DONEAZÃ!  Susţine-ne   in promovarea unui altfel de jurnalism
Asociaţia Sălajul pur şi simplu     27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank     |  Contact  |

Andreea Codruța Stoica, masterand în Design Vestimentar: “Oricine poate fi designer astăzi, dacă are resursele financiare necesare, dar nu oricine poate reuși”

Când dai cu ochii de Andreea e ca și când întâlnești primăvara. Un aer fresh, chic, relaxat, o privire limpede și un zâmbet larg și venit din inimă, balerini în picioare și ochelari mari de soare pe cap. Tânăra inspirată de Vivien Leigh e nascută în Brașov, dar locuind de 5 ani în București, a luat ce e mai bun din cele două lumi: un bun simț și un echilibru subtil al cotidianului specifice Transilvaniei, peste care s-a așezat nonșalanța vieții trăite alert ce caracterizează capitala. Un om tânăr, complex, care spune lucrurilor pe nume și de la care ai ce învăța în materie de stil și de ținute neconformiste, care să trezească acel ceva în privirile trecătorilor.

Rep.:  Urmezi un master în Designer vestimentar și vrei să te axezi pe styling. De ce moda? 

Andreea Codruța Stoica: Mereu m-au fascinat oamenii, felul în care vorbesc, felul în care pășesc, felul în care gesticulează și să nu uităm, felul în care se îmbracă. Mi se pare că moda este un domeniu amplu, personal și este mult mai mult despre lucruri care vin din interior, decât ceea ce pare. Este un domeniu în care poți să creezi, să fii liber, să te exteriorizezi…uneori cred că moda m-a ales pe mine, și nu eu pe ea.

Rep.: Cum a început povestea ta în acest domeniu? 

A.C.S.: Se întampla acum 8 ani, eram în Timișoara, cu grupa de teatru a liceului, într-un club. În noaptea aceea m-a abordat o tipă, necunoscută mie, îmbrăcată cool, care mi-a complimentat ținuta și mi-a spus că scrie un articol despre modă, și ca o inspir “foarte tare”. În acel moment am simțit un declick în interior și le-am spus, entuziasmată, prietenelor mele: “Asta voi face, asta voi face! Cum de nu m-am gândit la asta până acum ?!”. Atunci nu știam nimic legat de modă, ce facultăți existau, mai exact ce se studia, și unde anume, în ce oraș. De mică am avut un stil vestimentar diferit, dar niciodată nu am acordat atenție la asta, mă îmbrăcam pur și simplu cum simțeam. Au trecut anii, și m-am înscris la pregătire pentru admitere la Unarte, Facultatea Națională de Arte București. La început oamenii din jurul meu nu mi-au dat vreo șansă că aș intra la facultate, eu terminând un liceu de limba germană și neavând pic de experiență în lumea artelor. Majoritatea colegilor de la pregătire veneau din licee de arte plastice. Eu, în schimb, desenam rar, însă știam că am talent (moștenit de la tatăl meu), dar nu și antrenat. La primul curs de pregătire, unde făceam crochiuri, profesoara văzând cât de prost și incorect le desenam, m-a întrebat dacă nu vreau să fac ceva mai bine cu “germana ori cu handbalul” (am fost jucătoare de handbal). Am crezut că pică cerul pe mine, dar totuși înca speram pentru că încă nu văzuse calitățile mele creative, pe care mă bazam mai mult înaintea calităților pe care le aveam sau nu la desen. A doua zi, i-am prezentant o planșă pictată, cu 5 ținute, în care am adăugat formă, culoare, jocuri de culori și fantezie. (am desenat ce am simțit, m-am folosit de resursele mele interioare). Prima întrebare, a profesoarei mele, a fost: “Cine a facut planșa?” Nu se aștepta “să iasă atâta creativitate” dintr-un om care nu mai făcuse asta niciodată și apoi mi-a spus: “de oameni ca tine avem nevoie!”.

 “In momentul actual sunt foarte mulți designeri noi în România”

Rep.: Care este provocarea majoră pe care o întrevezi în a fi designer în România?
A.C.S.: Cred că provocarea majoră este să reziști și să îți găsești locul pe piață, “oricine“ poate fi designer în ziua de azi dacă are resursele financiare necesare, dar nu oricine poate reuși. Pe lângă asta, piața din Romaânia este una limitată și restrânsă. Trebuie să iți pui constant noi întrebări, cum te faci văzut, cu ce te diferențiezi, cărui public te adresezi, cum îi faci pe oameni să vină la tine având în vedere că la momentul actual sunt foarte mulți designeri noi în România. Însă, eu sunt de părere că dacă iți dorești foarte mult, si muncești pentru asta, reușesti!

Rep.:  Unii își transpun visele pe hârtie, tu le croiești din material, culoare, textură. Cum ai defini stilul pe care îl au creațiile tale?

A.C.S.: Îmi place să creez ținute neconvenționale, care reușesc să trezească ceva, orice, în ochii privitorului. Îmi place să simt/văd o reacție din partea privitorului, fie negativă ori pozitivă. În principiu stilul pe care merg, este unul inconștient și foarte personal, dau frâu liber creativității și las mâna să deseneze ce simte. Reușesc să creez ținute arhitecturale, dinamice și supradimensionate. Îmi place foarte mult simetria și imaginea unei ținute “curate” dar și ieșite din tiparul clasic.Majoritatea ținutelor, pe care le-am făcut, sunt mai degrabă costume decât niște haine purtabile. Bineînteles, pot fi și ele purtate, dar pentru asta ai nevoie de puțin (mai mult) curaj (râde, n.r.).

Stilul vestimentar al Bucureștiului – eclectic și versatil

Rep.:  Trăiești de 5 ani în București. Care este stilul vestimentar care definește capitala?


A.C.S.: Având în vedere că este cel mai populat oraș din țară, cu oameni veniți din toate părțile, și stilul lor este diferit, cred că este un oraș al contrastelor. Persoanele din provincie, care se mută în București, vin cu propriul bagaj de trăiri și experiențe transpuse într-un stil unic și personal. Dacă mă plasez deasupra capitalei aș spune că este eclectic și versatil. Bucureștiul oferă un peisaj captivant în materie de stil, și chiar în funcție de zonă ori sector. Dacă te plimbi prin nordul Bucureștiului, unde este principala zonă de afaceri, ai să descoperi oameni îmbrăcați office, în mare parte clasic, cu haine de brand. Pe când dacă te plimbi prin zona centrală, ai să găsești mulți tineri cu stiluri diferite, în trend sau nu, dar în același timp libertini. Un mix & match.

Rep.:  Sunt voci care spun că e un trend al românilor de a-și cumpăra mereu haine și de a fi fascinați de branduri. Cum vezi tu acest lucru?

A.C.S.: Atunci când iți cumperi haine, mereu, de care nu ai nevoie, e clar că o faci compulsiv. Cred că lipsește ceva, în interiorul nostru, și facem asta pentru a declanșa acea stare de fericire pe moment, pe care cu toții o avem când achiziționăm ceva nou și avem iluzia că va ține. Este greșit să căutam fericirea în obiecte, și nu în interiorul nostru. Vorbind despre branduri, cred că mulți dintre români se identifică cu obiectele pe care le dețin, aici vorbim și de mașini, case ori haine scumpe. Odată cu achiziționarea unor obiecte scumpe, de brand, ne simțim mai importanți, mai puternici. Cunosc cazuri în care, unele persoane și-au economisit salariu doar pentru a-și cumpăra adidașii pe care îi văd peste tot (cel putin în București) de 1.000 de euro. Și aici nu vorbim despre salarii mari. Mă gândesc că vor să fie “în rând cu lumea”, astfel se vor simți integrați și acceptați de cei din jur.

Rep.: De ce calități are nevoie cineva care își dorește să studieze în domeniu?

A.C.S.: În primul rând cred că persoana care își dorește să studieze în acest domeniu este pasionată și acesta este un aspect foarte important – pasiunea. Mai apoi, este important să fii determinat, perseverent, creativ, curios, să ai un simț estetic dezvoltat (și dacă nu, să lucrezi la asta), să te lași inspirat din toate parțile, să studiezi, să fii tu pur și simplu așa cum ești, fără bariere. Să nu uităm de atenția bine conturată pentru detaliu. Am ascultat un interviu, în care un fondator al unei scoli de stil din Anglia, spunea că dacă vrei să reușești în domeniu modei, trebuie să ai OCD (râde, n.r.) și nu știu cât glumea. Dacă îți dorești foarte mult un lucru, și faci puțin efort spre acesta, eu cred că reușești orice iți propui.

“Moda – a doua cea mai poluantă industrie din lume”

Rep.: Într-un timp al consumerismului, când multe din lucrurile cumpărate ajung să stea înghesuite în dulap, sfârșind la gunoi, ce sfat ai da pentru evitarea acestui lucru?

A.C.S.: Din păcate, moda este a doua cea mai poluantă industrie din lume deci ar trebui să ne gândim mai des la sustenabilitate. Pentru început ar trebui să cumpărăm mai puțin, să vedem cu exactitate de ce avem nevoie și de ce nu. Iar pe cele pe care nu le-am mai purtat deloc în decursul unui an, să le donăm ori să le vindem. Și să nu uităm de magazinele second hand ori vintage, de unde putem achiziționa piese cu personalitate, deja purtate și de cele mai multe ori mai calitative decât ceea ce găsim în magazinele de tipul fast fashion. Cred că dacă am începe să rulăm hainele mai des, i-am face un mic mare bine planetei. În concluzie, cât timp ne achiziționăm haine de calitate, cu croiuri simple, care nu se vor demoda, ele ne vor înveli mai mult de un sezon și nu va mai fi nevoie să le aruncăm.

Rep.: Care a fost prima ta creație pe care ai îmbrăcat-o și de care ai fost incredibil de mândră?

A.C.S.: Sincer, prima mea creație de care am fost tare mândră, nu putea fi purtată. Era noncomformistă, din materiale neconvenționale, o folie transparentă, transformată  într-o pelerină pe care lipisem flori naturale, de toate soiurile. Îmi aduc aminte cum am umblat prin tot orașul pe la florării să le cer florile pe care urmau să le arunce a doua zi, pentru că erau uscate ori nu mai puteau fi folosite. Unele dintre ele erau așa frumoase că puteau fi dăruite.

Processed with VSCO with b1 preset

Rep.: Ce inseamnă prea mult ori prost gust în modul în care se îmbracă adolescenții anului de gratie 2019?

A.C.S.: Fiecare perioadă din viață are farmecul ei, iar unii adolescenți parcă uită în ziua de azi că sunt adolescenți. Mi se par prea mult măștile cu machiaj strident, tocurile, alegerea hainelor care îi maturizează. Îmi aduc aminte că și eu la 16 ani purtam tocuri mai des decât port acum, cred că era o nevoie de libertate, având iluzia că dacă mă îmbrac mai matur par mai în vârstă decât sunt.

Rep.: Dacă ar fi să dai trei sfaturi pentru a te îmbrăca stilat, cu bun gust, dar cu bani puțini, care ar fi acelea?

 A.C.S.: Primul, ar fi să încerci să iți achiziționezi piese de bază din garderoba ta, care nu se demodează niciodată. Cele pe care le poți purta în orice sezon, un maiou alb, niște jeanși drepți, o cămașă simplă albă dintr-un material de calitate. Nici piesele clasice nu trebuie să iți lipsească din garderoba ta, având în vedere dinamica cu care se schimbă trendurile, iar ele nu se vor demoda niciodată. (ex. un sacou simplu negru, Little Black Dress). Al doilea, ar fi să vizitezi mai des magazinele de tip Vintage și SH, acestea vin în general cu o poveste și cu materiale mai calitative decât ceea ce găsim prin magazine. Ultimul, ar fi să iți descoperi propiul stil, să vezi ce haine se potrivesc cu personalitatea ta, să vezi ce te avantajează si ce nu.

Rep.: Ce articol vestimentar nu-ți lipsește niciodată din bagajul de vacanță?

Sezonul acesta m-am îndrăgostit de balerinii albi cu botul foarte ascuțit. Până acum, i-am luat peste tot pe unde am umblat. Pot să zic că se potrivesc cu orice din bagajul meu de vacanță, sunt comozi, eleganți și ușor de purtat.

Processed with VSCO with e6 preset

Rep.: Cu ce personaj de poveste te-ai identificat când erai mică?

A.C.S.: Mă identificam cu un personaj din desene animate, îmi doream să fiu Clover din “Spioanele”. Odată, am avut un vis în care eram “spioancă” și aveam o misiune de îndeplinit (râde, n.r.). Am fost foarte fericită atunci. Astfel, cu ani în urmă, m-am și înscris la SRI, dar nu m-au dorit (râde, n.r.).

Rep.: Dacă e să vorbim despre vise, ce model ai vrea să îți  poarte creațiile pe catwalk?

A.C.S.: Dacă tot vorbim despre vise, aș vrea sa îmi poarte creațiile fermecătoarea Vivien Leigh. O ador!



niciun comentariu

Lasă un comentariu