DONEAZÃ!  Susţine-ne   in promovarea unui altfel de jurnalism
Asociaţia Sălajul pur şi simplu     27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank     |  Contact  |

Dulceața de prune, gustul care nu se uită și îndulcește generații la Valcău de Jos

În satele sălăjene, tradiția lăsată din moși-strămoși se respectă aproape în toate casele mai ales când e vorba de prepararea dulceții de prune. Într-o gospodărie de pe Valea Barcăului, mai precis în localitatea Valcău de Jos, o femeie pricepută și care ține la tradițiile românești, Felicia Sabău, s-a mobilizat, și în această toamnă a preparat dulceață alături de mai mulți copii din comună, printre care s-au numărat și fetele ei Oana, elevă în clasa a III-a la Școala Gimnazială nr. 1 Valcău de Jos, și Flavia Sabău, elevă în clasa a X-a la Colegiul Național „Simion Bărnuțiu” Șimleu Silvaniei. Copiii nu numai că au dat o mână de ajutor, dar au aflat cum se făcea dulceața de către bunicii lor.

„Tata ne-a povestit că atunci când era mic dulceața era singurele lor dulciuri. Când punea bunica lui prunele la fiert în căldare, el cu fratele și cu cele două surori așezau frunze de varză pe marginea căldării astfel încât atunci când sărea dulceața să nu cadă pe afară, ci pe frunze, ca să nu se facă vreo risipă. Iar când dulceața era gata, luau frunzele și mâncau dulceața strânsă pe ele”, spune Flavia.

Când se făcea dulceață era un moment special pentru toți ai casei, dar și pentru vecini și prieteni.

„Mai demult când se făcea silvoiță, ai fi zis că e sărbătoare, deoarece mai mulți vecini se uneau, aduceau fiecare porția lui de prune și făceau împreună dulceață”, explică Flavia.   

Prepararea dulceții dura mai mult de o zi. Ziua se spălau prunele, se scoteau sâmburii, se pregătea locul în care se punea căldarea pe foc. „Bărbații săpau o groapă unde avea să fie așezată căldarea”, spune Flavia. Prunele fără sâmburi se așezau în căldare, iar fiertul dura o noapte întreagă. În nopțile în care dulceața fierbea în căldare, lumea adunată în jurul ei stătea la povești. „Mama mi-a spus că se vorbea despre strigoi, diferite întâmplări din sat, lucruri din viața obișnuită, vrăjitorii, despre viitoarele nunți, poveștile ei preferate fiind cele legate de strigoi. La cât de înfricoșătoare erau unele povești i se făcea pielea de găină și de frică nopțile următoare nu avea un somn prea liniștit.”

Copiii au mai fost antrenați și în pregătirea prunelor pentru uscat, un obicei la fel de vechi precum fiertul silvoiței. Felicia Sabău le-a arătat cum se desfac prunele doar pe jumătate pentru a fi scoși sâmburii și le-a explicat că pentru uscarea prunelor se folosește cuptorul de pâine. Prunele se așează pe tăvi și se introduc în cuptor după coacerea pâinii. Operațiunea se repetă de trei ori. Înainte de a treia uscare în interiorul prunelor se asează sâmburi de nucă. Felicia Sabău își amintește că prunele, merele și perele uscate erau dulciurile copiilor în Postul Mare.



niciun comentariu

Lasă un comentariu