”Bravo!”. Asta mi-a trecut prin minte atunci când am ieșit din Galeriile de Artă ”Ioan Sima”, acolo unde a avut loc unul dintre cele mai reușite evenimente create de cei de la Muzeul din Zalău (și nu numai) – Concurs de gătit după rețete din perioada regimului comunist. Și chiar dacă un concurs de gătit poate părea ceva de genul emisiunilor de la televizor, unde se întorc pe toate fețele ingredientele, gusturile și așezarea în farfurie, ceea ce s-a întâmplat la Muzeu a fost mult mai mult de atât. Cei de acolo, în special Corina Bejinariu, cea care a avut ideea acestui concurs, au reușit să iasă din tipare (lucru extrem de rar în societatea de azi) și să transforme muzeul în ”altceva”, un loc mișto, în care zălăuanii să meargă nu doar ca să vadă ceva, ci ca să fie parte din acel ceva. Și tocmai asta e menirea oricărei instituții publice de cultură, să-i facă pe oameni să vrea să fie prezenți la evenimentele care au loc acolo. Și odată creată această comuniune, poarta către cultură, către artă e mult mai ușor de deschis. De ce e important lucrul ăsta? Pentru că un om cu mintea deschisă în plus în societatea umană înseamnă un om în minus în marea gloată a cocalarilor social, a căror mentalitate de turmă pare că a pus stăpânire pe omenire. Iar omul ăsta în plus înseamnă enorm.

”Mișto”, pentru cei care pot ridica din sprânceană intrigați că nu e prezentă expresia ”cool”, înseamnă ”cu valoare de superlativ”. Plus că ”mișto”, că tot e vorba despre lucuri de odinioară, se folosea în acea perioadă despre care a fost vorba în expoziție. La fel, ”ieșit din tipare” înseamnă, pentru aceiași ridicători a inteligență din sprânceană, un fel de ”think out of the box”, dar pe românește. Chiar, știați că limba română nu include ”americănisme”?

E prima dată când mi-aș fi dorit să fiu în juriu. Și cred că toți și-ar fi dorit asta, preparatele aduse acolo atrăgând atenția tuturor celor prezenți: salam de biscuiți, ouă umplute, parizer pane, sarmale, clătite, plăcinte, salată orientală, pâine cu ulei și zahăr, brânză cu cârnaț și slănină prăjită, pastă de pește, zacuscă, budincă de mămăligă, chec, griș cu dulceață etc. Din juriu au făcut parte, însă, Corina Bejinariu, Horea Pop și Mircea Groza.

M-am bucurat să-l văd pe Mircea Groza acolo. Omul ăsta e un păstrător al tradițiilor cum altul nu-i în Sălaj, iar atunci când vorbești despre evenimente culinare, el trebuie să fie primul pe listă, pentru că e cel mai bun. Punct. Plus că bunul lui simț e un exemplu (ori ar trebui să fie) pentru ceilalți. Și, pentru că tot l-am dat ca exemplu, n-o să-i înșir pe cei premiați în urma concursului de gătit după rețete din perioada regimului comunist, ci am să-l citez pe Mircea: ”Toți cei care au gătit merită premiați”. Și, într-adevăr, fiecare dintre cei care au participat cu preparate merită un premiu, nu doar pentru efortul culinar, gătind pentru concurs, dar, mai ales, pentru implicare, pentru că și-au luat inima în dinți și au ieșit în față, vorbind despre preparatele lor. Bravo!

Știți expresia ”cu rușinea mori de foame”? Ei, chiar e pe bune. Mi-am stăpânit poftele și am stat cuminte să se termine jurizarea, urmând ca apoi să ne putem înfrupta din bunătățile de pe mese (fiindcă așa ni s-a zis). Probabil că doar eu am urmat indicațiile, ceilalți înfruptându-se deja din bunătăți, apoi, când jurizarea s-a încheiat și au fost înmânate premiile, în jurul meselor a fost buluc de lume. Și cum să nu fie, la așa bunătăți? Pentru unul care încă nu a reușit să-și învingă timiditatea, lumea multă din jurul meselor e un obstacol de netrecut. Așa că, deși mi-am imaginat tot timpul cât a ținut evenimentul cum o să gust din toate, la final am ieșit tiptil din muzeu, trecând pe lângă mesele pline și oamenii din jurul lor, înghițind în gol, fără să fi gustat măcar o dată din preparatele apetisante la care am tot visat. În schimb, ca o compensație, pot să spun că am participat la unul dintre cele mai reușite evenimente create de cei de la Muzeul din Zalău (și nu numai), un eveniment ieșit din tipare și care a transformat muzeul într-un loc mișto.

Concluzia în urma acestui eveniment? Un singur cuvânt: ”Bravo!”.