DONEAZÃ!  Susţine-ne   in promovarea unui altfel de jurnalism
Asociaţia Sălajul pur şi simplu     27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank     |  Contact  |

Christine Roth, milenial român în vârstă de 24 de ani: “Ceva mă ține deocamdată în țara care m-a hrănit și format atâta timp”

Într-un timp în care România se luptă încă să își găsească propria cale ori rețetă pentru o viață calitativă în toate aspectele ei, milenialii sunt generația spre care se îndreaptă tot mai multe priviri. Sunt tineri, sunt plini de jois de vivre și așteaptă viața pe un peron de gară, gata fiind să sară în trenul spre soare. Despre ce bagaj de valori, de competențe, de visuri colorate ori mai puțin roz duc cu ei în cele ce urmează, într-o discuție cu iz de vară, cu Christine Roth, un milenial de 24 de ani, care trăiește și lucrează în Cluj.

Mihaela Moldovan: Îi trainuiești în multinaționala unde lucrezi, îi vezi luându-și viața și primul job în mâini și, nu în ultimul rând, ești unul dintre ei. Care sunt, în opinia ta, caracteristicile milenialilor din România?

Christine Roth: Eu cred că milenialii din România, și nu numai, sunt nerăbdători, vor să vadă efecte imediate. Super familiarizați cu tehnologia și deschiși la schimbări. În plus, milenialii sunt plini de energie, de resurse, fiind în același timp inovativi, iar acest lucru se datorează spiritului lor competitiv.

Rep.:  Ce aduce nou generația milenialilor, când vine vorba de skillsuri și competențe?

C.R.: Inovația cred că ar fi un punct forte la mileniali, apoi atitudinea pozitivă față de tehnologie și deschiderea către nou. Mai vorbim și de orientarea spre sine și spre îmbunătățirea skillsurilor. Consider că sunt flexibili, încrezători, nu sunt speriați de ceea ce e nou și sunt dispuși să își iasă din zona de confort. Este o generație practică, orientată spre rezultate și formata în primul rând din „multitaskeri”.

Rep.: Cei din rândul babyboomersilor și ai Generației X își doreau un job stabil, cu taskuri clare, din care chiar să poată ieși la pensie, mergând pe principiul “traiesc pentru a munci”. Cum vede un milenial piața muncii și ce așteaptă de la angajator?

C.H.: Milenialul caută un loc de muncă în care să poată să fie transparent, îi place să performeze, așteptând din partea angajatorului feedback constant, pozitiv sau constructiv. Milenialului îi place să fie informat, să cunoască imaginea globală. Totodată, acești tineri au nevoie de susținere și apreciere, de evaluarea constantă a performaței, iar un lucru pe care angajatorul ar trebui să nu uite să îl ofere milenialului este comunicarea.

Rep.: Pe ce abilități și skillsuri se concentrează tinerii astăzi, ce anume vor să își dezvolte și să își perfecționeze, în speranța că îi va ajuta profesional?

C.H.: Aici vorbim, în opinia mea, de două categorii. Avem categoria care este îndreptată preponderent spre partea de tehnologie și categoria milenialilor care sunt îndreptați spre sine, spre mediu, dezvoltare personală, ruperea lanțului. Cei care sunt îndreptați spre tehnic vor în primul rând să își perfecționeze hard skillsurile, neputând, însă, partea de soft skills. Vor, practic, să ajungă la un echilibru între cele două. Cât despre cealaltă categorie, pot spune că ei își doresc metode noi de protejare a mediului, de toleranță în societate și profesional sunt orientați pe interacțiunea umană, pe schimbarea mentalității.

Rep.: Ce anume te-a ajutat pe tine să îți definești ceea ce vrei să faci profesional și să faci pașii potriviți pentru asta, la momentul potrivit?

C.H.: Cel mai mult m-a ajutat deschiderea față de lucrurile noi. Nu am avut rețineri – foarte mari (râde, n.r.) – pentru lucrurile necunoscute. Deși n-am avut mereu pregătirea sau cunoștiințele necesare, am preferat să învăț pe parcurs, pentru că așa  am conștientizat ce îmi place și ce nu îmi place să fac. Important e să duci lucrurile la bun sfârșit, indiferent de nivelul de dificultate. Dacă în momentul în care lucrurul dificil pe care ai reușit să îl “dobândești” îți aduce, însă, doar puțină satisfacție, atunci știi sigur că nu faci ce trebuie. Momentul potrivit… nu știu neapărat dacă a fost momentul potrivit sau dacă așa a fost să fie. Nu am forțat lucrurile, am încercat mereu să am încredere în mine, mi-am ascultat și intuiția, mi-am și forțat limitele de multe ori și am lăsăt ca lucrurile să decurgă de la sine. Am reușit până în momentul de față să am un echilibru și o expanisiune frumoasă.

Rep.: Pentru generatiile din față, cărțile si bibliotecile erau o primă resursa de formare umană și profesională. Spre ce anume se îndreaptă tinerii de 20 – 20 și ceva de ani, când e vorba de acest aspect?

C.H.: Bibliotecile sunt încă “în picioare” la noi, dar cred că nu pentru mult timp. Bine, dacă luăm în calcul bibliotecile online, le dau mai mult timp. Tinerii de 20 – 20 și ceva de ani se îndreaptă tot mai mult spre online și spre punerea lucrurilor în practică, vor să încerce lucruri cât mai noi, cât mai nebunești și ieșite din comun. Se caută efectul “wow”. Călătorim tot mai mult, vrem cât mai multe city break-uri sau evadări. Vrem să învățăm despre alte culturi și mentalități direct de la sursă. Ne aflăm într-o societate deja multiculturală. Cam asta ține de formarea umană. Despre partea profesională, pot spune că, tot așa, se axează mai mult pe locuri de practică, internship-uri sau locuri de muncă, dezvoltarea axându-se direct pe sursă.

Rep.: În ce măsură se mai pune accent pe voluntariat, în rândul generației tinere actuale?

C.H.: Se pune accentul pe voluntariat, ba chiar cred că tot mai mult. Mediul online crește nivelul de cunoaștere. Modul în care informația este transmisă este mult mai rapid, este totul mult mai direct accesat. Avem, practic, acces la orice tip de informație, în orice moment și cred că a crescut in general nivelul de conștientizare a individului fata de tot ce îl înconjoară. Cei mai mulți oameni vor să ajute, iar acum, având informația pe orice mediu social, e mult mai ușor să fii de ajutor.

“Lumea politică din România alungă mulți oameni buni din țară”

Rep.: În condițiile în care o bună parte a tinerilor decid să părăsească România, odată studiile încheiate, sau să studieze din start în alt stat, care crezi că ar mai putea fi ancorele care să îi țină acasă?

C.H.: În primul rând, ar trebui să se schimbe ei înșiși și să reușească să influențeze lumea din jur. Lumea politică din România alungă mulți oameni buni din țară. Din păcate, trăim într-o societate în care oamenii sunt dezinformați, iar dorința de a se informa nu există. Trăim vremuri în care sunt oameni ce preferă să o ia de la capăt într-un loc în care totul este străin, dar măcar au siguranța că nivelul de trai este ridicat. Își doresc o mentalitate mai civilizată, unde atât legile, cât și drepturile omului sunt respectate, unde se pune accentul pe om și pe o bună funcționare a statului.

Rep.: Cum privești tu fenomenul plecatului în afară, având părinții stabiliți în Germania și cochetând tu însăti cu ideea plecării nu cu mult timp în urmă?

C.H.: Acest plecat în afară poate avea atât un aspect pozitiv, cât și unul negativ. Izbindu-ne cu fiecare ocazie de multiculturalism, e și normal ca oamenii să plece, să încerce altceva. Noi, având și origini germanice, pot să zic că plecatul în afară e mai ușor de digerat. Iar cum germana este, după română, a doua limbă pe care o vorbesc, plecarea din țară cred ca ar fi mai ușoară, aș pleca, până la urmă, într-o țară a cărei limbi o înțeleg și o vorbesc fluent.

Tinerii vor un trai mai bun și o țară mai civilizată

Rep.: Care consideri că sunt valorile care îi fac pe tineri să emigreze, pentru a-și clădi un viitor dincolo?

C.H.: I-aș numi factori acum: vrem un trai mai bun, vrem o țară mai civilizată în care să conteze lucrurile mici, de exemplu, să se respecte statul pe partea dreaptă pe scara rulantă, vrem să beneficiem de autostrăzi și infrastructură pusă la punct, vrem, poate, să se renunțe un pic mai mult la tradiționalism și să fim liberi să ne exteriorizăm așa cum simțim. Ca valori, poate calitatea înaltă pe care o găsești și de care beneficiezi în alte state.

Rep.: Cât de interesată este generația milenialilor de politică și de starea de fapt în care se afla România în momentul de față?

C.H.: Nu știu cât este acum de interesată, dar mă bucură faptul că devine tot mai interesată, iar dacă trendul ascendent va continua, cred că este un mic pas în schimbare viitorului pentru România. Știi cum e și cu alegătorii? Avem trei categorii: cei care au o opinie, cei care nu sunt implicați și cei care sunt indeciși. Din păcate, numărul celor indeciși nu este unul stabil, de aceea este și greu de apreciat cât este de mare interesul. Totuși,  mediul online ne-a ajutat foarte mult să creștem conștientizarea stării politice actuale din România.

Rep.: Cum privesc milenialii familia și constituirea ei, mai este ea celula de bază a societății?

C.H.: Viziunea față de familie s-a schimbat. Femeia, în primul rând, și-a crescut independența. Bărbatul parcă începe în tot mai multe situații să fie mai implicat în creșterea copiilor, iar familia arată tot mai echilibrată. Sarcinile sunt împărțite, există ajutor reciproc și se face tot mai puțină diferențiere între membrii familiei. Dorindu-și schimbare, milenialii vor acorda și multă atenție copiilor lor, vor încerca să găsească mereu un echilibru între carieră și familie. Cu toate acestea, nu pot estima și nu pot spune unde se va ajunge privind măsura în care vor protectivi  cu copiii lor, luând în considerare expansiunea tehnologică.

Programă școlară învechită și școli fără dotări moderne

Rep.: Cum este văzută de generatia tânără programa școlară / curiculară, în ce măsură face față cerințelor noului val social?

C.H.: Cred că este puțin învechită, poate puțin mai mult (râde, n.r.). Din nou, amintesc de tehnologia avansată prezentă în viața actuală. Copiii au tot felul de gadget-uri, dispozitive, care funcționează cu o rapiditate extraordinară, astfel că probabilitatea ca ei să se adapteze la sistemul nostru de învățământ este mică. Din păcate, în multe școli nu avem dotările necesare pentru a putea face, de exemplu, un experiment chimic destul de basic, sălile de informatică, la fel, nu dispun de o tehnologie tocmai avansată. Să nu amintesc de școlile din zona rurală. Fondurile adresate învățământului încotro se îndreptă? Cred că profesorilor le este cel mai greu. Trebuie să se adapteze la dezvoltarea acestei societăți tehnologice, multiculturale, dar și la un mediu precar oferit de statul român.

 Rep.:  Unde te vezi în următorii 5 ani, în România sau în Diaspora?

C.H.: Uneori îmi place să cred că în Diaspora, alteori îmi place să cred că în România. Ceva mă ține deocamdată în țara care m-a hrănit și format atâta timp, partea intrinsecă. Totuși, în viață este bine să ne folosim și de rațiune, să ne bazăm pe lucrurile reale și să înfruntăm realitatea și să ne îndreptăm spre ceea ce ne face mai bine.

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*