Bunicile din Mirșid și-au dat întâlnire marți, 25 februarie, la Bibliotecă, în cadrul unei șezători unde au confecționat mărțișoare și au depănat  amintiri. Un coș plin de mărțișoare și un sac doldora de amintiri, dat fiind că, de această dată, la șezătoare a reușit să ia parte și bunica Anica Ghiman – personaj narator al seriei de materiale “Primăveri, Veri, Toamne și Ierni cu bunica”, publicate de salajulpursisimplu.ro. 

Șezătoarea de la Biblioteca Publică din Mirșid a fost un binevenit prilej pentru ca bunica Anica să își întâlnească prietenele din sat, acum bunici la rândul lor, dar odinioară fetele cu care bunica împărțea danțurile de duminică, podul bisericii, habele și ulițele statului, de la Calea Zălaului, până la ulicioară, la Șicator, sub Biserică ori dincolo de Barieră.

“Mă bucur tare mult să le văd iar, că de când am pățit baiul cu piciorul, mi-o fost greu să ies în sat. Da’ uite că acum om ave timp de povestit, mai că mă simțesc ca atunci când eram tânără și merem în habă, iară ăsta-i lucru’ mare”, a spus bunica Anica. 

Aceasta a profitat de șezătoare pentru a pune cap la cap amintirile, rememorând, împreună cu celelalte bunici, povești și întâmplări trăite împreună, în lumea Mirșidului de odinioară.

Evenimentul de marți a fost posibil cu ajutorul Malicăi Mezei, bibliotecar în cadrul Bibliotecii Publice Mirșid, cea care s-a ocupat îndeaproape de organizarea lui.

“Coasem și croșetăm mărțișoare, care vor fi date la biserică, depănând în același timp amintiri neprețuite”, ne-a declarat Malica Mezei.

Mărțișoarele lucrate sunt din materiale naturale, iar modelele cusute, croșetate ori tricotate sunt preluate din modelele ce, în vremuri de altădată, se aflau pe cămășile și poalele din pânză de cânepă, țesută în războiul ce era întins primăvara în fiecare casă.

Evenimentul nu este primul de acest gen din Mirșid, dimpotrivă, face parte dintr-o lungă serie de șezători organizate la bibliotecă și care au și un puternic rol social: acela de a aduce alături oamenii și de a face ca, prin discuții și amintiri depănate, zestrea orală a satului, constând în povești, amintiri și ghicitori, să fie pusă în valoare și dată mai departe.