DONEAZÃ!  Susţine-ne  
Asociaţia Sălajul pur şi simplu  27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank
|  Contact  |

Două castele, o biserică ruptă-n două, capela funerară a familiei Wesselényi. Parte din vechiul comitat Solnocu de Mijloc, ulterior din cel al Sălajului şi, din 1968, aparținând judeţului Satu Mare, satul Hodod e încărcat de istorie

Nu știu de ce satul ăsta nu are un loc ”vizibil” pe harta României, pentru că ”bate” multe, foarte multe alte localități transilvane care sunt așezate la loc de cinste pe harta istoriei. Se prea poate ca asta să fie din cauză că reperele-monumente istorice au aparținut unor boieri maghiari, însă toți cei care au trăit și trăim aici facem parte din istoria locurilor ăstora, și mi se pare nedreaptă dubla măsură cu care sunt catalogate monumentele istorice ale Transilvaniei. Cel puțin sentimentul ăsta te încearcă atunci când vezi cum crâmpeiele istoriei sunt lăsate în paragină. Și dacă cele două castele – Castelul Wesselényi și Castelul Dégenfeld -, sunt, încă, în stare bună, biserica Reformată-Calvină, construită în stil gotic, pare că este sortită degradării, ca urmare a alunecărilor de teren. Cât despre capela funerară a familiei Wesselényi, care păstrează, încă, blazonul familiilor Wesselényi şi Kendeffy, blazonul lui Francisc Wesselényi și blazonul Susanei Rhédey, e ca și cum n-ar exista, la fel și cimitirul evreilor, aici, la Hodod, în 1877, trăind 139 de evrei.

Familia Wesselényi a ajuns proprietara localităţii în urma unei donaţii princiare, în anul 1584. Avându-şi originea în comitatul Nógrád, familia Wesselényi ajunge în zona principatului Transilvaniei la sfârşitul secolului al XVI-lea, prin două ramuri importante care îşi stabilesc centrul la Hodod, respectiv la Jibou. Odată cu pierderea importanţei militare a cetăţii, familia proprietară Wesselényi, considerând că un castel ar servi mult mai bine scopurilor funcţionale ale perioadei, a cosntruit castelul baroc, care este şi astăzi în picioare.

Printr-o alianţă matrimonială, familia de origine elveţiană Degenfeld ajunge în localitate în secolul al XIX-lea, cși devine proprietara unui alt castel, situat în apropierea reşedinţei Wesselényi.

Castelul Wesselényi

Construirea castelului Wessélenyi de la Hodod a fost iniţiată de Francisc Wesselényi în anul 1761, într-o epocă caracterizată de răspândirea stilului baroc. Planurile iniţiale de edificare au fost când proiectul a fost preluat de arhitectul clujean Franz Gindtner, fără să-şi piardă însă caracteristicile principale concepute anterior. Construcţia efectivă a fost preluată de un maistru sătmărean, Antal Szoldáti, care a reuşit să edifice întreg castelul în doi ani, însă în aşa fel încât, deja în anul 1786, clădirea avea nevoie de renovare.

În anul 1787, întregul ansamblu cuprinzând castelul, curtea şi construcţiile anexe erau în stare de funcţionare. Însemnele familiei Wesselényi sunt situate, alături de cele ale familiei Bethlen în postură principală, deasupra porticului care asigură accesul în clădire. Poziţionarea celor două blazoane, susţinute pe braţe de un înger şi coroana din partea superioară reprezintă un caz rar întâlnit în Transilvania, fiind specific mai ales zonei austriece. De o parte şi de alta a uşii principale există două inscripţii, dintre care una menţionează numele constructorilor, Farkas Wesselényi şi soţia sa, Juliánna Bethlen. Faţada principală este decorată cu blazoanele familiei Wesselényi şi Rhédey.

Structura interioară castelului a rămas aceeaşi, însă mobilierul şi marea majoritate a decoraţiilor au dispărut, una dintre încăperi fiind folosită ca sediu pentru Biblioteca comunală din sat. Se mai păstrează cele două şeminee realizate din marmură, parchetul, lambriurile şi uşile de intrare. Cea mai impozantă încăpere a castelului, sala mare, cu ferestre de mari dimensiuni, are formă ovală şi păstrează decoraţiile din tencuială de pe tavan. Anexele castelului adăposteau, în timpul funcţionării acestuia, bucătăria, brutăria, locuinţele servitorilor şi grajdul, și au fost și acestea decorate, însă ornamentele au fost distruse în perioada comunistă.

Poarta principală a castelului, din piatră, păstrează coloanele care o mărgineau, prevăzute cu un ornament în formă de urnă.

Castelul Dégenfeld

a fost construit în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, probabil în locul unei clădiri anterioare. Primii proprietari au fost cei din familia Wesselényi, care au dăruit castelul nobililor din familia Degenfeld, în urma unei alianţe matrimoniale. Edificiul este construit în stil eclectic, urmând un plan în formă de U. Impozanta faţadă principală este dominată de blazoanele familei Wesselényi şi Kendeffy.

Castelul Degenfeld din Hodod a fost retrocedat familiei în 2006. Până în toamna anului 2006, clădirea castelului găzduia Școala generală din Hodod, care după retrocedare a fost mutată într-o altă clădire. Proprietarul, baronul Pál Degenfeld, și-a dat proprietatea în concesiune pentru 39 de ani bisericii reformate.

De o frumusețe aparte este și copacul aflat în curtea castelului, un momument al naturii în sine, din trunchiul de un diametru considerabil răsfirându-se multe ramuri groase, o impresionantă sculptură a naturii.

Biserica ruptă-n două

De ce ruptă-n două? La prima vedere, atunci când privirea îți cade pe peretele de piatră al bisericii, așa pare, că e ruptă-n două.

Biserica devenită reformată, ridicată iniţial în cinstea Sfântului rege Ladislau de către familia Jakcs în cursul secolului al XV-lea, este formată dintr-un turn vestic, o navă de plan dreptunghiular şi un cor cu terminaţie poligonală. Astăzi doar corul îşi mai păstrează bolta gotică în cruce, realizată din nervuri cu profile trapezoidale cu scotii, însă din existenţa contraforţilor şi a unor piese de nervuri în lapidarul bisericii se poate presupune existenţa unei bolţi cu două travei şi peste navă. Aceasta s-ar fi prăbuşit conform unor informaţii cu ocazia unui incendiu. Consolele bolţii corului au forme cu secţiuni poligonale.

Racordarea asimetrică a celor două spaţii indică aparent faze distincte ale ridicării corului şi navei.

Profilul arcului triumfal ce le desparte este alcătuit dintr-o mulură în formă de pară, flancată de teşituri oblice. Fereastra îngustă din registrul sud-vestic al corului cu terminaţie semicirculară diferă de celelalte ferestre – inclusiv de cealaltă fereastră îngustă a navei, cu muluri trilobate -, indicând se pare aceeaşi diferenţă de etapă între părţile clădirii.

Turnul medieval vestic a fost demolat în 1900, din cauza unor fisuri datorate mişcărilor terenului, însă în locul lui a fost ridicat un alt turn cu trei nivele. În 1912 arhitectul  Sztehlo Ottó a realizat un proiect de extindere a bisericii, printr-un spaţiu adosat laturii nordice a navei şi vestibule destinate accesului la tribune şi la turn, însă acesta nu a fost până la urmă pus în aplicare. Piesele soclului profilat al turnului medieval demolat au fost refolosite  ca material de construcţie la reparaţiile efectuate asupra contraforţilor navei. Cele trei clopote din secolul al XVII-lea au fost mutate în noul turn. Cu ocazia lucrărilor de execuţie a noului turn au fost descoperite morminte datate în sec. al XV-lea iar în anii 1920 au fost fost găsite sicrie metalice în cavourile de sub cor. Un alt cavou respectiv un sicriu din 1733 a fost identificat cu ocazia cercetărilor arheologice din 1995. Datorită tasărilor inegale provocate de mişcările straturilor adânci de argilă contractantă structura de rezistenţă a bisericii a fost grav afectată şi ca urmare s-a recurs la demolarea şi rezidirea integrală a navei între 2002 şi 2010.

Alunecările de teren din ultimele două decenii au afectat grav biserica, fiind necesară reconstruirea totală a navei, însă anvergura mişcărilor straturilor de sub terenul bisericii, apărute inclusiv după consolidare, fac practic imposibilă o intervenţie eficientă de oprire a degradării clădirii, ca urmare nu se întrevede perspectiva şansei de a mai salva şi utiliza biserica în viitorul apropiat.

Capela funerară a familiei Wesselényi

Aflată astăzi în stare de ruină, capela, construită pe deal, lângă vechiul cimitir, adăposteşte două pietre de mormânt din secolul al XVIII-lea, aparţinând lui Francisc Wesselényi şi Susanei Rhédey, precum şi una din secolul următor dedicată memoriei lui Farkas Wesselényi. Edificiul construit din cărămidă are formă rectangulară, iar cele trei pietre de mormânt din marmură sunt incluse în zid pe una dintre laturile acestuia. În imediata apropiere a capelei există alte patru monumente funerare, aparţinând tot membrilor familiei Wesselényi, datând din secolul al XIX-lea.

Hodod, câteva date istorice

Așezarea este atestată documentar din anul 1334, sub numele de Hodod. Luând în considerare că localitatea alăturată, Nadișu-Hododului, apare deja în registre din secolul XIII, nu este exclus ca și localitatea Hodod să fie mai veche.

La sfârşitul secolului al XIV-lea, în 1383, regina Elisabeta, văduva regelui Ludovic I de Anjou, a donat satul Hodod familiei Jakcs, una dintre cele mai puternice neamuri nobiliare din zonă din această epocă. În perioada medievală, Hododul a devenit un centru zonal, documentele acelor vremuri atestând o înflorire economică importantă: în anul 1475, Hododul era capabil să plătească impozit în valoare de 47 de florini, o sumă semnificativă pentru acea perioadă. În 1482, situaţia economică înfloritoare este reflectată şi de statutul localităţii, care devenise târg (oppidum).

Începând cu secolul al XVI-lea, cetatea Hododului a fost implicată în toate conflictele de amploare care au afectat regatul maghiar, respectiv principatul Transilvaniei. În anii 1560, cetatea din Hodod a fost disputată de Ferdinand de Habsburg şi Ioan Sigismund Zápolya.

În anul 1600, generalul Basta a ocupat cetatea, care s-a predat fără luptă. În cursul secolului al XVII-lea, fortificaţia a devenit un avanpost al luptei împotriva atacurilor turceşti, iar în timpul răscoalei lui Rákóczi cetatea a fost unul dintre punctele strategice ale armatei acestuia. În anul 1710 a fost recucerită de austrieci, şi, după încheierea ostilităţilor, a pierdut definitiv rolul militar, împreună cu celelalte cetăţi din regiune.

Hodod a fost parte din vechiul comitat Solnocu de Mijloc, ulterior din cel al Sălajului şi, din 1968, după reorganizarea teritorială, aparținând judeţului Satu Mare.

Bibliografie: ”Hodod.Hadad – Ghid cultural și istoric” – proiect implementat de muzeul Județean Satu Mare; enciclopediavirtuala.ro

  • doua-castele-hodod
  • castelul_wesselenyi_hodod__1_
  • castelul_wesselenyi_hodod__7_
  • castelul_wesselenyi_hodod__12_
  • castelul_wesselenyi_hodod__13_
  • castelul_degenfeld_hodod___2_
  • castelul_degenfeld_hodod___5_
  • castelul_degenfeld_hodod___7_
  • biserica_reformata_calvina_hodod__2_
  • biserica_reformata_calvina_hodod__9_
  • biserica_reformata_calvina_hodod__7_
  • capela_funerar_a_familiei_wesselnyi__12_
  • capela_funerar_a_familiei_wesselnyi__8_
  • capela_funerar_a_familiei_wesselnyi__3_
  • biserica_reformata_calvina_hodod__3_
  • castelul_wesselenyi_hodod__3_
  • castelul_wesselenyi_hodod__10_
  • biserica_reformata_calvina_hodod__1_
  • biserica_reformata_calvina_hodod__4_
  • biserica_reformata_calvina_hodod__5_
  • biserica_reformata_calvina_hodod__6_
  • biserica_reformata_calvina_hodod__8_
  • biserica_reformata_calvina_hodod__10_
  • capela_funerar_a_familiei_wesselnyi__4_
  • capela_funerar_a_familiei_wesselnyi__5_
  • capela_funerar_a_familiei_wesselnyi__6_
  • capela_funerar_a_familiei_wesselnyi__7_
  • capela_funerar_a_familiei_wesselnyi__9_
  • capela_funerar_a_familiei_wesselnyi__10_
  • capela_funerar_a_familiei_wesselnyi__11_
  • capela_funerar_a_familiei_wesselnyi__13_
  • capela_funerar_a_familiei_wesselnyi__134
  • castelul_degenfeld_hodod___3_
  • castelul_degenfeld_hodod___4_
  • castelul_degenfeld_hodod___6_
  • castelul_wesselenyi_hodod__1_
  • castelul_wesselenyi_hodod__2_
  • castelul_wesselenyi_hodod__4_
  • castelul_wesselenyi_hodod__5_
  • castelul_wesselenyi_hodod__6_
  • castelul_wesselenyi_hodod__8_
  • castelul_wesselenyi_hodod__9_
  • castelul_wesselenyi_hodod__14_
  • castelul_wesselenyi_hodod__15_
  • castelul_wesselenyi_hodod__16_
  • castelul_wesselenyi_hodod__17_
  • castelul_wesselenyi_hodod__18_
  • castelul_wesselenyi_hodod__19_
  • castelul_wesselenyi_hodod__20_

...

4 comentarii

  1. sonia says:

    Te intristezi cand vezi vestigii prabusindu-se. Sigur, pot reprezenta o istorie buna sau rea. Totusi, inainte de a face afirmatii pur si simplu, e bine sa vedem cauzele. Ca orice tratament e nevoie de bani. Sumele necesare sunt imense, mult peste posibilitatile unei comunitati, de regula mici. Dar si mai importanta e claritatea regimului juridic. De aici trebuie pornit. De cele mai multe ori, este unul privat. Daca ar fi fost sa poata accesa fonduri europene (care nu sunt bani gratis, cum poate ar crede unii), autoritatile ar fi trebuit sa cumpere proprietatile, din alte fonduri decat cele europene. Proprietarii, cei mai multi plecati de mult din tara cer bani foarte multi. Sunt prea putin interesati sa vada vechile proprietati refacute. Cam aici de blocheaza situatia.

  2. Anonymous says:

    Din păcate asta e România nu vrea sa renoveze ca aceste clădiri erau a niște baroni maghiar și nu a, unui roman și lasă să fie distrus! Alte tari fac muzee și include în harta turistica

    • Anca says:

      Problema investitiilor nu este nationalitatea , marea problema o reprezinta faptul ca banii publici merg in mare parte pe ajutoare sociale ( asistenti personali , indemnizatii handicap, etc….) si care in cea mai mare proportie sunt cazuri ireale , certificate de handicap obtinute pe nedrept….

  3. Ionut says:

    Imi vine sa plang uneori, cand vad asemenea dovezi istorice, ca n-am trait sa ma plimbi pe langa ele cand inca erau toate vii. Asemenea articol scoate la iveala nu idiferenta “statului”, ci mai degraba idiferenta noastra…sau rautatea noastra. Romanii nu vor mai construi degraba asemenea cladiri si sunt sigur ca nu vor mai planta asemenea copaci…copacul cu acele crengi uriase, l-as adopta, l-as muta in gradina mea !!!

Lasă un comentariu