DONEAZÃ!  Susţine-ne  
Asociaţia Sălajul pur şi simplu  27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank
|  Contact  |

Din traista cu români frumoşi în cele patru colţuri ale lumii: Dan Buţiu, un rapidist în UK: „Chiar şi de aici, din Londra, când joacă Rapid, pentru mine e o sărbătoare”

dan_butiu_1Când dorul de ducă nu bate la uşă, bate dragostea. De-asta poate, pentru Dan Buţiu meciurile se joacă în deplasare. Mutat la Londra după ce a cunoscut-o pe Mirela, soţia care îi împărtăşeşte pasiunea pentru fotbal, rapidistul născut şi crescut în Bucureşti măsoară viaţa în bătăi de inimă pentru echipa din Giuleşti. Asta printre alte bucurii mărunte – o plajă la capăt de lume, un bilet la un meci de rugby în World Cup 2015, un pahar de vin între prieteni, o conversaţie spumoasă, o mâncare ca la Mirela acasă – adică toate acele micuţisme care fac deliciul de zi de zi când stai în metropola de pe Tamisa.

Doamnelor, domnilor, Dan Buţiu şi o poveste de dragoste ca pe stadioanele din filme. Enjoy!

Reporter: Sunt două poveşti care se împletesc când e vorba de Dan Buţiu: povestea iubirii pentru Rapid şi cea a emigrării, când te-ai rupt de casă, familie, prieteni şi echipa din Giulesti. Să le luăm pe rând: când ţi-a pătruns în suflet glasul iubirii pentru fotbal şi Rapid?

Dan Buţiu: Demult… tare demult, vorba cântecului. Ca o ironie a sorţii, Rapid era tot în B, în anul de graţie 1989. Îmi plăcea şi-mi place încă istoria foarte mult, iar aproape în fiecare zi stăteam de vorbă cu un veteran de război, nea Puiu – Dumnezeu să-l odihnească. El e cel care îmi povestea de pe vremea celui de-al Doilea Război Mondial. Întâmplarea făcea că era un suporter al Rapidului şi în fiecare zi de luni mă întreba dacă ştiu ce a facut <<Rapiduleţu’>>. Cum nu aveam acces la ştiri pe vremea aceea, cumpăram ziarul <<Informaţia>> doar ca să-i spun scorul lui nea Puiu. Aşa mi-a intrat în sânge microbul Rapid şi nici până în ziua de azi nu mi-a trecut.

dan_butiu_5Rep.:  Cum e să fii pe stadion când joacă Rapidul?

D.B.: De fiecare dată e o experienţă unică Nu degeaba se spune: ’ „Dacă vrei să iubeşti/ Vino pe Giuleşti’’. Şi într-adevăr aşa e. Rapid te învaţă să iubeşti cu pasiune, pur şi neinteresat. Asta se aplică pentru mine şi în viaţa de zi cu zi.

Rep.: Au fost meciuri când echipa juca în Giuleşti, dar nu ai putut fi în tribună?

D.B.: Din păcate au fost destule… dar inima mea e acolo de fiecare dată. Chiar şi de aici, din Londra, când joacă Rapid pentru mine e o sărbătoare. Prietenii rapidişti ştiu de ce.

„Londra e un oraş senzaţional, cu multe oportunităţi”

Rep.: Dacă e să trecem la cea de-a doua poveste, când ţi-a dat ghes dorul de ducă, de a-ţi cauta un nou început într-o altă ţară?

D.B.: Dor de ducă n-am avut, dar am întâlnit-o pe Mirela. Ea deja stătea la Londra de câţiva ani şi când ne-am hotărât să continuăm împreună, decizia de a mă muta la Londra de la Bucureşti a venit de la sine. Londra e un oraş senzaţional, cu multe oportunităţi.

Rep.: Cât de grea a fost acomodarea?

D.B.: Aici e de discutat. De acomodat m-am acomodat destul de repede, pentru că am trăit în Bucureşti. Adevăratul impact însă a fost cu românii care erau aici şi spun asta pentru că nu sunt toţi ca românii pe care îi ştiu eu din România – calzi, primitori şi săritori la nevoie. Aici am întâlnit opusul, în adevăratul sens al cuvântului, la foarte mulţi români. Din păcate….

dan_butiuRep. : Şi totuşi spui că Londra e un oraş senzaţional…

D.B.: Îmi place Londra. Şi cred că asta e foarte important. E important pentru că trebuie să-ţi placă unde stai. Spun asta pentru că am întâlnit multe persoane care spuneau că nu le place Londra, iar asta se vedea şi se repercuta în viaţa lor. Îmi place să-mi petrec timpul alături de soţia mea. Să ştii că nu-ţi trebuie mulţi bani ca să vezi Londra. Sunt multe experienţe interesante pe care le poţi trăi şi pe gratis. Doar să vrei.

„Îmi place West Ham United pentru că-mi potoleşte dorul de Rapid”

Rep.: Aşadar Londra te-a cucerit încet, încet, iar acum eşti fan şi al echipei londeze West Ham, chiar de nu în aceeaşi măsură ca pentru cei din Giuleşti. Cum te-au cucerit cei de la West Ham?

D.B.: Am fost pe stadion de mai multe ori, ultima dată chiar la meciul cu Astra din Europa League. Dar tot cu gandul la Rapid am fost, arborând bannerul meu FCRB LONDON. Îmi place West Ham United pentru că-mi potoleşte dorul de Rapid. Mă simt, păstrând proporţiile, ca pe Giuleşti.

Rep.: Deşi în Diaspora, te-ai făcut luntre şi punte pentru a fi pe stadion cât de des posibil atunci când a evoluat Rapidul, ajungând chiar să schimbi ţări şi aeroporturi. Până unde mergi când e vorba să-ţi vezi favoriţii evoluând?

D.B.: Asta se întâmpla acum câţiva ani, când juca în cupele europene, ultima dată în 2012, când am fost la Heerenven. Am luat EUROSTAR-ul din Londra până la Bruxelles, iar pe urmă am luat încă două trenuri până în Olanda la Heerenven. A fost chiar o aventură, pentru că a doua zi am luat un tren până în Dortmund, de unde am luat avionul pentru Bucureşti ca sa văd returul. Am mai fost şi la Atena, acum mulţi ani. Nu mai spun că am fost aproape în toată ţara după Rapid.

Campanie londoneză: „Tu știi ce mai face Rapidul tău?”

Rep.: Anul trecut, când Rapidul s-a confruntat cu probleme financiare, te-ai alăturat eforturilor făcute de suporterii de acasă pentru a readuce echipa în Liga I. Pe proprie cheltuială, ai demarat la Londra campania „Tu știi ce mai face Rapidul tău?”. Spune-ne mai multe despre asta.

D.B.: Ce să zic ?! Mi s-a rupt sufletul când am văzut situaţia aceea. Nu mai eram eu. Aşa că am hotărat să mă adun şi să fac ceva să ajut Rapid-ul. Astfel, am creat campania, sub egida FCRB LONDON, „Tu știi ce mai face Rapidul tău?”.La început nu am ştiut dacă are succes pentru că nu am putut cuantifica dacă vreo persoană s-a alăturat campaniei. Asta pentru că am vrut să elimin orice undă de îndoială şi am promovat conturile echipei pentru donaţii. Cu timpul, mi s-a confirmat faptul că au fost persoane care au donat, doar pentru că au văzut afişul făcut de mine. Cineva chiar a donat 350 £. Mă bucur nespus şi consider că acea campanie a fost de succes. Mai ales că întreaga campanie a suporterilor a adunat suma necesară, 40.000 de euro, astfel încat Rapid să existe. Aşa cum a spus şi marele actor Mitică Popescu: „Cel mai important lucru este că Rapid există!”. Nu contează  în ce divizie. Doar să existe.

Rep.: Crezi în coincidenţe sau ai zice mai degrabă, la fel ca Robert E. Hopcke, că nimic nu e întâmplător? Întreb având în minte un număr: 192,30.

D.B.: Cred că ştiu unde vrei să ajungi cu acest număr. De fapt, o sumă de bani… Este exact suma care s-a licitat atunci când am pus la bataie banner-ul FCRB LONDON pentru ajutorarea Rapidului. Este anul înfiinţării Rapidului, 1923. Mi-a plăcut că persoana care  a câştigat licitaţia mi-a zis că pot să păstrez banner-ul pentru că îşi imaginează cât mult înseamnă pentru mine. Am apreciat foarte mult gestul şi mai ales suma de bani pe care a donat-o Rapidului. Chiar cred că nimic nu e întâmplător. Şi cum să gândesc altfel dacă aproape în fiecare zi mă uit la ceas exact la ora 19:23. Asta ca să-ţi răspund tot cu un număr – sau cu o oră în acest caz.

„Acasă e acolo unde sunt cu soţia mea”

dan_butiu_3Rep.: Ce zice soţia ta de pasiunea ta pentru fotbal?

D.B.: Dacă la început a fost mai  retrasă pe acest subiect, acum nici nu concepe viaţa fără Rapid. Mi-a zis deseori că în drum spre serviciu fredonează cântecele Rapidului. Asta înseamnă pasiune! (zâmbeşte larg) Şi mă bucur nespus că îmi împărtăşeşte dragostea pentru Rapid. În afara de Rapid, pasiunea pentru istorie m-a făcut să citesc multe despre monarhie imediat după Revoluţie. Astfel, în timp, am devenit un susţinător al monarhiei. Mă ocup personal de adminstrarea paginii de Facebook Monarhia Salvează România – care are peste 14.000 de Like-uri. Aş putea spune că nu degeaba îmi împart pasiunile între Rapid şi monarhie, pentru că MS Regele Mihai a inaugurat, alături de tatăl său Regele Carol al II-lea, stadionul Giuleşti în anul 1939. Îmi place foarte mult această asociere.

Rep.: Se simte puţin alean în cuvintele tale. Ce faci când te mai bântuie dorul de ţară, de Bucureşti?

D.B.: Ascult Tudor Gheorghe – „Acolo este ţara mea”, cât pot de tare.

Rep.: Unde este până la urmă „acasă” pentru Dan Buţiu?

D.N.: Acolo unde sunt cu soţia mea.


  
  

niciun comentariu

Lasă un comentariu