Contact  |  în memoria lui Zoli SUSŢINE-NE în promovarea unui altfel de jurnalism. DONEAZÃ orice sumă de bani în contul
Asociaţiei Sălajul pur şi simplu, IBAN: RO93 RZBR 0000 0600 1454 6682, deschis la Raiffeisen Bank Zalău
 

Despre eforturi mici care schimbă multe

Vinerea trecută –era frig și înnorat când am ieșit din casă – am avut oportunitatea de a participa ca voluntar la o acțiune caritabilă. În drum spre locația stabilită, mă uitam la cerul gri cenușiu, ce-ți dădea senzația că o să toarne cu găleata în următoarea secundă și mă întrebam cum de oamenii străzii reușesc să facă față iernilor aspre.
Am ajuns la Biserica Internaționala Americană din Londra puțin înainte de ora 9. În fața bisericii erau așezate mai multe standuri, practic o piață micuță, unde se vinde în fiecare zi mâncare și băuturi calde rezidenților zonei și turiștilor. M-am îndreptat către intrarea principală a bisericii și am sunat. Ușa mare, maronie a fost deschisă automat și după un corridor scurt, am dat de un recepționist care m-a întrebat fără ezitare dacă sunt acolo pentru acțiunea “Bucătăria cu supă”. Am încuviințat și am primit instrucțiuni cum să găsesc bucătăria situată la subsolul clădirii.
Când ai așteptări te poți trezi decepționat, totuși nu a fost cazul aici, când am dat peste bucătăria spre care am fost îndreptat. O sală de mărime medie, unde pot lucra lejer cam zece personae, cu frigider, două aragazuri mari unde încap câte șase tigăi simultan, o masă de lucru lungă, ce domina centrul încăperii și dulapuri, ce tot ce îi este util și necesar unui bucătar.
Un om mic de statură, dar simpatic cu al sau zâmbet larg, ascuns sub o șapcă de baseball, ne-a primit pe mine și pe ceilalți șase voluntari, prezentându-se drept Mike, bucâtarul de azi din “Bucătăria cu supă”.
Cum primii oaspeți erau așteptați cam într-o oră, era timpul să ne apucăm de treabă. Doi voluntari au trecut la dereticatul sălii de mese, o încăpere ce poate găzdui cam 20-25 de persoane, unde trebuiau pregătite mesele și scaunele. Un alt voluntar s-a apucat să prepare cafeaua și să aranjeze un colț cu băuturi reci, precum apă, lapte și suc de portocale. Alți doi începuseră deja să curețe cartofi, în timp ce mie mi se ceruse să fac sandwichuri. UIn sandwich consta în două felii de pâine unse cu puțin unt și ambulate într-un șervețel, așa că am făcut sandwich după sandwich din toată pâinea ce mi-a fost pusă la dispoziție. După asta, m-am alăturat echipei “Cartofi” și am tăiat cubulețe cartofii deja curățați. Mike ne-a explicat că până și cojile de cartofi pot fi refolosite, dacă le tai mărunt și le folosești într-o supă ori dacă le prăjești în tigaie cu puțin piper, până devin chipsuri gustoase. Am fost surprins cât de mulți din noi le aruncăm pur si simplu, în loc să le refolosim.
Mike era bucuros că azi putea servi chiar o specialitate: biserica primise o donație constând în pateuri cu carne de miel. Le-am despachetat și le-am așezat în două tăvi de copt. Cât timp au stat în cuptor, împreună cu cartofii, noi am început să pregătim o supă de fasole. Lucrurile au început să devină serioase când am aruncat o privire la ceas – în doar cateva minute urmau să ne sosească primii oaspeți.
Odată ce porțile din spate ale bisericii au fost deschise, primii noștri musafiri din dimineața de vineri și-au făcut apariția pentru a primi o bucată de pâine. Ne-au mulțumit și, de la bucătărie, și-au făcut drum către colțul unde se aflau căni cu cafea, ceai ori suc.
O farfurie cu felul principal de mâncare a constat în o a doua felie de pține – opțional, cartofi cu puțină garnitură de fasole și un pateu cu carne de miel.
Eram toți bucuroși că am putut pregăti o masă caldă, sănătoasă, pentru toți oaspeții care așteptau în șir la ușa bucătăriei.
După ce acțiunea s-a încheiat și totul a fost curățat și așezat la locul lui, și eu și restul voluntarilor eram fericiți că am făcut tot ce-i mai bun dintr-o dimineață normală de vineri, ajutând oamenii străzii, adică pe cei mai sărmani dintre sărmani. Și am înțeles că nu ai nevoie de cafea și mancare ca să te simți bine sufletește, ai nevoie doar să faci un gest caritabil, din inimă.

 

How little effort makes big changes

The last Friday – it was cold and cloudy when I left the house – I had the opportunity to volunteer for a Charity. On my way to it, I looked into the ever-grey of the sky with its steady possibility of heavy rain within the next seconds. And I wondered how the homeless of the city’s streets make it through the rough winters.

I arrived just before 9.00 in the morning at the American International Church. In front of the church some business men built up small market stands. In front of the church a small market it held every day, selling mostly hot food and drinks to the residents and tourists. I made my way to the main hall of the church and rang the doorbell. The big, brown door was buzzed open and after a small corridor a receptionist without hesitation just asked: “For the Soup Kitchen?” I nodded and received instructions on where to find the kitchen in the basement.
Expectation may lead to disappointment. However, I was not disappointed with the kitchen that I was led to. A medium sized room giving space for about 10 people, with fridge, two big ovens, fireplaces for six pans, a big working table in the middle of the room and cupboards with everything a chef could just ask for. A small enthusiastic but sympathic man with a big smile well hidden under his white baseball cap greeted the other 6 volunteers and me, and introduced himself as Mike, the chef of the Soup Kitchen for today.

As the first guests would arrive just in one hour, we had to get “hands on.” Two of the volunteers started to clean the guest house, a small cabin giving space for about 20-25 people, where they cleaned and prepared the tables and chairs. Another started to make coffee and set up a side for cold drinks like water, milk and orange juice.Another two started to peel potatoes while I was requested to prepare butter sandwiches. A sandwich consisted of only two slices of toast and an very small amount of butter, then folded into a serviette. So I did one sandwich after the other, until all the bread was prepared. I then joined the “potato team” and cut the peeled potatoes in smaller pieces. Mike explained that even the peels can be used, if you smash them into small pieces for a soup, or with fried some crushed black pepper to get tasty chips. I was surprised, how many households I knew that just use to throw them away instead.
Mike was happy, today he could serve a speciality: The church received a donation of lamb patties in a pastry crust. We unpacked them and put them on two baking tins. While they went into the oven we started preparing a bean soup, also the potatoes went onto the oven. Things got serious when we looked at the clock – in some minutes the first guests would arrive.

Once the gates of the church’s back entrance were opened, the first guests arrived at the kitchen to ask for their piece of bread. Under the controlling eyes of Mike we handed out the bread, one for each. They thanked and made their way from the kitchen to the social area for coffee, tea or juice.
A plate of the main hot meal consisted then of an optional second piece of bread, potatoes with some beans on top and a lamp patty with pastry crust. We were all happy to have made a relatively healthy warm meal for everyone and gave it out to the guests lining up at the kitchen door.

Once the place was all cleaned up, we all were happy to have made the best out of an Friday morning and helped the lowest of the low. The next time I find that I don’t need food, coffee or tea anymore than donating it will be the first consideration.

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*