Într-un timp când disciplinele BAC-ului par crimă şi pedeapsă pentru o parte din liceeni noştri, în altă parte a lumii, există tineri care fac tot ce pot pentru a studia în România. Yusuf Heper este unul din ei. Turc get-beget, crescut în vestul Turciei, s-a îndrăgostit iremediabil de limba şi istoria noastră. Aşa se face că-ţi vorbeşte cu o uşurinţă de nedescris despre Mihai Viteazul şi Titulescu, despre istorici actuali, despre documente şi relaţiile geo-politice dintre cele două ţări. Asta pentru că, doctorand fiind, este decis să-şi aleagă subiectul tezei din istoria comună a Turciei şi a României, iar de studiat, să studieze în Ardeal, la Oradea. Doamnelor, domnilor, sper că aveţi la îndemână o cafea la ibric, niscai baclava ori rahat şi că v-aţi instalat confortabil între perne, pentru că vă invit la o poveste cu arome orientale de bazar turcesc.

Reporter: Hai să începem cu ceva uşor. Numeşte, te rog, cinci cuvinte care te fac să te gândeşti la România.

Yusuf Heper: Asta e într-adevăr uşor: Mihai Viteazul, Dracula, Braşov, Oradea şi Dunărea.

Rep.: Când ai avut prima dată idea de a studia în România? Cum s-a întâmplat?

Y.H.: S-a datorat Programului Erasmus. După ce am aflat că urmează să vin în România prin Erasmus, am început să mă ducumentez despre această ţară. Am şi înţeles că va fi vorba despre o nouă arie de studiu şi mi-a fost clar imediat că vorbitul limbii engleze nu este suficient pentru studii academice sau hai să zicem pentru a studia peste graniţă. Am vrut cu adevărat să fiu bine pregătit şi să fac un pas nou venind în România.

Rep.: Cum a fost primul impact cu oraşul Oradea, cu oamenii în sine, cu locurile?

Y.H.: Ca să fiu sincer, a fost ceva total nou pentru mine: să întâlnesc oameni noi, o cultură absolut nouă… Îmi amintesc că am fost impresionat de arhitectura Oradiei, de planul oraşului, în special de malurile râului – Crişul Repede trece chiar prin centrul oraşului şi mi s-a părut foarte interesant… Mi-a plăcut de asemenea faptul că liniile de tramvai înconjoară oraşul, ca într-un cerc infinit, şi mai este şi un loc anume, numit Ciuperca – atunci când eşti acolo ai un sentiment fantastic că ai tot oraşul la picioare. E pur şi simplu incredibil…

Rep.: Ce oportunităţi oferă România, oportunităţi pe care nu le ai acasă, în Turcia?

Y.H.: România şi Turcia au aproape aceleaşi facilităţi. Totuşi, a existat un lucru pe care l-am apreciat cu adevărat în Oradea: sunt o mulţime de studenţi străini acolo, iar asta face din oraş un mediu internaţional. Ajută foarte mult, pentru că studenţii au oportunitatea de a interacţiona unii cu alţii, de a crea contacte, lucru care, din păcate, în Turcia lipseşte.
Supă de pui cu tăiţei, cartofi cu şnitel şi şi clătite cu dulceaţă

Rep.: Ce lucru a fost cel mai greu de acceptat/suportat, aflat fiind la atât de mulţi km de casă?

Y.H.: Oh, mi-a lipsit cu adevărat doar un singur lucru, iar asta a fost mâncarea delicioasă de acasă, asta-i tot (râde). De fapt, nu am descoperit pe bune. Nu prea am aveam timp să mănânc, eram mereu pe fugă, dar îmi amintesc că-mi plăceau produsele Dorbob. A fost cel mai bun mic dejun cu lactate pe care l-am avut în Oradea. Am avut şi o ocazie de a gusta mâncarea românească, a fost în timpul unei excursii la Stâna de Vale, organizată de Biroul Erasmus pentru noi, studenţii Erasmus… Acolo am gustat supă de pui cu tăiţei, cartofi cu şnitel şı salată, iar ca desert, clătite umplute cu dulceaţă… Tot atunci am descoperit şi covrigii, iar cu timpul au ajuns să îmi placă.

Rep.: Vorbeşti fluent limba română. Cum ai învăţat-o?

Y.H.: Înainte să vin în România, ştiam puţină italiană şi asta mă ajută chiar şi acum, pentru că aceste două limbi sunt similare. Totodată, am început să învăţ limba română înainte să vin folosind un manual – încă îl am – pentru a mă familiariza cu gramatica şi cu vocabularul. Când în sfârşit am ajuns în România, am încercat cât de mult am putut să vorbesc cu oamenii, puneam mereu întrebări şi ei erau impresionaţi de abilităţile mele de a învăţa limba. Sigur că asta mă bucura şi mă ambiţiona să învăţ şi mai mult. Am participat şi la un curs, nivel începător, dar a fost doar pentru a repeta noţiunile deja deprinse.

„Hagi a fost pentru noi cel mai bun fotbalist din lume”

Rep.: Cum se vede România din inima Turciei? Pătrund informaţii despre ea pe canalele media?

Y.H.: Cele două ţări sunt prietene, iar poporul turcare o părere bună despre România. Totul a început cu Ataturk, primul preşedinte al Turciei. El a dezvoltat şi consolidat relaţii de prietenie că Nicolae Titulescu, relaţii care se păstrează şi astăzi. Am observat că şi românii, la rândul lor, au o părere bună despre Turcia şi chiar le place ţara mea. Poporul turc a început să cunoască România de când cu Gheorghe Hagi, el a fost pentru noi cel mai bun fotbalist din lume, a antrenat foarte bine Galatasaray, echipa având succes sub îndrumarea lui. Şi nu trebuie să uităm că anumiţi istorici, precum Mihai Maxim, au ajutat la crearea unor bune şi strânse relaţii între cele două ţări. Aceşti istorici sunt deosebit de importanţi întrucât prin munca lor încearcă să arate perspective diferite pentru legăturile dintre România şi Turcia, nu doar partea ostilă. Mihai Maxim este acum membru al Academiei de Istorie din Turcia şi este faimos în rândul poporului meu. Acesta este, de altfel, şi scopul meu, ca prin tot ceea ce fac să păstrez relaţiile dintre cele două state cât de poate de puternice. Vreau să contribui, acesta este ţelul meu pentru viitor.

„Profesorii ne spun mereu ce important e să studiem despre România”

Rep.: Care este procedura prin care un student străin/turc ajunge să urmeze măcar pentru un semestru cursurile universitare în România?

Y.H.: Ei bine, un student turc trebuie să se aştepte la o mulţime de proceduri care trebuie îndeplinite pentru a studia în România. În plus, mai trebuie să aplici pentru paşaport şi viză, îţi ia 2-3 săptămâni să le obţii şi crede-mă, când tot ce îţi doreşti e să te vezi în avion, este extrem de greu să aştepţi (râde).

Rep.: Teza ta de doctorat se referă la Istoria romanilor. Cum de ai optat pentru această direcţie?

Y.H.: Anul acesta am obţinut o bursă de studiu de la Academia de Istorie din Turcia, în Ankara, am avut acolo un interviu bazat pe specializarea mea – zona balcanică. Am ştiut apoi de la început că în Bucureşti există o instituţie care studiază cultura otomană, istoria noastră etc. Această instituţie este condusă de Mihai Maxim şi fiul său. În Turcia nu avem aşa ceva, pentru că ne trebuie cercetători ştiinţifici pentru asta şi, bineînţeles, mai contează apoi când te decizi pentru teza de doctorat şi să cunoşti şi să vorbeşti limba. De asta am aplicat ca să studiez în România. Profesorii noştri din Turcia ne spun mereu cât de important este să studiem despre România, iar faptul că acum înţeleg şi vorbesc limba română mă ajută enorm.

Rep.: Care este subiectul exact al tezei tale de doctorat?

Y.H.: Nu m-am decis deocamdată pentru un subiect anume, dar am conturate câteva idei. În primul rând vreau să scriu despre luptele purtate de Mihai Viteazul. Este un subiect deosebit de important, întrucât după aceste lupte teritoriile româneşti nu au mai aparţinut cu adevărat niciodată de Imperiul Otoman, aşa cum a fost cazul Bulgariei sau al Greciei. Subiectul poate fi cât se poate de incitant pentru o teză de doctorat. De asemenea, iau în considerare încă un lucru: zona românească a aparţinut turcilor doar când a fost vorba de taxe. Din cauza asta noi nu deţinem foarte multe documente istorice despre România, sunt doar câteva ordine care au plecat către teritoriile româneşti de la Istanbul. Ca urmare, dacă optez pentru acest subiect, mă aşteaptă multă muncă de documentare şi cercetare. Un al doilea posibil subiect priveşte relaţiile geo-politico-economice dintre oraşele româneşti şi Istanbul. Oricum, până revin în România, trebuie categoric să mă decid asupra temei pe care o voi aborda.

Rep.: Când intenţionezi să revii?

Y.H.: Chiar anul ăsta. Am aplicat deja, tot prin Erasmus, pentru o perioadă de doctorat, aşa că probabil mă voi întoarce iar ca student Erasmus. Iar după ce voi finaliza doctoratul, mă voi întoarce des, întrucât al doilea coordonator al tezei mele – cel din România – este Mihai Maxim, l-am menţionat anterior. Ne vom întâlni şi vom studia împreună. După Erasmus, vreau să vin şi să stau în România 12 luni, dar anul acesta voi veni în iunie. Până atunci, sper să îmi îmbunătăţesc şi mai mult cunoştinţele de limba română, iar pe viitor doresc să mă înscriu şi la un curs.

Notă: Mai jos găsiţi şi varianta în engleză a interviului.
…………………………………..

Reporter: Let’s start with something easy. Please name 5 words that for you mean/describe Romania.

Yusuf Heper: That’s easy indeed: Mihai Viteazul, Dracula, Braşov, Oradea and Danube.

Rep.: How did you get to the idea of study in Romania? How did it happen?

Y.H.: It was thanks to Erasmus Program. After I found out that I would come to Romania via Erasmus, I started to study about the country. I also understood that it would be a new area to be studied and I knew immediately that knowing or speaking only English is not enough for the academic studies or let’s say in order to study abroad. I just wanted to be very good prepared and to make a new step coming to Romania.

Rep.: How was the first meeting with Oradea, with its people and places?

Y.H.: Actually it was a completely new feeling for me: meeting new people, a totally new culture… I remember I was impressed by the architecture of Oradea, by the plan of city, especially by the river’s bank – Crisul Repede is right in the center of city and I found that so interesting… I liked also the Tram’s lines all around the city, in an endless circle and then this place called Ciuperca – when you’ re there you have this fabulous feeling that you have the whole city at your feet. It’s absolutely incredible…

Rep.: What opportunities offers Romania to the foreign/Turkish students, opportunities that you don’t have in your country?

Y.H.: Romania and Turkey have almost the same facilities. However, it was a thing that I really appreciate it in Oradea: they have a lot of foreigner students and this makes from the city an international area. It really helps students a lot, they can get in touch with each other, get connected and unfortunately, in Turkey, we don’t have this kind of opportunity.

Rep.: What was the hardest thing to accept/endure, being so far away from home?

Y.H.: Oh, I missed only one thing and that was our delicious food, that’s all (laughs). In fact, I didn’t really discover Romanian gastronomy actually, I didn’t have time to eat, I was always in a rush, but I remember I like Dorbob’s products. It was my best breakfast with milk in Oradea. I had a chance to taste Romanian food, it was during a trip that we made at Stana de vale, organized by the Erasmus office for us, the Erasmus students… There we had supă de pui cu tăiţei, cartofi cu şnitel şı salată and for dessert, clătite umplute cu dulceaţă… Back then I also discovered the taste of covrig and step by step I started to like it…

Rep.: You speak fluentely Romanian. How did you learn it?

Y.H.: Before I came to Romania, I knew a little bit of Italian and that helps me even now, because these two languages are so similar. I also started to learn Romanian before I came – I still have my book – using a manual to get familiarized with the Grammar and the Vocabulary. When I was finally in Romania, I tried to talked to the people as much as I could, I was asking questions and they were impressed by my Romanian language skills. Of course that made me happy and ambitious to learn even more. I also attended to a course, it was a beginning level, and it was only to repeat my knowledges.

Rep.: How is Romania seen from abroad? Are there news about it in the Turkish mass media?

Y.H.: We are friendly countries, so our people has a good opinion about Romania. All this started with Atatürk, the first president of Turkey. He developed and sustained good and friendly relations with Nicolae Titulescu, which carried until our time. I noticed that Romanian people have also a positive opinion about us and they really like Turkey. Türkish people started to know Romania especially with Gheorghe Hagi, he was the best player in the world for us, he trained very well Galatasaray and the team was successful with him in command. And we should also not forget that some historians such as Mihai Maxim helped building strong good relations between the two countries. These historians are very important because in their work they try to show different perspectives for the bonds between Romania and Turkey, not only the hostile part. Mihai Maxim is now member of the Turkish Historical Academy and he’s really famous among my people. This is my goal too, through all I do I want to keep our relations as a strong as possible, I want to contribute for that. This is my aim for the future.

Rep.: What is the procedure through a foreign/Turkish student can be accepted for studying in Romania?

Y.H.: Well, a Turkish student should expect a lot of procedures to be done when he applies for studying in Romania. Plus, you have to apply for a passport and a Visa, it takes almost 2-3 weeks to obtain them and trust me, when all you want is to fly there, it’s extremely hard to wait. (laughs)

Rep.: I understood that your Doctoral Thesis is about Romanian history. How come did you decide yourself in this direction?

Y.H.: This year I gained a scholarship from the Turkish Historical Academy (Türk Tarih Kurumu) in Ankara, I had an interview for that based on my speciality – the Balkan area. I knew from the beginning that in Romania, in Bucharest, there is an institution that studies the ottoman culture, history and so on. This institution is guided by Mihai Maxim and his son. However, in Turkey we don’t have anything like this, because we need professional science people for that and of course it’s also about knowing and speaking the language. That’s why I applied for studying in Romania. Our professors say too that we need to study about your country and speaking the language helps me a lot.

Rep.: What is the precise subject of your Doctoral Thesis?

Y.H.: I didn’t decide yet for the precise subject, but I have some ideas in my mind. First I want to write about Mihai Viteazul’s rebellion. It’s a very strong and important subject, because after that rebellion Romania area never belonged to us again, like it was the case with Bulgaria and Greece. The subject can can a very interesting one for a doctoral thesis. I also considered another idea: Romania only belonged to us when it was about the taxes. That’s why we don’t have so many documents about your country, there are only orders that were send from Istanbul to your country, so if I want to write down about this, I have a lot of research work in front of me. A second possible subject is about the geo-economical-political relations between the Romanian cities and Istanbul. Until I come back to continue my studies in Romania I will set up my mind, definitely.

Rep.: When do you intend to come back precisely?

Y.H.: This year, in fact. I have already applied via Erasmus again, for a doctoral period, so probably I’ll be back again as a Erasmus student. After finishing my studies, I’ll come back often, because my second thesis advisor – the one from Romania – is Mihai Maxim, I mentioned him previously. We will meet and study together. After Erasmus, I plan to come and stay in Romania 12 month, but this year I’ll be there in June. By then, I hope to improve my Romanian and in the future I want to attend to a professional course.