Bumbu

„Nu m-am pieptănat, părul mi-e încâlcit,
o claie de fân răvăşită.
Dacă mă privesc în oglindă, mă speriu,
de aceea evit, oglinda mi-e spartă.
Gândurile, puține, o iau razna,
nu le pot stăpâni.
Prietenii îmi spun că aș fi delăsător şi ţâcnit,
că ar trebui să mă îngrijesc,
dar mie îmi place să stau pe stradă,
să văd oameni, să le vorbesc,
să mă joc alături de copii.
Ce dacă sunt gângav?
mă înţeleg, îmi răspund, mă întreabă.
Cel mai bine mă simt lenevind lângă arteziană.
Mai vin femeile, iau apă,
unele îmi mai dau câte-o bucată de pâine
sau câte-un blid de zeamă cu groștior, gătată.”

Bumbu a murit într-o noapte friguroasă;
îşi spălase părul încâlcit, şi-l pieptănase,
dar a adormit cu capul ud.
Se îndrăgostise de doamna preoteasă.

 

(Din ciclul „Imagini din copilărie”)
Zalău, cca. 1950

1 comentariu

  1. Dan David says:

    Mi-e dor de aerul proaspăt și rece, al dimineților Zalăului din anii copilăriei.
    Uimit și încântat, nu era recompensă mai mare pentru mine
    decât să mă ia părinții cu ei în zori, în căruță, la târg la Zalău.
    Cu Bumbu m-am jucat, îmi era milă de el,
    Împărțeam adesea cu el scrijeaua mea de pită.
    Nu mulțumea, doar îmi zâmbea, și zâmbeam amândoi.
    Dumnezeu să-l mângâie în împărăția sa.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*