, mai multe despre aceasta.

EdS.: În martie anul acesta am creat o asociaţie, Transylvania Alive Association for Cultural Heritage (www-transylvania-alive.org). Aşa cum spune şi numele, scopul este studierea şi promovarea patrimoniului cultural al României, de la preistorie până în timpurile actuale. Pentru că România este atât de mare, ne-am concentrat atenţia pe regiunea de nord-vest. Cu Transylvania Alive putem să organizăm săpături cu colegii din muzeele şi universităţile româneşti. De asemenea, suntem interesaţi de promovarea tuturor siturilor istorice căte turişti. De fapt, unul din proiectele mele este dezvoltarea unei baze de date online cu siturile istorice. Siturile antice sunt incluse şi ele, dar mă bucur mult când cercetez siturile mai moderne, precum bisericile de lemn sau castelele din perioada Austro-Ungară.

Sfat pentru studenţii străini aflaţi prima dată în România: „Să vină iar şi iar”

Rep.: Care este cel mai preţios sfat al tău pentru studenţii străini care vizitează România pentru prima dată?

EdS.: Să vină iar şi iar. România are multe de oferit, chiar dacă eşti de profil umanist, business, ştiinţe politice sau botanist. Oamenii de aici sunt foarte receptivi faţă de studenţii şi cercetătorii străini.

Rep.: Când vorbeşti despre Porolissum o faci minunat şi cu pasiune. Ce înseamnă de fapt Porolissum pentru tine?

EdS.: Este un important sit arheologic unde am condus săpăturile cu Alexandru Matei timp de 7 ani şi am instruit peste 80 de studenţi străini. Am făcut treabă bună şi ne pregătim să scoatem publicaţii mult aşteptate despre asta. Sunt foarte mândru să fiu unul din puţinii cercetători străini care au lucrat în această regiune şi sunt fericit că aşa mulţi studenţi străini s-au îndrăgostit de aceste locuri şi de oameni. Mă voi întoarce mereu la Porolissum, dar am început să documentez multe situri arheologice din regiune care sunt mult mai puţin cunoscute, începând cu un proiect numit Studiul Văii Agrijului, unde vrem să documentăm toate siturile arheologice cunoscute care se află între Buciumi şi Jibou, ca să putem urmări existenţa umană de-a lungul a mai mult de 500 de ani.

eric_de_sena_3Rep.: Să zicem că avem o sumă mare de bani pentru a fi investită la Porolissum. Pe ce ar trebui să ne concentrăm mai întâi?

EdS.: Autorităţile judeţene investesc deja aici, dezvoltând infrastructura şi reconstruind câteva din clădirile romane. Informaţia despre Porolissum este crucială – panouri informatice care să fie rezistente la apă lângă toate clădirile, scrise în română şi engleză, de asemenea broşuri în română şi în principalele limbi de circulaţie europeană. Dacă ar fi să obţin un grant important, aş conserva zona forului roman de la Porolissum. Însă Porolissumul este doar unul din siturile sălăjene şi aş spera că prin EU sau cu alte granturi, situri mai puţin cunoscute pot fi puse în valoare. Multe situri nici măcar nu necesită conservare. Au nevoie doar de indicatoare rutiere bune care să-i îndrume pe vizitatori spre ele şi informaţie la faţa locului. Asta e ceea ce vreau să fac prin Transylvania Alive, în colaborare cu Consiliul Judeţean şi cu primăriile din judeţ.

Trebuie investit în promovarea României peste graniţă

Rep.: Ai vizitat prima dată Sălajul în urmă că 12 ani şi acum trăieşti practic în Zalău. După atâta timp, ce diferenţe remarci în ceea ce ţine de oportunităţile pe care le oferă turiştilor?

EdS.: Voi începe mai pe larg cu România. Multe din oraşe, cum ar fi Baia Mare, Timişoara şi Cluj-Napoca au fost supuse unor dezvoltări impotante în ultima decadă. Infrastructura s-a îmbunătăţit, centrele istorice s-au schimbat la faţă, peste tot sunt multe hoteluri şi restaurante bune. Sunt mai multe ghiduri turistice disponibile turiştilor. Mijloacele de transport în comun sunt încă aceleaşi – trenurile şi autobuzele sunt încete, sunt puţine autostrăzi. Dar asta nu e pe deplin un lucru rău – turiştii au mai mult timp să privească pe fereastră, mai multe şanse să opreşti pe drumuri de ţară pentru că ai în faţă o turmă de oi sau vite – ceea ce nu este un lucru uşor de găsit în vest. Totuşi, vom fi bucuroşi cu toţii când reţeaua de autostrăzi va fi în sfârşit dezvoltată. Închipuie-ţi cum e să călătoreşti de la Oradea la Braşov în doar câteva ore! Bucureştiul trebuie să investească în promovarea României în ţările vest-europene, pentru cele două Americi, Australia şi Asia. Sunt atât de mulţi turişti care au fost deja în Anglia, Franţa, Spania şi Italia şi care vor ceva nou. România este încă o bijuterie ascunsă într-un bolovan. Autorităţile centrale şi judeţene trebuie să continue să îmbunătăţească infrastructura, să conserve siturile, să încurajeze antreprenorii să invească în hoteluri, restaurante, ghiduri pentru grupurile de turişti şi trebuie să dea de ştire peste graniţă. Filmări sponsorizate care pot fi vizualizate online sau prin satelit. Autorităţile locale şi centrale fac o treabă grozavă promovând cultura la nivel naţional, dar trebuie să dea de ştire lumii şi să se asigure că turiştii au o experienţă de neuitat. Cât despre Sălaj, s-a schimbat relativ puţin, excepţie făcând Porolissum şi Grădina Botanică din Jibou. Consiliul Judeţean (CJ) Sălaj abia începe să îmbunătăţească lucrurile la Porolissum – încă nu există un punct de informare turistică, iar un turist însetat nu poate găsi niciun punct de unde să cumpere ceva în interiorul sitului. Nu există informaţie în interiul acestuia. La Grădina Botanică din Jibou s-au făcut investiţii majore între 2007 – 2010 şi e o plăcere să o vizitezi. Mi-aş dori să se investească în Castelul Wesselenyi, un important monument al judeţului.

Rep.: Ai câteva idei foarte interesante privind promovarea României peste graniţă. Spune-ne, te rog, mai multe despre asta.

eric_de_sena_2EdS.: CJ Sălaj şi Muzeul Judeţean Sălaj fac o treabă excelentă de câţiva ani încoace. Muzeul a fost modernizat complet şi siturile de la Porolissum şi Buciumi au cunoscut îmbunătăţiri. Similar, celelalte judeţe şi oraşe investesc în situri şi muzee, ceea ce e minunat şi, o dată munca finalizată la siturile mari, ar trebui să se concentreze şi pe cele mai mici. Specialiştii în marketing arată că publicitatea din om în om este cea mai eficientă, iar România are nevoie să devină foarte atractivă pentru turiştii străini. Este o ţară incredibil de fermecătoare, unde tradiţionalul încă există, iar mulţi turişti apreciază acest stil de viaţă oarecum încă neatins de tot ceea ce înseamnă modern, din micile oraşe. Autorităţile locale şi centrale trebuie să completeze proiectele de infrastructură cât de repede posibil, pentru autostrăzi şi pentru o reţea mai rapidă de trenuri şi autobuze. Trebuie de asemenea asigurate fonduri pentru îmbunătăţirea siturilor istorice. Cercetătorii din muzee şi universităţi trebuie să se concentreze mai mult pe public, nu doar să realizeze cercetări personale care să fie prezentate la conferinţe, ci şi să pună descoperirile lor într-un pachet semnificativ accesibil turiştilor. Proprietarii de hoteluri, restaurante şi magazine trebuie să îşi îmbunătăţească oferta şi condiţiile – spre exemplu să scape de covoarele şi păturile vechi din anii ’80. Ar fi de ajutor un mix de gastronomie tradiţională şi internaţională. Primăriile şi investitorii privaţi ar trebui să renoveze faţadele clădirilor din centrul oraşelor, să repare străzile şi trotuarele. Se spune că banii atrag şi mai mulţi bani, aşa că trebuie investit în România şi se va vedea cum banii se vor întoarce în număr mai mare. Cu cât se fac mai multe investiţii, cu atât mai mulţi oameni vor vorbi despre asta.  OK, România nu va „fura” mulţi vizitatori de la Italia, spre exemplu, dar poate fi un leader în regiune. Poate concura cu uşurinţă vecinii din Europa Centrală şi de Sud-Est – Bulgaria, Serbia, Macedonia, Ungaria. Dacă România se prezintă mai atractiv decât vecinii săi, potenţialii turişti care vor să viziteze regiunea vor fi teribil de interesaţi de atraşi de ideea de a veni aici. Publicitatea este şi ea foarte importantă – pe web, în reviste de profil, în New York Times. Universităţile române pot face parteneriate cu cele din Statele Unite, de exemplu, pentru schimburi de experienţă cu studenţi şi cercetători, în special invitând lumea în România. Asta este iar o modalitate foarte bună de a creşte interesul faţă de această ţară. Stau cu plăcere la dispoziţia oficialităţilor şi a antreprenorilor în ceea ce priveşte consultanţa pentru dezvoltarea turismului.

Rep.: Rezumă, te rog, România în cinci puncte.

EdS.: Natură splendidă, mâncare bio sănătoasă, tradiţii şi istorie fascinante, oameni grozavi şi viitor luminos.

Rep.: Generaţia tânără din România se descurcă destul de bine cu limba engleză. Nu la fel se poate spune şi despre restul populaţiei. Crezi că nişte cursuri speciale ar aduce îmbunătăţiri?

EdS: Toată lumea ştie că engleza este o limbă importantă. Te poţi descurca şi fără engleză dar este importantă pentru dezvoltarea economică şi politică. Ca şi tânăr absolvent am lucrat  circa 5 ani la o şcoală cu predare a limbii engleze în Roma, şi le-am predat profesioniştilor din Italia. A fost foarte eficient. În liceele şi universităţile din România se predau limbi străine, dar uneori elevii şi studenţii nu sunt motivaţi sau interesaţi. Profesioniştii cu care am lucrat eu erau interesaţi de asimilarea limbii engleze şi erau motivaţi pentru că angajatorii plăteau pentru cursuri. Acestea se desfăşurau în timpul programului de lucru, aşa că ei aveau ocazia  să părăsească biroul câteva ore pe săptămână.

Rep.: Fiecare are un motto după care se ghidează sau care îi dă speranţă. La finalul acestei după-amieze splendide, împarte cu noi, te rog, motto-ul tău pentru acest an.

EdS:  Fă ce iubeşti, iubeşte ce faci.

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*