Jibouanii au o vorbă despre Cuceu și cuceuani, care spune despre sat că e „acolo, unde s-a răsturnat carul cu proști”. Acu, jibouanii mai au astfel de vorbe și pentru crișeneni și ortelecani și, probabil, pentru mai mulți sălăjeni, considerîndu-se, poate, mai cu moț, decît alții. Cel mai probabil și cuceuanii, ortelecanii și crișenenii au astfel de „complimente” față de jibouani, pentru că așa sîntem noi, ardelenii, ne alintăm cu vorbe de astea „duioase”, ca să mai îndulcim realitatea.
Chestia e că, personal, am cîteva cunoștințe printre cuceuani și nu arată deloc că ar fi așa cum se spune în zicală. Majoritatea dintre ei. Cu toate acestea, există o anumită generație, care a avut unele probleme de educație școlară, dovedind un intelect ceva mai redus, decît cel normal. Iar asta se datorează „poveștii” noastre de azi, o realitate pe care toată lumea încearcă să o dea uitării, pentru că este un subiect mai delicat. Este vorba de prospectările care s-au făcut pe la începutul anilor 2000, pentru cartarea zăcămintelor de uraniu din zonă.
Radioactivitate ridicată la 50 de cm de suprafața pămîntului
Toată zona de la ieșirea din Jibou, de la fostele băi curative, pînă spre Mirșid este plină de uraniu. Dealurile Sărătura, Buiaca, Coaste și Spinață se întind una după alta și reprezintă reperele unde au fost făcute prospectări și foraje.
Pentru că subiectul este, oarecum, mai delicat, oamenii din zonă sînt ceva mai circumspecți în a vorbi despre subiect, deși mulți dintre ei au lucrat, ani buni, cu carte de muncă, pentru firma Măgurele București – Compania Urania, care a făcut prospecțiunile.
Am reușit să stăm de vorbă cu unul dintre foștii prospectori care, însă, a dorit să-și păstreze anonimatul. Îl vom numi, deci, simplu, Prospectorul.
„Sînt valori de radioactivitate de aici, de la Coaste (dealul Coaste, chiar din centrul satului Cuceu), pînă la Grădina Botanică Jibou. De fapt, bolovanii ăia mari, din Grădina Botanică, de la capătul grădinii, sînt de aici, din Coaste, și sînt radioactivi” – ne povestește Prospectorul.
Omul ne-a povestit cum decurgeau operațiunile de prospectare. „Exista o hartă cartografiată de la București. Se făceau găuri cu bări metalice, în care băgam, apoi, ghilzile – aparatură de măsurat radioactivitatea. Am început din vale, de aici, urcînd spre culme, iar forajele le făceam din 10 în 10 metri. La baza Coastei, s-au făcut chiar foraje, cu sondă, ajungînd pînă la 30 de metri adîncime. Probele au fost trimise în mașini, la București. Am găsit radioactivitate și la 50 de centimentri de suprafață”, mai spune Prospectorul.
Toate aceste foraje au ținut cam 5 ani, din 2002, pînă în 2007 – când, din lipsă de bani, s-au oprit lucrările – la firma din București lucrînd mai multe persoane din Cuceu, dar și muncitori din Buzău, Craiova și Râmnicu Vâlcea.
Influențe grave pentru sănătate. Carieră de piatră radioactivă
Interesant de menționat faptul că unele foraje s-au făcut chiar în sat. Și s-a găsit și acolo radioactivitate. Prospectorul ne-a mai spus că niciodată, în cei 5 ani, cît a lucrat ca măsurător de radioactivitate, nu a purtat – nici el și nici colegii săi de muncă, echipament de protecție, și asta din simplul motiv că nu li s-a dat. Rezultatele se văd, deja. Omul nu mai are o parte din dantură, dinții picîndu-i, pur și simplu, fără să fie cariați sau fără alte probleme de sănătate, iar multe alte persoane care au lucrat în zonă se plâng frecvent de dureri intense de cap.
Pomii fructiferi și agricultura din zonă nu prea mai dau roade, ca înainte. Dar oamenii muncesc, totuși, cîmpul, doar ce să facă, dacă ai pămînt, nu poți să-ți bați joc de el.
Toată zona de sus, deasupra Coastelor, este o imensă pășune, fiind plină de oi. Iar dacă radioactivitatea este atît de puternică cum o arată măsurătorile – „am măsurat cu aparatul și pînă la 1500 de microroni” – zice Prospectorul, sigur nu-i a bine, dacă e să ne gândim la produsele lactate vândute la piață și care provin de la turmele respective. Ca să nu mai vorbim de pînza freatică.
Mai mult, pe Coaste, o persoană mai influentă din zonă, om cu funcție administrativă, și-a cumpărat teren și a deschis o carieră de piatră. Piatră pe care o livrează la reparat drumurile. O piatră radioactivă. Dar, nenumăratele plîngeri nu au fost ascultate de nimeni. E o țară în care poți face chiar orice.
Oricum, interesant de menționat și cazurile de atacuri cerebrale, preinfarcturile și infarct, care parcă au explodat în tot bazinul Jiboului.
Centralele nucleare de pe Someș
Prospectările de uraniu din Cuceu, din 2002, nu sînt chiar primele care s-au făcut în zonă. Oamenii mai știu de prospectările din anii 1970, cînd fostul regim avea în plan să construiască o centrală nucleară pe Someș. Atunci, se vorbea de locația centralei la Cheile Țicăului. Pînă la urmă, totul a fost abandonat și dat uitării.
Apoi, a venit anul 2002, iar prospectările pentru uraniu au fost reluate, la fel și ideea centralei nucleare pe Someș. De data asta, ca locație se vorbea de Ileanda.
Cert e că toată zona deluroasă de deasupra Jiboului, de la Băi spre Mirșid, apoi de peste Coaste, din Cuceu, spre Dobrin, chiar pînă spre Maramureș, e plină de uraniu. E bine sau rău, nu știm, ceea ce putem spune e că deocamdată asta a provocat doar necazuri oamenilor din satele învecinate.
Uraniul, cel mai fisionabil
Toată lumea care a trecut prin școală știe, ori trebui să fi auzit de uraniu, care este un element chimic ce poartă simbolul U și este radioactiv. Uraniul este un mineral care se găsește în stare naturală în pehblendă sau uraninit și poate fi extras. El are o culoare neagră ca smoala și este lucios. La fel, se mai știe că uraniul este unul din cele trei elemente fisionabile și, din cauza asta, poate fi folosit în reactoarele nucleare, ca sursă generatoare de energie. Dar, la fel poate fi folosit și în construirea armelor nucleare. Iar la subiectul ăsta deja toți sîntem la zi, avînd în vedere isteria în masă care s-a declanșat în media, pe subiectul înarmărilor nucleare.
sa se i-a masuri ca ne omora balanean pa toti cu cariera lui