DONEAZÃ!  Susţine-ne   in promovarea unui altfel de jurnalism
Asociaţia Sălajul pur şi simplu     27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank     |  Contact  |

De Ziua Unității Germane, lumea văzută din trenul copilăriei

Ziua Unității Germane este marcată, în 3 octombrie, în toate cele 16 landuri, fiind sărbătoarea națională a Republicii Federale Germania, care a fost adoptată după reunificarea politică, legislativă, teritorială și administrativă, petrecută integral la 3 octombrie 1990.

Fiecare oraș ori sat cât de mic a organizat tot felul de activități pentru a marca evenimentul, însă ce nu veți vedea la nemți sunt paradele si festivitățile militare, cum sunt cele care predomină ziua de 1 decembrie la noi. Și este de înțeles că după două războaie mondiale, care au cauzat atâta suferință la nivel global, germanii evită defilarile militare și tot ce ține de ele. Speechurile, discursurile – politice ori mai puțin politice, expozițiile, recitalurile, concertele si o grămadă de activități pentru copii sunt cele care țin ordinea de zi.

Clubul trenurilor cu abur

Noi am optat pentru vizitarea unui parc tematic dedicat familiilor cu piticii, un parc în care funcționează o gară în miniatură și pe ale cărei șine circulă diferite garnituri de tren care fac deliciul călătorilor.

Dampfbahnclub Assling este, practic, un club fondat de iubitorii trenuletelor care sunt copia la scară redusă a trenurilor reale. Două trenuri cu aburi ce pufaie ca niște caluti nărăvași, și alte multe trenuri colorate, modele diferite, circulă simultan în toate direcțiile, pline ochi de pasageri. Copiii sunt însoțiți mai mereu de un părinte ori de-un bunic, dar zau că nu mi-am dat seama care erau mai încântați de toată experienta: cei mici, că descoperă lumea pe șine, ori cei mari, că preț de 15 minute s-au reîntors în copilărie. Cert e că odată ce controlorul, îmbrăcat în uniformă și cu chipiu pe cap, a compostat biletele celor urcati în vagoane, trenul pornește la drum. Pe peron rămân și fac cu mâna, exact ca în viata de om mare, sumedenie de părinți și frați, care probabil că așteaptă un alt tren să vină și să îi poarte și pe ei în spate.

Gara ca un mușuroi de furnici

Înghesuiala e mare. În timp ce un tren pleacă, unele se văd colo în vâlcea ori trecând pe un pod suspendat, iar altele două sosesc la linie. Pasagerii coboară și urcă, iar freamătul e unul demn de un mușuroi de furnici. În peretele gării, un ceas imens, din fier forjat indică puțin peste orele amiezii. Ai mei călători tocmai au pornit într-o călătorie de milioane și îi mai asteapta încă două, prețul pentru șase călătorii în total fiind de 5 euro. Toate încasările vor merge doar pentru finanțarea unui hobby frumos și liniștit, care face fericiti atât pitici, cât și adulți.

În incinta gării, de cum treci de ghișeul de bilete, funcționează o cafenea-patiserie. În timp ce parintii comandă cafele și ceaiuri, copiii infuleca sandvisuri ori coptaturi cu ceea ce realizez că-i dovleac. Și când zic infuleca zic pe bune. E frig afară si înnorat, așa că doza de energie dată de gustare ad-hoc e cât se poate de binevenită. Într-o parte a gării, sunt intinse pe iarba mese lungi si scaune, unde se poate servi masa. Cu o cană de ciocolată caldă în mână, dau o tură să descopăr pe deplin lumea copilăriei.

Lacul și pădurea piticilor

E chiar încântătoare grija germanilor pentru detaliu. În dreapta gării, undeva spre mijlocul pajistii, un lac cu frunze încă verzi de nufar își întinde tecile stufarisului spre cer. Cateva fire lungi de papura, la fel de curajoase si ele, se luptă să își mențină echilibrul in vânt. Urmează o pădure cât pentru pitici, în care dispar toate șinele de tren, că să reapară iar de cealaltă parte a lacului. Undeva, la capătul pajistii, câteva hambare in care probabil sunt depozitate trenulețele, când se odihnesc. Cu portile larg deschise, par gata să te astepte să le vizitezi.

În cealaltă parte, două tonete sfaraie fum de grătar. Nu se vinde bere, dat fiind că e un eveniment pentru copii, dar nemții nu se dau în lături de la un carnat ori o friptură cu cartofi pai. Lume multă peste tot, agitație si cascade de râsete non stop. Cam tot la două minute, un șuierat de tren acoperă larma generală și te face să îți îndrepți involuntar privirile spre clădirea gării, cu ale ei peroane. Mă îndrept într-acolo și eu. Aventuroșii mei trebuie să se întoarcă din expediție și abia aștept să îi întreb cum li s-a părut lumea văzută din trenul copilăriei.



niciun comentariu

Lasă un comentariu