Contact  |  în memoria lui Zoli SUSŢINE-NE în promovarea unui altfel de jurnalism. DONEAZÃ orice sumă de bani în contul
Asociaţiei Sălajul pur şi simplu, IBAN: RO93 RZBR 0000 0600 1454 6682, deschis la Raiffeisen Bank Zalău

Cânepa are ziua ei, ca tot omu, iar ziua asta Leontina Prodan a ales să o sărbătorească pe 6 august

Sărbătoarea denumită generic „Ziua Cânepii” a fost marcată pentru al patrulea an consecutiv în Sălaj, pe 6 august, la casa Leontinei Prodan din Gâlgău Almaşului. Aşa se face că cei care i-au trecut pragul au avut parte de o degustare cu semințe, frunze, flori, plăcinte și lapte, toate din cânepă. Și, bineînțeles, povești pentru suflet despre casa bunicilor şi a cânepii, despre Fata Cătanei, crenguţa de alun şi măştihoaie, despre cât de greu e să faci ceva când te loveşti la tot pasul de autorităţi care au alte interese, dar și de un tur al grădinii în care tulpinile de cânepă se lungesc zvelte către cerul spre care omul şi-a îndreptat speranța și credința de când lumea.

„Îmi spunea mama bătrână că la Probejă – 6 August, toate plantele și fructele se opresc din creștere și încep să se coacă, iar frunzele îngălbenesc, că este de fapt prima sărbătoare de toamnă și, în luna August, trebuie uscate poamele (mere, pere, prune) frunzele și florile pentru ceaiuri, că numai în luna August toate au gust adevărat“, își amintește Leontina Prodan, cea care a și ales această zi – în care creștinii ortodocşi, catolici şi greco-catolici prăznuiesc Schimbarea la Faţă a Mântuitorului pe Muntele Tabor -, să fie Ziua Cânepii tocmai pentru că e planta care a ținut de-a lungul vremii familia tradițională unită. Iar pentru ea e chiar simbolul propriei libertăți.

Și chiar dacă Ziua Cânepii nu este legiferată deocamdată nicăieri, asta nu o oprește pe sălăjeanca Leontina Prodan să o sărbătorească de câțiva ani încoace sub diferite forme, în diferite locații din țară. Astfel, în primii trei ani Ziua Cânepii a fost sărbătorită în satul natal, la Grădina Zmeilor, ca anul acesta să fie trasformată în Festivalul Cânepii, festival ce a avut loc la Cluj-Napoca, în perioada 27 – 29 iulie, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei “Poarta de su’ Feleac“, urmând ca anul viitor să ajungă la Timișoara şi, apoi, mai departe, pentru a urma „Drumul cânepii.“

Cânepa face parte din identitatea națională, poporul român a crescut în jurul cânepii mii de ani, iar atunci când Leontina vorbește despre cânepă o face cu sufletul la vedere și nu ai cum să nu simţi că într-adevăr această plantă e ceva sacru, ce nu trebuie lăsat să se piardă, pentru că face parte din moștenirea lăsată de ai noștri din moși strămoși, face parte din noi. Și dacă te iei la vorbă cu oamenii în satele românești, toți o să-ți spună același lucru, pentru că toți știu de acasă ce este cânepa și felul în care părinții, bunicii și străbunicii au crescut cu ea, și fiecare dintre ei are propria poveste în care cânepa este mereu prezentă.
„– Cum a fost cu cânepa?
– Pe vremea când n-o fost încă zăgazu’ de la Vârşolţ, cânepa o înmuiam în Crasna. După ce s-o înmuiat, o rezemam de gard să se usuce. Fiecare gospodărie avea cânepă. Dacă ploua mult și râul se umfla, apa inunda Uliţa de jos şi satul de Peste-apă. Cineva striga: „Vine apa mare!”, alergam să scoatem cânepa din Crasna, să nu o ducă. În drum spre casă apa curgea în urma căruţelor pline de cânepă udă. Mai târziu nu o mai lăsat să o ţinem în râu, că o zis că mor peştii. După-aia am avut groapă de înmuiat.“ – fragment din „Povești din Uileacu Șimleului: Interviuri cu bunica.“ – de Bodisz Edith.

Povești din acestea găsești peste tot și ele nu fac decât să-ți confirme din nou că această plantă a fost pentru poporul nostru și casă și masă și veșmânt și leac și zestre şi rost şi piatră de căpătâi, iar lipsa cânepii din cultură și alimentație a schimbat totul. Și nu în bine.

Tocmai de asta, oameni ca Leontina Prodan, Avram Fițiu, Gheorghe Căpușan, Patricia Toma, ca Mircea Groza şi mulţi, mulţi alţii încearcă prin astfel de evenimente să atenţioneze autorităţile asupra legislaţiei care a distrus o industrie reprezentativă a României, şi să conştientizeze populaţia asupra potenţialului plantelor tehnice tradiţionale – cânepa și inul, plante utilizabile sută la sută în gospodăria ţărănească, o alternativă ecologică la viaţa sănătoasă: îmbrăcăminte, hrană, construcţii şi medicină.

Până în 1989, România ocupa locul I în Europa la cultura cânepii şi a inului, şi locul IV în lume. Se cultivau aproximativ 75.000 de hectare de in şi 49.000 de hectare de cânepă. În zilele noastre, însumat, cele două plante tehnice abia dacă acoperă câteva sute de hectare.

Pentru Leontina Prodan cânepa reprezintă, înainte de toate, simbolul propriei libertăţi, şi asta deoarece cultivarea ei este îngrădită şi supravegheată, inclusiv prin sistemul autorizării. „Cânepa este simbolul libertăţii mele, dacă mai vrea să simtă și altcineva că este liber, atunci să cultive cânepă.“

  • leontina_prodan_ziua_canepii_salaj__15_
  • leontina_prodan_ziua_canepii_salaj__10_
  • leontina_prodan_ziua_canepii_salaj__4_
  • leontina_prodan_ziua_canepii_salaj__2_
  • leontina_prodan_ziua_canepii_salaj__1_
  • leontina_prodan_ziua_canepii_salaj__3_
  • leontina_prodan_ziua_canepii_salaj__5_
  • leontina_prodan_ziua_canepii_salaj__6_
  • leontina_prodan_ziua_canepii_salaj__7_
  • leontina_prodan_ziua_canepii_salaj__8_
  • leontina_prodan_ziua_canepii_salaj__9_
  • leontina_prodan_ziua_canepii_salaj__11_
  • leontina_prodan_ziua_canepii_salaj__12_
  • leontina_prodan_ziua_canepii_salaj__13_
  • leontina_prodan_ziua_canepii_salaj__14_

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*