DONEAZÃ!  Susţine-ne  
Asociaţia Sălajul pur şi simplu  27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank
|  Contact  |

Biserica de lemn din Sânpetru Almașului, una dintre puținele care își mai păstrează picturile exterioare

Așezată chiar lângă drumul principal, biserica de lemn din Sânpetru Almașului e printre puținele din Sălaj care își mai păstrează picturile murale exterioare – una din trăsăturile caracteristice ale bisericilor de lemn din zona Sălajului. E drept, picturile exterioare de abia se mai văd, fiind mult mai șterse decât cele ale bisericii de lemn din Păușa ori cea din Chechiș, în cazul acesteia din urmă picturile fiind descoperite recent, după îndepărtarea tencuielii exterioare a pereților.

Pentru un trecător obișnuit, al cărui grad de curiozitate e unul scăzut, amprenta murală a acestei biserici e ca și cum nu ar fi, iar picturile exterioare, care, din cauza degradării trec aproape neobservate, o să rămână doar o amintire a celor care le-au observat și au apucat să le fotografieze.  

Biserica de lemn “Sf. Apostoli Petru și Pavel”, aflată pe noua listă a monumentelor istorice, a fost construită la începutul secolului al XVII-lea din cinci bârne masive de stejar, înlocuind vechiul lăcaș de cult ce avea săpat în lemnul tălpii anul 1494. Totuși, chiar dacă și în registrele parohiei reiese anul 1494 ca fiind anul construcției, acest lucru nefiind trecut și în alte documente oficiale scrise pune sub semnul întrebării anul construcției.

Prima amplasare a bisericii de lemn a fost în locul numit ”Purcăreți”, o parte de hotar aparținând satului Sânpetru Almașului, unde a funcționat ca mânăstire de călugări și a avut hramul ”Sf. Ecaterina”. Rămânând fără călugări, în anul 1894 a fost demontată bârnă cu bârnă, apoi, folosindu-se carele cu boi, a fost transportată în sat de către preotul Petru Roșca, unde a fost așezată în forma inițială, în locul bisericii noi. După începerea construcției bisericii noi, în 1938, a fost mutată în spatele ei, de data aceasta fără a mai fi demontată, mutarea făcându-se pe bârne de brad, unde a funcționat până în anul 1945.

În anul 1966, a fost, din nou, demontată și mutată pe locul actual, unde s-au făcut reparații la acoperiș și învelitoare. Preot paroh a fost Petru Horea Nicola, ctitor al bisericii noi, lângă al cărei altar odihnește.

În anul 2011, s-a înălțat temelia de piatră, s-a făcut drenaj pentru scurgerea apei, reparațiile vizând și înlocuirea cornilor, lețurilor, a învelitorii, instalarea de paratrăsnete etc., toate acestea sub coordonarea preotului Stelian Pop.

În ceea ce privește arhitectura și felul în care a fost construită biserica:

Planul este dreptunghiular, cu absida altarului decroșată, de formă pătrată. În cea de a doua jumătate a secolului al XVIII-lea s-a adăugat o prispă pe latura intrării și s-a schimbat forma acoperișului. Peste pronaos a apărut o clopotniță potrivită, cu foișor deschis pe o singură arcadă și fleșă sveltă, de secțiune poligonală. Un brâu în “frânghie”, puternic profilat, încinge mijlocul lăcașului, întâlnind la est luminatorul, format din patru orificii circulare, cuprinse într-un cerc cu decor dințat și ancorat de brâu prin șnururi. La îmbinarea pereților sunt console mărunt cioplite cu rozete. Un chenar în “franghie” străbate ancadramentul intrării de pe latura de sud și trecerea din pronaos în naos, însoțind deasupra și o bârnă a peretelui. O grijă deosebită a fost acordată decorării bolții semicilindrice a naosului. De o parte și de alta a grinzii centrale sunt câte șase rozete, iar cheia de boltă sugerează un ciorchine de struguri. Pictura aparține zugravului Ioan Pop din Românași.




 
  

niciun comentariu

Lasă un comentariu