Am auzit un zvon cum că a murit doamna Jeni.

Doamna Jeni?  Dar ce vorbe sunt astea?!

Doamna Jeni n-a murit. A plecat doar.

Un om plin de viață, plin de umor și dragoste pentru copii nu moare nicioadată. A plecat, așa cum pleacă mulți când nu le mai oferă nimeni nimic.

– Doamna Jeni, e adevărat, chiar ați murit?

– Fii serioasă dragă, tu după ăștia te iei? N-ai ce face? Am plecat și eu puțin să mă odihnesc. Vreau să-i văd ce fac, câți îmi simt lipsa.

– Dar, doamna Jeni, cum rămâne cu noi? Nu o să  vă mai vedem!!!

– Ete… na! Acum e vorba despre mine! Și bagă de seamă, asta nu înseamnă ca am uitat să râd, să plâng sau să trăiesc!

–  Nu vrem să plecați dintre noi, doamna Jeni.

– Deja m-am dus.

– Mai rămâneți doamna Jeni!

– Tu nu înțelegi ca deja m-am dus! Gata îs dusă. Uite, vă fac cu mâna la toți.

– Dar doamna Jeni, înțeleg  că v-ați dus… v-ați dus, dar în rest… cum mai sunteți?

– Cum să fiu, așa cum ești când nu te mai doare nimic. Sunt liberă!!!

– Bine doamna Jeni, drum bun spre stele! Rămâne cum am stabilit… ne mai vedem noi.