„Sfinxul de la Bădăcin” s-a născut la data de 8 ianuarie 1873, la Șimleu, iar astăzi, 8 ianuarie, se împlinesc 142 de ani de la nașterea lui. Bădăcinul a fost locul în care se simțea cu adevărat acasă motiv pentru care, ori de câte ori avea ocazia, se întorcea cu drag în satul său. Iuliu Maniu fost un om politic însemnat al acelor vremuri, luptând cu fermitate pentru democrația țării. De-a lungul celor 80 de viață, a ocupat funcții importante în stat, fiind de trei ori prim-ministru al României, președinte al Partidului Național Țărănesc, membru de onoare al Academiei Române, președinte al Consiliului Dirigent din Transilvania și deputat în Parlamenul de la Budapesta și în cel de la București.

„Ca oameni politici, putem fi oricând adversari, dar niciodată dușmani”

Acesta era motto-ul după care și-a guvernat întreaga carieră de 56 de ani de activitate politică. Moralitatea ireproșabilă a acțiunilor lui l-au făcut un personaj de temut în rândul adversarilor politici. De numele lui este legată o bună parte a istoriei țării noastre, fiind unul dintre cei mai prestigioși oameni politici. De departe, cea mai importantă realizare ca om politic a fost implicarea în înfăptuirea Marii Unirii de la 1 Decembrie 1918, după cum el însuși mărturisea.

Iuliu Maniu – mentorul lui Corneliu Coposu

Nu departe de Șimleu, în satul Bobota, s-a născut Corneliu Coposu, cel care a fost un vrednic continuator al politicii duse de Maniu. Corneliu Coposu a crescut la umbra lui Iuliu Maniu, însușindu-și de mic modelul de comportament al acestuia. Cu ocazia împlinirii a 65 de ani de viață, Corneliu Coposu scria într-unul dintre articolele dedicate aniversării lui Maniu: „ ziua de azi este sărbătoare pentru noi. Iuliu Maniu împlinește 65 de ani […] De 65 de ani duce o viață spirituală intensă. S-ar putea zice că trăiește în absolutul omenesc al noțiunii de timp, sub specia veșniciei”. Cei doi au avut un traseu politic comun, iar în iulie 1947 au fost arestați în urma înscenării de la Tămădău, de unde au urmat, pentru amândoi, ani grei de pușcărie. Ultima parte a vieții, Maniu a petrecut-o prin închisorile comuniste, în care și-a găsit sfârșitul. A murit pe data de 5 februarie 1953, la Sighet, și a fost aruncat în groapa comună din Cimitirul Săracilor, loc în care se află și astăzi.