În curtea unei gospodării din localitatea sălăjeană Pericei, două casete săpate în pământ sunt semnul cum că acolo se fac cercetări arheologice. Acolo, în groapa aflată în partea nordică a sitului de la Pericei, cinci oameni sapă cu grijă, măsoară, pun etichete – fiecare marcând câte o decoperire. Unul dintre aceștia e Horea Pop, arheolog la la Muzeul de Istorie și Artă Zalău, cel care, pe final de zi de lucru, ne-a explicat ce și cum: de ce se sapă acolo, ce au  descoperit, ce înseamnă acele descoperiri. Și chiar dacă pentru majoritatea arheologia e doar o meserie, între multe alte meserii, iar un ciob e doar un ciob, și atât, pentru cei a căror curiozitate a trecut dincolo de ceea ce se numește hobby, cum e și Horea, acel ciob e o parte dintr-o lume, o lume pe care încerci să o descoperi, să o recompui din fiecare dovadă arheologică descoperită.

De ce aceste cercetări arheologice în satul din Sălaj?

În anul 2002, Horea Pop a descoperit fragmente de cioburi ceramice din epoca romană în pământul excavat și depus în fața gospodăriei cu numărul 767, din Pericei. Interesant, însă, era faptul că acele cioburi erau dacice, care au fost scoase, odată cu excavarea pământului, din ceea ce pare a fi un cuptor menajer, probabil pentru prepararea hranei. Ulterior, zona unde au fost descoperite aceste fragmente a intrat în zona siturilor arheologice de pe teritoriul României, beneficiind, astfel, de protecție.

Atelierul de prelucrare a cornului de cerb aparține unei așezări dacice din secolul doi, unde se confecționau piepteni, foarte răspândiți în epoca romană, dar și post-romană.

”În anul 2008, am deschis o săpătură sistematică în apropierea acelor descoperiri, și au apărut, iarăși, dovezi ale prelucrării cornului: fie gropi în care erau aruncate resturile – vârfuri și extremități ale coarnelor de cerb. În 2019 am reluat săpăturile și, la înțelegere cu proprietarul, am putut să deschidem două casete mari, una de 8/7,5 metri, iar cealaltă, mai la nord, de 12/8,5 metri. Ceea ce este interesant e că acești daci din epoca romană nu sunt contaminați cu elemente germanice contemporane lor, majoritatea așezărilor care se cunosc din Barbaricum sunt  un amestec de daci cu vandali, primii vandali, cei mai timpurii, ceea ce spune foarte multe despre universul ocupațional. Aceasta este o așezare, în urma cercetorilor din anul acesta, specializată pe prelucrarea cornului”, a spus arheologul Horea Pop, însoțindu-și cuvintele cu gesturi largi, specifice celor pasionați, care chiar cred în ceea ce fac.

Într-una din locuințe, în complexul numărul 1, a fost descoperit un cuptor cu foarte multă ceramică, dar ce e mai interesant e că în această locuință a fost găsit o instalație de foc de tip cuptor pietrar, ceea este specific mai mult Evului mediu timpuriu, iar în acel loc a fost descoperită și o monedă, probabil un fals de epocă, pe aversul monedei fiind un personaj feminin. În rest sunt gropi de provizii, care, ulterior, au fost dezafectate și transformate în gropi de gunoi.

Acuma, când spui groapă de gunoi nu înseamnă mare lucru. De ce ar putea să te intereseze gunoiul altora? Însă este o vorbă: gunoiul unora este comoara altuia.

”De obicei, gropile menajere sunt cele mai bogate în materiale arheologice, care, bineînțeles, nu constituiau un material arheologic special,  dar pentru noi, orice deșeu de prelucrare a cornului, orice fragment ceramic mai special, inclusiv importuri romane, sunt foarte interesante. Asta dovedește că importurile nu sunt de proastă calitate în aceste așezări, ci erau importate vase de lux, chiar și în mediul roman. Și, bineînțeles, ceramica dacică, care scade ca proporție, față de epoca anterioară când dacii erau necuceriți, ceramica prelucrată la roată crește la 75 la sută, iar cea prelucrată cu mâna, 25 la sută. În perioada anterioară, în secolul 1, raportul era invers. Asta presupune un import de tehnologie din mediul roman”, și-a continuat Horea Pop rezumatul descoperirilor din prima casetă arheologică.

A doua casetă, cea aflată la nord de prima, acolo unde propietarul terenului a fost de acord să se facă săpături, e cea unde a fost descoperit atelierul de prelucrare a cornului de cerb, a cărui pardoseală e tivită cu elemente debitate de la cornul de cerb, și chiar produse finite: fragmente de piepteni, lamele de fixare, inclusiv o pilă.

”Am găsit fragmente de piese, dar prea multe produse finite nu pot fi găsite, pentru că acele produse erau comercializate.  În momentul în care avem atâtea dovezi de prelucrare a cornului, un atelier acolo, un atelier dincoace, e clar că nu fac doar pentru ei. Asta a fost, hai să zicem, o șansă, fiindcă aici ne-a lăsat proprietarul să săpăm. Probabil că am mai fi găsit și în altă parte, dar anul acesta nu ne mai permitem să cercetăm, se termină și finanțarea și perioada alocată, dar, oricum, cercetarea are rezultate foarte, foarte bune, în comparație cu situri din aceeași perioadă. E un context excelent, și merită continuată cercetarea”, a concluzionat arheologul Horea Pop, la finalul zilei de lucru, acolo unde, timp de o oră și jumătate, am făcut și noi, cei de la publicația Sălajul pur și simplu, parte din echipa care a scos la lumină dovezile arheologice ale așezării dacilor liberi din localitatea Pericei.