DONEAZÃ!  Susţine-ne  
Asociaţia Sălajul pur şi simplu  27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank
|  Contact  |

Din traista cu români frumoşi în cele patru colţuri ale lumii: Daniela Opriş, copil al generaţiei cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate: “Libertatea de a alege este cel mai mare dar oferit de către Divinitate”

daniela_opris_1În Mirşid, satul pierdut între dealuri sălăjene, s-ar chema că Daniela este a Ludovichii Carolinii Murgului de pe Calea Zălaului. Cum de la obârşii până în Banat e cale mai lungă decât o aruncătură de băţ (şi credeţi-mă că ardelenii aruncă departe cu băţul), despre Daniela vă pot spune că la 22 de ani, a terminat Facultatea, începe masterul şi are un job încă din anul 3 de studii. Copil al generaţiei de “căpşunari”, e pe cât de duioasă, pe atât ancorată în realitate: unde alţi tineri s-au rătăcit pe drum, ea a învăţat să îşi traducă pe înţelesul sufletului cuvinte precum responsabilitate, cumpătare, muncă şi dor. Mult dor. Pentru că fata crescută doar de tată, în timp ce mama este plecată la muncă în Italia, are un vis scump: să câştige un salariu îndeajuns de mare încât părinții să nu mai trebuiască să stea despărțiți.

Doamnelor, domnilor, o fată frumoasă, ce păstrează în suflet călătorii prin Europa, dar şi imaginea casei bunicii din Mirşid, cu iepuraşul căruia i-a mutat domiciliul în Banat.

daniela_opris_2Reporter: Faci parte din generaţia celor care au părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Dacă ar fi să alegi 5 cuvinte pentru această generaţie, care ar fi ele?

Daniela Opriş: Sacrificiu, dor, înverșunare, realizări, recunoștință.

Rep.: Aveai 12 ani când mama ta a trebuit să caute un loc de muncă în altă ţară. Îţi mai aminteşti momentul despărţirii?

D.O.: Nu îmi mai amintesc foarte bine momentul primei despărțiri, ceea ce mă bucură într-un fel, dar îmi amintesc lacrimile fiecărei despărțiri, mai ales lacrimile vărsate de tatăl meu.

Rep.: Ce a fost cel mai greu în toţi aceşti ani când mama a fost departe?

D.O.: Cred că greu a fost să o înlocuiesc în activitățile specifice ei, cum ar fi gătitul, făcut curățenie, spălat rufe, făcut pachet pentru școală, practic să schimb taberele, de la mezina răsfățată la adolescenta plină de responsabilități.

Rep: Cum este afectată (în bine sau în rău) relaţia părinte rămas acasă-copil când unul din părinţi este plecat ani la rând într-o ţară străină?

D.O.: Sunt aspecte pozitive și negative, pozitive in sensul că m-am maturizat și responsabilizat  mult  mai  repede,  la  vârsta  de  15  ani  deja  locuiam  în Reșița, un oraș aflat la 34 de km depărtare de orașul în care locuiesc părinții mei, unde se află liceul în care doream să îmi continui studiile. Negative în sensul că se pierde comunicarea, esențială pentru a menține un adolescent pe “drumul cel bun”.

daniela_oprisRep.: Despre generaţia ta s-au spus multe, inclusiv că este una abandonată şi mai uşor supusă tentaţiilor, luând în considerare şi faptul că părinţii trimit periodic bani acasă. Cum stau lucrurile, din punctul tău de vedere?

D.O.: În ceea ce mă privește, din momentul în care am înțeles că mama trebuie să lucreze în străinătate pentru a ne întreține, am știut că trebuie să fac tot ce îmi stă în putință să îi fac munca mai ușoară. În acest sens sunt o persoană foarte cumpătată, apreciez valoarea muncii care stă în spatele Bancnotei și atunci, nu ma descotorosesc de bani prea ușor. Obiectivul meu actual este să ajung câștig un salariu îndeajuns de mare încât să îi ajut pe părinții mei să nu mai trebuiască să stea despărțiți.

Rep.: Ai terminat Facultatea de Economie și  de Administrare a Afacerilor din cadrul Universității de Vest din Timişoara şi începi anul acesta masterul. Odată finalizate studiile, cât de greu este în prezent să îţi găseşti un loc de muncă?

daniela_opris_3D.O.: Lucrez în domeniu încă din timpul anului 3 de facultate și acest lucru se datorează notelor obținute, activităților extra-curriculare,  recomandărilor profesorilor mei și a implicării domnului Ovidiu Megan, decanul facultății, în crearea unei legături între mediul universitar și de business. Consider că  dacă  ai  cunoștintele  necesare,  dorința  de  a  implementa  acele cunoștințe, de a învăța și a te dezvolta continuu, este imposibil să nu îți gasești un loc de muncă, indiferent în ce domeniu profesezi. Mai mult, satisfacția crește când devii tu cel căutat.

Rep.: Ai cochetat vreodată cu ideea de a pleca din ţară?

D.O.: Mereu  a  fost  o  a  doua  opțiune.  Îmi  era  foarte  la  îndemână  având  în vedere că una dintre surorile mele este stabilită în Italia, prietenul meu de asemenea, dar am ales să realizez lucruri frumoase la noi în țară și să îmi petrec vacanțele peste hotare. Momentan încă urmez această strategie, cu toate că țări precum Italia sau Germania îmi fac cu ochiul.

“M-aş reîntoarce și le-aș cutreiera ca și cum ar fi prima oară”

Rep.: Îţi place să călătoreşti, cu prietenul tău şi cu căţeluşul care nu lipseşte din maşină când porniţi la drum. Ce loc ţi-a mers la suflet şi unde te-ai reîntoarce mereu cu drag?

D.O.: Oh, dificil răspuns. Venezia, Barcelona, Monaco sunt top-ul de până acum, poate și datorită deschiderii la mare, iubesc marea. Roma și Milano sunt orașele  mele  de  suflet.  Praga  mi-a  plăcut  în  mod  deosebit.  Prefer  să raspund că m-aș reîntoarce, de mână cu prietenul meu, în fiecare dintre orașele menționate mai sus și le-aș cutreiera ca și cum ar fi prima oară, dar concediile sunt puține și atunci am ales să le petrecem de fiecare dată într-un loc nou.

11998013_nRep.: Ce sentiment ai luat cu tine din toate aceste călătorii?

D.O.: Că  noi,  oamenii,  suntem  călători  prin  viață,  că  nu timpul  trece,  ci noi trecem prin timp și că libertatea de a alege este cel mai mare dar oferit de catre Divinitate.

Rep.: Ştiu că îţi place să citeşti. Care sunt trei titluri pe care le-ai recomanda la început de toamnă?

D.O.: M-aş opri la „The power of your sub-conscious mind”, de J. Murphy, “Intre iadul deznadejdii şi iadul smereniei”, de Sf. Siluan Athonitul şi la “Arta conversatiei” a Ilenei Vulpescu.

“Plăcintele ardelenești, rețetă învățată de la bunica, sunt preferatele mele”

Rep.: În Anina, oraşul tău natal, situaţia economică nu este grozavă, mai ales după închiderea minelor. Cum sună viitorul pentru adolescenţii de aici?

D.O.: În  ultima perioadă,  din punct  de  vedere  economic, se  resimt  progrese. Anina este un oraș cu o poziție geografică favorabilă pentru dezvoltarea turismului și cred că oamenii de aici încep să înțeleagă tot mai mult acest lucru. Adolescenții trebuie să participe activ în construirea viitorului acestui oraș,  având o  minte deschisă  și  acces la  atât de multe  informați,  sunt sigură că pot face treabă bună în colaborare cu investitorii locali, puşi pe fapte mari.

daniela_opris_4Rep.: Cât de des reuşiţi să vă revedeţi toţi, tu, mama, tata, surorile, familia întreagă?

D.O.: Nu îmi mai amintesc când ne-am reunit în formulă completă ultima oară, dar mă bucur când pot să îi văd și separat. Cred că se simte nevoia unui eveniment în familie întru reîntregire (zâmbeşte).

Rep.: Ştiu că mama este o bucătăreasă de poveste. Cu ce vă răsfaţă bun când vine acasă?

 D.O.: Plăcintele ardelenești, rețetă învățată de la bunica, sunt preferatele mele, deopotrivă cu gogoșile si purțucăii. De când cu plecatul prin străinătate și lasagna a devenit specialitatea casei, dar nu bate mămăliguța cu brânză și smântână.

Rep.: Şi totuşi, sportul şi mişcarea sunt lozuri câştigătoare pentru tine. Cum ţi-ai descoperit această pasiune?

D.O.: Având în vedere că tatăl meu a fost fotbalist și eu  eram fata tatei, mi-a fost indus sportul încă de mică. Mă lua la meciuri cu el astfel încât, probabil, am atins vreun record de cea mai tânără persoană care înțelegea ce e acela  un  off-side.  Pe  urmă,  cand  m-am  mai  „domnișorit”,  am  descoperit handbalul. Acum încerc mereu sa îmi fac timp să merg la sala de sport pentru că am eu gene de ardelean, dar îmi place și mâncarea foarte mult (râde).

“Îmi amintesc perfect casa din Mirșid şi macaroanele cu brânză făcute în curte”

Rep.: Cum ar trebui să fie o după-amiază astfel încât să o descrii ca fiind „nebun de frumoasă”?

IMG_1042_2D.O.:   Eu cu prietenul meu și cățelul, pe dealurile Aninei, inspirând aer curat, de munte, la poalele căruia am crescut, culegând mure. Muzica de fundal să fie  ciripitul  păsărilor,  covorul  de  iarbă  deasă  să ne  mângâie  tălpile desculțe,  o  vulpe  după  un  copac  să  ne  privească  uşor curioasă,  iar  acasă părinții să ne aștepte cu mâncarea caldă.

Rep.: Tatăl tău se trage din Mirşid, un sat pierdut între dealuri sălăjene. Pe când o vizită la obârşii?

D.O.: Cât de curând! Tati tot dă de înțeles că îi e dor de Ardeal și chiar dacă ultima dată când am fost eram foarte mică, îmi amintesc perfect casa de la Mirșid, macaroanele cu brânză făcute în curte și iepurașul de care m-am atașat si care a ajuns să își schimbe “domiciliul” și să devină primul meu animal domestic (râde).


  
  

niciun comentariu

Lasă un comentariu