Asociaţia Sălajul pur şi simplu  
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank
 D O N E A Z Ã!   Susţine-ne!        
Mihai Calin Paval   |   - ING Bank
EURO: RO28INGB0000999911224956
USD: RO17INGB0000999911172192
patreon.com/calinpaval
|  Contact  |

Drumul Sculpturilor în pandemie

Arta și pandemia sunt două cuvinte care nu neapărat se simt confortabil în aceeași propoziție, darămite în realitatea de zi cu zi, însă dacă anul 2020 ne-a învățat ceva, atunci nu ne rămâne decât să luăm lucrurile așa cum sunt și să încercăm să ne bucurăm de ele în condițiile în care ne sunt oferite.

În anul în curs, arta a trebuit să iasă și mai mult din tipare decât de obicei și să vină în întâmpinarea publicului în alte locații decât clasicele muzee ori galerii. Așa se face că expozițiile s-au mutat online sau outdoor, iar pentru cele care deja erau organizate în aer liber, ultimele luni nu au însemnat altceva decât o reiterare a ideii că arta este la ea acasă oriunde, atâta timp cât își găsește publicul ei.

O astfel de expoziție outdoor care are vizitatori în ciuda pandemiei se află în orașul bavarez Obing, din sudul Germaniei. Pe mai bine de 4 kilometri, în jurul unui lac (Obinger See), sunt amplasate peste 20 de sculpturi ce alcătuiesc împreună Der Skulpturweg sau Drumul Sculpturilor.

Expoziția nu este de dată recentă, ci a fost inaugurată în 1999, ideea aparținându-i lui Hans Thurner, primar al orașului Obing în perioada 1996 – 2014 și autor al uneia dintre sculpturi.

Scopul expoziției la data organizării ei a fost simplu: de a scoate arta din locația clasică și de a o muta direct în spațiul public, în calea oamenilor, astfel încât întâlnirea dintre aceștia și sculpturile ieșite din mâinile artiștilor să fie, practic, inevitabilă. Pentru că – s-au gândit la vremea respectivă organizatorii, deși se prea poate ca nu toți cei care ies la plimbare în jurul lacului să rezoneze cu fiecare exponat, arta în sine va avea cu siguranță un impact pozitiv asupra tuturor.

Așa se face că, amplasate la câțiva metri de oglinda apei, uneori în plin câmp, alteori în plin păpuriș ori înconjurate de trestii mlădioase, mesteceni albi ori tufe de măceș, sculpturile spun fiecare o poveste. Mulți dintre artiști sunt născuți în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, alții în anii ’60. Felul în care ei percep viața – acest dat pe care îl avem fiecare din noi – este acolo și așteaptă să fie descoperit.

Nouă ne-a luat cam două ore și jumătate, într-o zi cu vânt și ploaie, să parcurgem Drumul Sculpturilor pe de-a întregul, dar a meritat. Trei sculpturi mi-au atras atenția în mod deosebit: Mama Pământ și copilul ei – un ansamblu metalic, din obiecte reciclate, în care personajul feminin își ține pruncul în mână; Poarta – o poartă simplă, metalică, în care artistul a reprodus sub forma unor zimți mari, așezați deasupra ei, accidentul vascular pe care l-a suferit și care l-a lăsat cu sechele, poarta în sine reprezentând viața de dinainte de AVC și viața după el; Femeia – așa cum e ea, o sculptură din lemn, înfățișând în mărime naturală corpul nud și fără urme de Photoshop, chirurgie estetică și injecții cu botox al femeii obișnuite. Într-o lume unde tot mai mult se pune accentul pe frumusețea obținută artificial, tăind într-o parte și adăugând chirurgical în alta, trupul femeii ce stă și te privește de pe malul apei este incredibil de frumos, așa cum e el, cu umerii și sânii poate ușor lăsați, cu șolduri și picioare ce nu-s de podium, cu părul ușor alandala. Frumusețea este, până la urmă, în interiorul celui privit și în ochii privitorului.

În loc de concluzie, vă spun că arta face bine sufletului oricând, fără doar și poate, și vă îndemn să îi dați întâlnire cât de des posibil. Fie că o găsim outdoor, cum am făcut noi zilele trecute, fie online, unde muzeele din întreaga lume și-au mutat expozițiile și ne așteaptă, la finalul experienței vom fi mai buni și mai umani.




 
  

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.